Asistenta sociala-C2
Asistenta sociala
Asistenta sociala poate fi privita din mai multe perspective:
-profesie ca atare cu statut propriu, obiective si caracteristici distincte;
-sistem educational pentru formarea specialistilor;
-sistem de institutie administrativa cu actiune in sfera serviciilor si activitatilor practice depuse pentru solutionarea fiecarui caz.
Ca profesie, are un caracter aplicativ, acumuland cunostiinte teoretice in domeniul stiintelor umane, deprinderi si abilit 23523e412x ati practice (indemanarea de a lucra cu persoane sau grupuri de persoane aflate in dificultate), un set de valori, principii, norme, reguli morale care compun codul deontologic al profesiei.
In acest cod ontologic este prevazuta respectarea drepturilor omului, indiferent de rasa, sex, varsta, nationalitate, religie.
Ca prim rezultat pozitiv al asistentei sociale pe plan international putem aminti diminuarea pana la stergere a discrepantelor existente pana nu demult intre populatia majoritara a unui stat si minoritatile nationale sau etnice. Aceasta aducere la nivel a fost posibila prin acordarea preferentiala de drepturi acestor grupuri minoritare, proces care se numeste "actiune afirmativa" sau "discriminare pozitiva".
Radacinile istorice ale asistentei sociale se intind pana in Evul Mediu,i activitatile de protectie a supusilor saraci de pe domeniile feudale, activitatile intreprinse de stapanii feudali sau biserici si manastiri.
La inceputul secolului 17 se
instituie in
In secolul 19,in Anglia, S.U.A., Germania, apar primele sisteme de protectie sociala in sfera asigurarilor,in special centrate pe sanatate, batranete, orfani si accidente de munca.
Cea mai mare dezvoltare s-a realizat la inceputul secolului 20, perfectionandu-se metode si idei specifice de intelegere, comunicare, terapie si sprijin pentru cei vulnerabili. In cadrul institutional propriu se organizeaza si functioneaza servicii specializate de asistenta sociala.
Serviciile se definesc ca programe specializate, activitati organizate, tehnici de interventie sociala, metode de identificare a necesitatilor si tipurilor specifice de disfunctionalitati ale persoanelor cu probleme.
Cu ajutorul acestor servicii, persoanele cu dizabilitati pot obtine conditii minime necesare unei vieti decente autosuficiente si pot sa-si dezvolte propriile capacitati si competente pentru o integrare normala in comunitate.
Nivelul serviciilor de asistenta sociala cuprinde atat servicii oferite de stat, cat si de cele oferite de asociatii private nonguvernamentale sau servicii voluntare.
Sistemul serviciilor se refera pe de o parte la organizarea si rolul institutiilor care guverneaza aceasta activitate, iar pe de alta parte la sfera de activitate propriu-zisa a acestor institutii, la cunostiintele teoretice specializate, la indemanarile practice necesitate de respectiva activitate de asistenta la programa de actiune, tehnici de interventie care sunt capabile sa asigure aplicarea masurilor cerute de politica sociala.
Asistenta sociala in
In perioada prerevolutionara,
sentimentul solidaritatii sociale este elementul de baza al dezvoltarii tuturor
formelor de asistenta sociala in tarile cu traditie democratica, dar si dezvoltarea
din punct de vedere economic si social era in
Aceasta a avut un efect de degradare sociala. Politica de egalizare fara discriminare in saracie, fara recompensarea justa a efortului creator si calitatii a limitat in mod paradoxal valoarea solidaritatii socio-umane.
Tranzitia post-decembrista ca perioada istorica a dus pe de alta parte la saracirea accentuata a unei importante parti a colectivitatii. Ilegalitatile sociale aparute intre indivizi au o conotatie imorala in perceptia colectiva, nefiind privite ca recompense juste ale meritului si efortului uman.
Desi o parte tot mai mare a populatiei asteapta o protectie sociala speciala care sa compenseze cel putin partial efectele negative ale tranzitiei, statul roman are tendinta sa se retraga tot mai mult din functiile sale de protectie sociala. Acest fapt este perceput ca un sentiment de abandonare, mai ales de persoanele aflate in dificultate.
De aceea, asistenta sociala nu
se poate margini la asistarea acestor categorii de persoane. In
Structura de organizare a asistentei sociale are mai multe nivele: national si local.
La nivelul national exista mai multe ministere si autoritati ale administratiei de stat:
-Ministerul Muncii si Protectiei Sociale raspunde de Oficiul de asistenta sociala, oficii de munca si somaj, centre de primire a minorilor, camine de pensionari, cantine de ajutor social, comisii de expertiza a capacitatii de munca;
-Ministerul Sanatatii are in jurisdictie leagane de copii, centre de dezintoxicare si de tratament a bolilor cronice si incurabile;
-Ministerul Educatiei Nationale raspunde de case de copii, scoli speciale, camine-scoala, centre de reeducare;
-Ministerul Justitiei raspunde de penitenciare, scoli speciale de munca si reeducare pentru minori;
-Secretariatul de Stat pentru persoane cu handicap-camine spital, camine atelier, camine de batrani;
-Comitetul roman pentru adoptie;
-Ministerul de Interne-sectii orasenesti si municipale pentru delincventi si institutii de cercetare cu profil social sau medicosocial;
-Casa nationala a asigurarilor sociale.
La nivel local, asistenta sociala se realizeaza prin oficii teritoriale ale ministerelor si ale altor autoritati ale administratiei de stat, prin comisiile judetene si locale, servicii de autoritate tutelara ale consiliilor comunale, orasenesti.
Autoritatile la nivel local sunt:
-Departamentul administratiei publice locale-prin servicii de autoritate tutelara din cadrul consiliilor locale, judetene, comunale;
-conditia de ocrotire a minorilor;
-Consiliul local al administratiei de stat;
-directia de munca si protectie sociala prin oficii de asistenta sociala;
-Inspectoratul teritorial de stat pentru handicapati;
-directiile sanitare judetene;
-Inspectoratul judetean pentru invatamant;
-casele judetene ale asigurarilor de sanatate.
Acest sistem de servicii are un caracter fragmentar si aplicarea legislatiei este dificila.
|
