Asistenta sociala in penitenciar - Paradigme ale interventiilor de resocializare

Evolutia in timp a abordarilor privind reintegrarea infractorilor

“salvarea sufletelor” – inceputul sec. XIX

explozia stiintelor umaniste dupa cel de-al II lea razboi mondial

Nothing works – Martinson, Lipsey (anii 70, 80)

Controlul grupurilor cu risc

Something work – revalorificarea cercetarilor cu privire la impactul programelor de interventie asupra  infractorilor

Abordari specifice anilor 70-90:
(dupa Bonta, 2004)

Observatie generala – interventiile se bazau pe simtul comun:

Terapii prin muzica, teatru, horticultura,

Acupunctura

Terapia prin respiratie – 6 sesiuni de oxigenare a tuturor celulelor

Terapia prin animale

Terapia prin dieta – atentie la lapte, zahar sau piper

Imbracarea barbatilor ca femei – SUA (1993) – buget de ľ milioane de dolari

Vision training – concentrarea pe litere

Inchisoarea

Mizeaza pe efectul de prevenire a posibililor infractori, reabilitare comportamentala si de incapacitare temporara a infractorilor

SUA – peste 1 mil. de detinuti

Romania – aprox. 30.000 detinuti

Aprox. 100 E / detinut / luna

Rata de recidiva mare – SUA 68

Efectele distructive ale incarcerarii – depersonalizare, deresponsabilizare, dependenta de sistem, diminuarea initiativei, ruperea relatiilor cu familia etc.

Principii ale unei interventii eficiente:

Principiul riscului

Principiul nevoilor criminogene

Principiul receptivitatii

Principiul riscului

FRECVENTA SI INTENSITATEA PROGRAMELOR DE INTERVENTIE TREBUIE SA FIIE CORESPUNZATOARE NIVELULUI DE RISC

Experimentul din Newfoundland:

-infractorii impartiti in doua categorii: cu risc si fara risc

Infractorii expusi la doua categorii de programe: unul minimal si unul intensiv (4 sesiuni program c-c / saptamanal

Rezultate:

Infractorii fara risc de recidiva supusi unui program minimal – recidiva 15 %

Infractorii fara risc de recidiva supusi la un program intensiv – recidiva 32 %

Infractori cu risc de recidiva participanti la un program minimal – 51 % recidiva

Infractori cu risc crescut de recidiva expusi la un program intensiv – 32 % recidiva intr-un an.

Buna aplicare a acestui principiu poate determina o reducere cu 10 % a recidivei.

Principiul nevoilor criminogene

Tintele interventiei ar trebui sa vizeze nevoile criminogene ale persoanei si nu starea de bine sau functionalitatea persoanei in mod necesar.

Sunt recunoscute ca nevoi criminogene:

Atitudinile pro-infractionale

Prietenii cu activitate infractionala

Personalitate anti-sociala

Lipsa locului de munca, a calificarii

Lipsa studiilor

Lipsa oportunitatilor de petrecere a timpului liber in mod constructiv

Nu sunt nevoi criminogene:

Stima de sine,

Sentimentele de oboseala sau depresie,

Coeziunea grupului etc.

Principiul receptivitatii

Prezumtia este ca cele mai eficiente interventii sunt cele care tin de stilul de invatare al subiectilor.

Cateva caracteristici ale infractorilor:

Orientati pe aici si acum

Orientati pe concret

Invata mai usor prin actiune decat prin ascultare sau observatie

Impulsivi

Cu probleme de management al emotiilor

Cu slabe abilitati sociale

Terapia prin cuvinte (consiliere, psihanaliza etc.) nu conduce la schimbare comportamentala.

Cea mai eficienta – paradigma cognitiv comportamentalista

Alte caracteristici ale infractorilor:

Ross si Fabiano (1985 ) au avansat chiar ipoteza unei gandiri infractionale caracterizata prin:

impulsivitate,

gandire necritica sau cu distorsiuni,

gandire simplista, ingusta si ilogica,

nu inteleg complexitatea relatiilor sociale,

gandire inflexibila si inadaptata,

gandire egocentrica – nu face distinctie intre propriile sentimente, ganduri si cele ale altora,

perceptii superficiale sau eronate,

trairea in prezent – aici si acum etc.

Alte caracteristici comune infractorilor

Butoi (2001) sintetizeaza cateva caracteristici comune ale infractorilor:

instabilitate emotiv-actionala – descrisa ca fiind o instabilitate a actiunilor si a starilor de spirit,

inadaptare sociala – datorata unei educatii insuficiente si unui mediu criminogen,

sensibilitate deosebita – in special atunci cand interesele personale sunt puse in primejdie,

duplicitatea comportamentului – „jucand” rolul de cetatean corect, el planifica in taina comiterea de fapte penale,

imaturitate intelectuala – descrisa ca pe o imposibilitate a individului de a prevedea pe termen lung consecintele faptelor sale,

imaturitate afectiva – caracterizata prin reactii disproportionate, accese de plans sau ras etc. pentru obtinerea unor rezultate imediate,

frustrare – resimtita ca o stare de criza,

complex de inferioritate – resimtit ca un sentiment de insuficienta sau de incapacitate personala.

egocentrism – tendinta individului de a se considera cel mai important, de a raporta totul la el insusi,

labilitatea  - tendinta de a fluctua emotional sau de a fi capricios,

agresivitatea – ca raspuns tipic la situatiile neplacute,

indiferenta afectiva – incapacitatea individului de a intelege nevoile sau suferintele celorlalti etc.

Un alt principiu al eficientei

Implicarea infractorului in programe comunitare de reintegrare sociala