Scopul principal al acestei cercetari este cunoasterea formelor si dimensiunilor fenomenului de neglijare si abuz in familii, care sa ajute decidentii la elaborarea strategiilor si programelor de prevenire si interventie in vederea diminuarii/eliminarii fenomenelor.
Obiectivul teoretic
Evidentierea impactului psihologic al neglijarii si al abuzului asupra dezvoltarii copiilor.
Obiective metodologice
Evidentierea anxietatii copiilor supusi unor forme de rele tratamente in familiile naturale.
Evidentierea ostilitatii copiilor expusi factorilor de risc privind abuzul si neglijarea in propria familie.
Evidentierea tristetii copiilor care au fost victime ale neglijarii si abuzului in familie.
Ipoteza generala
Se presupune ca neglijarea si abuzul familial au un impact psihologic asupra dezvoltarii copilului , generand o serie de atitudini comportamentale negative acestuia.
Ipoteze de lucru
1. Se presupune ca neglijarea si abuzul asupra copilului determina existenta unor stari accentuate de autoizolare, anxietate, timiditate, inhibitie datorita experientelor traite.
2. Se presupune ca neglijarea si abuzul asupra copilului genereaza adoptarea unei atitudini necolegiale de refuz, de ostilitate reprimata, de refulare a comunicarii si de exteriorizare.
Se presupune ca neglijarea si abuzul asupra copilului conduce la cr 656h75g earea unor stari de frustrare, dezorientare, tristete accentuata precum si imagine de sine scazuta.
Pentru verificarea ipotezelor enuntate s-a realizat o cercetare cu caracter constatativ, investigand un lot de 44 de subiecti dintre care 26 fete si 18 baieti, avand varsta de17 ani. Sunt elevi, provin din familii ce prezinta un nivel crescut al neglijarii si al abuzului asupra copiilor.
Pentru a indeplini obiectivele propuse s-au utilizat: Chestionarul de depresie Beck (BDI), Chestionarul de anxietate Cattell si Chestionarul de ostilitate.
1. Chestionarul de depresie Beck (BDI)
Chestionarul de depresie BECK este alcatuit din 21 de itemi cu alegere multipla destinata sa evalueze atat prezenta cat si intensitatea depresiilor la adulti si adolescenti. Fiecare din cei 21 de itemi vizeaza un simptom ori atitudine caracteristica depresiei, conform descrierii simptomatologiei din literatura de specialitate. Ritterbrand si Spielberg (1996) se refera la BDI si-1 considera una dintre cele mai utilizate scale de autoevaluare a depresiei. Ea a fost la inceput doar un instrument de investigare psihologica de mare importanta si poate fi utilizat in efectuarea unor cercetari pe esantioane clinice (psihiatrice si nonpsihiatrice) si nonclinice.
Scala fost creatǎ la inceputul anilor '60 de Beck, pentru a evalua severitatea depresiei, avand ca focalizare dimensiunea cognitiva si comportamentala a depresiei. Versiunea curenta, scala de depresie Beck II a largit orizontul simptomelor somatice pentru a fi compatibila cu DSM IV si acopera ultimile doua saptamani de functionare. Versiunile anterioare se refereau la ultima saptamana, sau chiar la intervale mai scurte, care sunt de preferat pentru monitorizarea raspunsurilor la tratament.
BDI include 21 itemi de autoevaluare, fiecare avand 4 variante care descriu grade de severitate diferite, scorul total variind de la 0-84.
Scorul de la 1-10 semnifica variatii afective normale ; de la 11-16 tulburare dispozitionala usoara, fara semnificatie clinica ; de la 17-20 depresie clinica usoara ; de la 21-30 depresie medie; de la 31-40 depresie severa ; peste 40 depresie grava.
Scala poate fi completata in 5 sau 10 minute. Consistenta interna a fost foarte mare in diferite testari. Fiabilitatea test - retest nu este extrem de mare dar poate reflecta schimbari in sublinirea simptomelor. Validitatea este sustinuta de alte masurari ale depresiei. Utilizarea principala a BDI-ului este ca o masura suplimentara in procesul de interventie clinica in depresia severa, incluzand interventia psihoterapeutica. Pentru ca este un instrument de autoevaluare este folosit deseori pentru a evidentia depresia severa, la pacientii care nu sunt internati. Au fost sugerate variate reduceri de itemi, pentru a diagnostica severitatea depresiei, dar chiar la o reducere de 9 itemi exista un cost de nonspecificitate considerabil, care sugereaza ca instrumentul are o folosinta limitata. Scalele de acest tip sunt folosite pentru masurarea severitatii depresiei, dar nu au putere de diagnostic.
Pentru A se acordǎ 0 puncte.
Pentru B se acordǎ 1 punct.
Pentru C se acordǎ 2 puncte.
Pentru D se acordǎ 3 puncte.
Suma cifrelor din fata frazelor insemnate formeazǎ scorul. Dacǎ la acelasi item s-a insemnat doua fraze diferite, se ia in calcul cea cu punctaj mai mare.
2. Chestionarul Cattell privind nivelul anxietǎtii „C”
Unul dintre marii specialisti care s-au preocupat de problematica personalitatii umane a fost personologul american R. B. Cattell.
Printre instrumentele elaborate de el, se numara si chestionarul de personalitate “C”, publicat in 1960, (in lucrarea, Manuel pour l’application de l’Echelle d’Anxiete, Ed. C.P.A., Paris).
Chestionarul pentru evaluarea anxietatii, cuprinde un numǎr de 40 de itemi organizati dupa factorii primari componenti, dupa caracterul manifest sau interiorizat al simptomelor respective, astfel incat primii 20 se refera la manifestari indirecte 'voalate' ale anxietatii, iar ceilalti 20 la expresia directa a stǎrii, la nivelul comportamentului. Raportul intre jumatatea A si jumatate B, calculat separat de nota generala de anxietate, devine indice pentru gradul de mascare sau de accentuare comportamentul observabil a anxietatii
Prezentarea factorului anxietate si a fatetelor abordate de chestionar:
Pentru Cattell factorul anxietate este secundar reprezentand o particulara combinare a contributiei a 5 factori primari constiinta de sine Q3, forta eului C, propensiunea paranoida L, propensiunea spre culpabilitate O si tensiunea ergica Q4.
Pentru personologul american anxietatea se refera la caracteristici precum: tensiunea interioara, instabilitatea, lipsa de credere in sine, rezerva in asumarea situatiilor de risc, temeri, diferite manifestari psihosomatice amplificate in plan subiectiv, anxietatea difera de nevrotism prin accentul pus in acest caz pe capacitatea de adaptare la situatii noi si rigiditatea comportamentului Anxietatea este deci o emotie penibila de asteptare, “o teama fara obiect” care se produce in asteptarea unui eveniment, este o traire subiectiva care poate fi supusa controlului voluntar prin dezvoltarea constiintei de sine.
Factorii evaluati, sunt constructe bipolare, care incearcǎ sǎ surprindǎ, multimea de manifestǎri in mod gradat, de la unul dintre poli, ca maxima exprimare a dimensiunii respective, spre celalalt pol, caracterizat ca maximǎ exprimare a opusului.
Modul de organizare al celor doua jumatati in functie de factorii primari este similar: cate 4 itemi pentru Q3, 3 mi pentru C, 2 itemi pentru L, 6 itemi pentru O si 5 itemi pentru 4, in functie de ponderea contributiei fiecaruia.
Constiinta de sine (Q3)- 8 itemi- indicǎ gradul de motivatie in integrarea comportamentului individual in jurul unui sentiment de sine acceptat constient si a standardelor sociale aprobate. Absenta unei asemenea integrari a comportamentului in jurul unui concept clar de sine este una dintre cauzele majore ale anxietatii. Factorul Q3 arata gradul in care s-a legat anxietatea cu structurile caracteriale si cu obisnuintele sociale acceptate.
Forta Eului C - 6 itemi- este capacitatea de a controla imediat si de a exprima tensiunile intr-un mod adaptat si realist, deoarece o tensiune anxioasa puternica poate cauza o anumita regresiune si poate impiedica o crestere normala a fortei Eului.
Propensiunea paranoida (L) -4 itemi- reprezinta cota cu care participa lipsa de securitate sociala la cresterea anxietatii.
Propensiunea spre culpabilitate (O) -12 itemi culpabilitatea anxioasa depresiva reprezinta o anxietate combinata cu autoacuzare cauzata de presiunile SuperEului care genereaza sentimentul de anxietate si depresie.
Tensiunea ergica (Q4)-10 itemi -in acest caz, anxietatea apare prin presiunea pe care o exercita pulsiunile trezite si nevoile nesatisfacute de orice fel. Excitarea apetitului sexual, nevoia de consideratie, teama de o situatie sunt pulsiuni legate de aceasta componenta. Nivelul acestei componente se manifesta in inclinarea catre emotivitate, tensiune, iritabilitate si nervozitate.
Aplicarea si corectarea testului testul poate fi aplicat individual sau colectiv si va fi anuntat subiectilor ca fiind o foaie de autoanaliza.
Interpretarea notelor dupa corectarea testului, sunt posibile 3(trei) note finale:
O singura nota totala de anxietate- suma punctelor pentru toti cei 40 de itemi. Este practic suma notelor A si B.
Corectarea primelor 20 (douazeci) de intrebari ne da nota A ( anxietatea voalata), iar corectarea celorlalte 20 (douazeci) de intrebari ne da nota B (anxietate manifesta).
O nota cuprinsa intre 0 (zero) si 3 (trei), indica o persoana linistita, flegmatica, tenace, placiala, distinsa.
O nota standard de la 4 (patru) la 6 (sase) indica un grad normal de anxietate.
Cotele ridicate, extreme, incepand de la nota standard 7, indica instalarea anxietǎtii.
Chestionarul de ostilitate
Cuprinde 7 subscale ale ostilitatii generale. Scorul total general este de obicei sub 38 (la subiectii de sex feminin fiind de obicei usor mai scazut) si reprezinta indicatorul de ostilitate generala. Daca scorul este mai mare, nivelul de ostilitate este crescut si individul se implica in relatii dificile si dezagreabile. Daca scorul este mai mic decat 38, trebuie urmarite subscorurile de la cele 7 scale pentru a vedea daca vreunul dintre ele reprezinta o problema.
Negativismul este, de obicei, un comportament opozant fata de autoritate. El implica refuzul de a coopera si se poate exprima printr-un sir de comportamente mergand de la lipsa de bunavointa la incalcarea grava a normelor sociale.
Resentimentul implica gelozia fata de altii, adesea la nivel de ura. Este, de cele mai multe ori, o traire de suparare, necaz fata de lume pentru o tratare incorecta (imaginara sau reala).
Ostilitatea indirecta implica un comportament care directioneaza ostilitatea catre cineva intr-un mod ocolit. El poate fi necinstit prin aceea ca persoana antipatizata primeste ostilitate prin barfeli rautacioase sau bancuri, dar nu poate face mare lucru prin asta. Alte comportamente indirecte, ca de exemplu trantirea usilor, pierderea firii etc., permit unui individ sa-si descarce trairile generate de ostilitate, care pot sa nu fie indreptate impotriva cuiva anume.
Atentatul implica violenta fizica reala si vointa de a folosi violenta impotriva altora. De obicei apare in dispute cu altii mai degraba decat in distrugerea obiectelor.
Suspiciunea implica proiectarea ostilitatii asupra altora. Ea variaza de la neincredere si prudenta fata de altii la convingerea ca alti oameni urmaresc sa te lezeze.
Iritabilitatea este promptitudinea de a exploda la cea mai mica provocare. Se exprima in comportamente ca izbucniri de pierdere a firii, grosolanie, nemultumire acuta.
Ostilitatea verbala implica exprimarea verbala a trairilor negative fata de altii (ceea ce spun si cum spun). Se observa in stilul de argumentare, in tipete, strigate, cat si in continutul verbal al amenintarilor, blestemelor, hipercriticismului.
VERIFICAREA IPOTEZEI NR. 1
Se presupune ca neglijarea si abuzul asupra copilului determina existenta unor stari accentuate de autoizolare, anxietate, timiditate, inhibitie datorita experientelor traite.
Pentru a verifica aceasta ipoteza am analizat raspunsurile subiectilor la chestionarul de anxietate Cattell.
Am calculat valori descriptive pentru intreg lotul de subiecti:
Transformand notele brute in note standard, am obtinut urmatoarele rezultate:
Dupa cum reiese din datele prezentate mai sus, din totalul subiectilor 13,64% sunt apatici, 38,64% au un nivel normal al anxietatii, iar la toti ceilalti este prezenta anxietatea.
Din punct de vedere psihologic:
- subiectii apatici (13,64%) au tensiuni afective diminuate, sunt persoane linistite, flegmatice, tenace, placide, distinse, apte pentru a suporta sarcini, momente de criza, stress;
- subiectii anxiosi (4,55%), usor nevrotici (18,18%), cu nevrozism mediu (15,91%), anxietate puternica (6,82%) si anxietate foarte puternica (2,27%) prezinta o neta anxietate nevrotica. Sunt necesare sfaturi sau o psihoterapie a nevroticilor.
Aceste rezultate sustin ipoteza de lucru nr. 1 si demonstreaza efectele pe care abuzul si neglijarea le au asupra anxietatii celor abuzati.
VERIFICAREA IPOTEZEI NR. 2
Se presupune ca neglijarea si abuzul asupra copilului genereaza adoptarea unei atitudini necolegiale de refuz, de ostilitate reprimata, de refulare a comunicarii si de exteriorizare.
Pentru a verifica aceasta ipoteza am analizat raspunsurile subiectilor la chestionarul de ostilitate.
Am calculat valori descriptive pentru intreg lotul de subiecti:
Pentru a afla daca nivelul de ostilitate este semnificativ mai crescut la subiectii abuzati comparativ cu restul populatiei, am comparat rezultatele subiectilor nostri cu media populatiei la ostilitate (38). Ca procedura statistica am utilizat Testul „t” pentru un singur esantion:
Asa cum rezulta din tabelul de mai sus, subiectii abuzati au un nivel semnificativ mai crescut al ostilitatii comparativ cu restul populatiei. Aceste rezultate sustin ipoteza nr. 2.
Din punct de vedere psihologic, copiii abuzati si victime ale neglijarii manifesta accentuari ale ostilitatii in toate dimensiunile: primara, verbala, atitudinala.
VERIFICAREA IPOTEZEI NR. 3
Se presupune ca neglijarea si abuzul asupra copilului conduce la cr 656h75g earea unor stari de frustrare, dezorientare, tristete accentuata precum si imagine de sine scazuta.
Pentru a verifica aceasta ipoteza am analizat raspunsurile subiectilor la scala de depresie Beck.
Din rezultatele obtinute la inventarul Beck rezulta ca toti subiectii investigati au un nivel sever al depresiei, rezultat ce sustine ipoteza nr.
Din punct de vedere psihologic, acest nivel testat al depresie impune urmarea unui program de consiliere si terapie care sa readuca la nivel normal subiectii.
Cazul nr.1
A.D.E.
Sexul feminin
Data nasterii:16.05.1991
Locul nasterii:,,X”
Etnia: romana
Situatia social-economica a familiei:
a)cuplul legal constituit, separat prin divort;
b) tatal A.D.E., a absolvit 8 clase, muncitor necalificat, varsta 47 de ani;
c) mama: A.D.E., vanzatoare, absolventa a liceului ,varsta 36 de ani ;
d) singurul copil in familie;
e) bugetul de familie a fost caracterizat prin surse nesigure de venituri (salariul mamei ocazional,alocatia fetei si venitul sporadic al tatalui, extrem de redus) ;
f) situatia locativa caracterizata printr-o casa modesta,proprietate a bunicilor paterni, mobilata sumar, conditiile de trai sunt precare, inadecvate, dominanta fiind starea de saracie si curatenie relativa.
Copilul provine dintr-o familie legal constituita ulterior dezorganizata prin divortul parintilor pronuntat. Prin sentinta civila copilul e incredintat spre crestere si educare, mamei sale. Pe raza administrativa teritoriala a comunei T. familia extinsa era cunoscuta ca manifesta un comportament adictiv. Dupa pronuntarea divortului, mama impreuna cu fiica parasesc domiciliul legal din localitatea T. si se stabilesc pe raza administrativ teritoriala a comunei P. la o distanta de 5 km de tata, la bunica materna. In perioada antecedenta divortului mediul familial in care a crescut fetita era mult tensionat de conflictele maritale, agresiune dezvoltata de tata asupra mamei, dar si asupra fetei generate de starea de ebrietate permanenta a tatalui soldata cu batai, amenintari cu cutitul, violenta verbala. Copilul a crescut astfel intru-un mediu ostil nefavorabil cresterii si dezvoltarii sale psihice si emotionale.
Imaturitatea parintilor s-a putut remarca in observatiile asistentilor sociali care au rezolvat cazul in discutie, prin faptul ca fetita nu dispunea de un suport emotional, de un atasament parental, modelele educationale fiindu-i cei doi parinti indiferenti, incapabili sa-si asume responsabilitati parentale. Aceasta se observa si in randamentul scolar scazut,in absenteismul scolar, in corigentele sustinute. Astfel fetita era ridiculizata si blamata la scoala, cauza fiind nivelul slab de pregatire ce-l prezenta si a modului de ingrijire si igiena personala precara.
Asistand la conflictele aferente A.D.E. a dezvoltat o simptomatologie specifica relatiei de stres post traumatic:
a) anxietate caracterizata prin frica permanenta, stari de tensiune si agitatie, teama justificata prin agresivitatea tatalui;
b) evaziune familiala (fetita pleca uneori din familie la o matusa, sora a bunicii paterne si ramanea doua-trei zile
c) stare depresiva :fetita acuza stari de tristete permanente, autoculpabilizare, plictis si iritabilitate,toate aceste relevante in chestionarul Beck aplicat fetitei;
d) scaderea randamentului scolar caracterizat prin notele mici, absente si corigente sustinute in vacante.
Starea de stres post traumatic s-a accentuat in momentul in care mama a plecat in strainatate, lasandu-si fiica in ingrijirea tatalui . Mama fetei in conditiile in care a fost respinsa si agresata de sot,in timpul casatoriei, pentru a-si asigura o oarecare compensare a nevoilor afective a incercat cateva relatii de concubinaj cu alti indivizi ,fapt pentru care fostul sot a dezvoltat crize de manie si gelozie manifestate de razbunare, pe un fundal de depresie si nemultumire generala.
Tatal a esuat in incercarea de a prelua obligatiile parentale (,,cand plec la scoala tatal meu doarme , iar eu plec flamanda la scoala ,iar la pranz cand ma intorc de la scoala nu ma asteapta nimeni cu mancare ori tatal meu e beat, iar eu trebuie sa pregatesc cartofi prajiti daca am ulei in casa’’(declara fetita in momentul anchetei). In consecinta persevera in consumarea bauturilor alcoolice , sanctionand primitiv preponderent greselile fetei (prin violenta verbala caracterizata prin injurii, prin batai cu bata ,cureaua, considerate instrumente ale educatiei (,,se comporta violent fata de mine, fiind batuta in repetate randuri fara motiv sau m-a batut rau de tot lovindu-ma cu capul de pereti si de dulap acuzandu-ma pe nedrept ca i-au disparut niste bani’’).
Tatal isi exploata fiica supunand-o la toate muncile casnice (prepararea hranei, spalatul rufelor,menajul casei si respectarea tabieturilor tatalui, de exemplu fetita afirma in declaratia data la preluarea ei ,,tatal meu a venit intr-o seara de la B. plangandu-se ca are trei coaste rupte si a montat o Sonerie avand un buton si atat pe timpul de zi si cat si noaptea, cand acesta suna eu trebuie sa ma trezesc si sa ma prezint urgent la el. Si ma trimite dupa apa sa-i fac cafea etc. Ma simt ingrozita in ultimul timp intrucat noaptea nu pot sa dorm, fiind sunata toata noaptea la sonerie, iar eu toata noaptea sunt chinuita sa-i fac tatalui meu cafea, sa-i dau apa etc’’. Astfel dupa relele tratamente oferite fetitei recurge violent inainte de sarbatoarea Craciunului, abuzand sexual de propria fiica. In momentul incidentului, tipetele fetitei au fost auzite de matusa A.(sora bunicii paterne), care locuia alaturi de ei, aceasta a incercat sa intre in casa insa a fost amenintata de tatal fetei ,,ca o omoara daca patrunde in casa. Gura fetitei i-a fost acoperita brutal spre a nu atrage atentia celorlalti care ar fi intervenit sa o salveze. Astfel matusa A. nu a solicitat ajutorul altor organe abilitate spre interventie, renuntand a acorda ajutor nepoatei sale.
Tulburarile psihice, somatice si neurologice in contextul unui exces cronic de alcool circumscriu o stare cu caracter permanent, pe fondul careia pot surveni acutizari episodice, urmate de amnezie lacunara. De exemplu, nu-si amintea ce s-a intamplat in seara in care fiica l-a acuzat ca a violat-o, negand abuzul. Insa nu poate suporta anxietatea si tensiunea psihica generate de acuzele fetitei si pentru a se asigura de tacerea ei privitoare la acest tip de abuz sexual recurge la mijloacele de amenintare ca o va ucide daca-l denunta. Speriata fetita a plecat la scoala a doua zi, pastreaza secret cu toti ceilalti, dar incearca sa discute cu diriginta incidentul produs, aceasta neluand atitudine imediata, probabil datorita incredibilitatii celor relatate. Practicile tatalui de a pedepsi propriul copil continua prin aceeasi agresiune fizica si verbala toate canalizandu-se spre repetarea abuzului sexual, la interval de o luna si jumatate. Agresiunea asupra fetei denota un temperament coleric si un sadism accentuat.
Fetita isi exercita fortele si discuta pentru a doua oara cu diriginta despre cele intamplate, aceasta ii promite siguranta pentru viitor si apeleaza serviciile abilitate de interventie in caz de abuz asupra copilului. Echipa pluridisciplinara din cadrul DGASPC NT. Serviciul pentru Copilul Abuzat, Neglijat Exploatat, Traficat Delincvent si cu Probleme Psihosociale a evaluat situatia socio-psihologica a copilului in cauza deoarece acesta a fost victima infractiunii de incest a unui abuz familial. Fetita a fost internata in sectia Ginecologie a spitalului orasenesc B., fiind diagnosticata cu cistita hemoragica si hemoragie de tip juvenil. Din discutiile asistentilor sociali purtate cu doctorul ginecolog din cadrul spitalului a reiesit faptul ca fetita a fost deflorata, principalul suspect fiind tatal. Pentru acesta s-au facut demersuri pentru urmarire penala pentru comiterea infractiunii de incest, infractiune prevazuta in articolul 203 din Codul Penal. S-a incercat contactarea mamei plecata in strainatate, aceasta fiind absenta de cele intamplate, deoarece nu a pastrat o relatie personala cu fiica sa. Mama s-a reintors in tara, a negat agresiunea tatalui antecedenta divortului asupra fetei, fiind momentan preocupata de noua sa relatie privind concubinul actual.
Intrucat in familia biologica e periclitata siguranta si securitatea proprie s-a considerat instituirea unei masuri de protectie speciala in plasament in regim de urgenta in cadrul unui organism privat ,,X’’. Dupa instituirea plasamentului fetita beneficiaza de un program de asistenta psihologica in vederea depasirii traumei provocate de incest.
Indicatorii abuzului si neglijarii in familie identificati in acest caz sunt:
a) neglijarea supravietuirii copilului si a nevoilor sale afective si de comunicare (exemplu mama isi lasa fiica in grija unui agresor deja cunoscut prin comportamentele anterioare, nu intretine o relatie permanenta cu fiica aceasta degradandu-se prin injurii, violenta conjugala).
b) neglijare educationala (privarea de cartile, caietele si rechizitele scolare, absenta unui control asupra prezentei la ore, urmarirea notelor scolare, absenta parintilor la sedintele scolare, lipsa unei relatii intre parinti-profesori).
c) abandonul este remarcat prin parasirea copilului fara ca parintele sa se fi asigurat de formele adecvate pentru ingrijirea copilului.
d) abuzul sexual-incest, tatal abuzase in mod violent de propria fiica.
A dezvoltat o simptomatologie specifica acestui tip de abuz caracterizata printr-o stare: *depresiva (afirma ca e trista si nu poate scapa de tristete, se simte dezgustata de ea insasi, si-a pierdut orice interes fata de sexul opus--expuse in chestionarul Beck--),
*izolare sociala (observata prin retragere excesiva in sine, din grup, nu o antreneaza activitatile grupului sau o face superficial, o preocupa activitatile solitare, prezinta autocontrol exagerat, manie si ostilitate reprimata,),
*amintiri obsesive (acuza cosmaruri, imagini ce o urmaresc),
*auto-culpabilizare (se simte tot timpul vinovata--afirma in chestionarul Beck—are o privire vinovata, nu stabileste contact vizual direct,prezinta o aparenta cooperare,9
*prezinta sentimente ambivalente fata de mama, o considera sau nu protectoare (reiese din scrisoarea adresata mamei (anexata lucrarii)
*labilitate emotionala (trece de la inhibitie la hiperexcitabilitate)
*relationare defectuoasa cu colegii, profesorii, comunicare saraca in idei, voce astenica;
*probleme de concentrare ce include ADHD (hiperactivitate si deficit de atentie)
*abandon scolar (partial): au existat intervale in care a absentat, fara motive medicale.
Capacitatea de invatare este redusa si franata de lipsa de interes pentru activitatile scolare pe care le considera ca pe o constrangere; numeroase esecuri suferite nu au stimulat-o. Acest caz releva o situatie tipica pentru acele familii in care, pe fondul saraciei, alcoolismului si disfunctiilor relationale, violenta devine un mod de viata.
Lipsa atasamentului primar face ca fata sa nu gaseasca nici un fel de sprijin la mama sa, care isi pastreaza toate drepturile asupra copilului fara o asumare a responsabilitatii parentale. Ignorarea severa acestui copil a rezultat din deteriorarea semnificativa a ingrijirii lui,gravitatea acestui tip de comportament abuziv s-a remarcat prin refuzul consecvent al comunicarii parentale cu propriul copil, neobservarea intentionata a dorintelor exprimate de acesta, lipsa de interes a familiei sau a colectivitatii in dezvoltarea si performanta copilului,refuzul de a raspunde cererii ajutorului lui, neprotejarea lui de agresiunea tatalui incestuos.
Manipularea in aceasta directie a minorului putea genera antrenarea copilului in activitati ale caror consecinte ii depaseau capacitatea de intelegere si ii perverteau judecatile morale.
Cazul 2
B.C.
Sexul:masculin
Data nasterii:1991
Etnia: romana
Situatia scolara: elev
Situatia social-economica a familiei:
a)cuplul: familie dezorganizata, relatii de concubinaj
b)tata:B.J.,nascut in anul1967, decedat 1999,
c)mama:C.R.,nascuta in anul 1968, decedata in 2006
d)minorul are trei surori mai mari decat el si un frate mai mic;
e)veniturile familiei erau constituite din alocatia copiilor, parintii munceau doar sporadic, nu aveau un venit constant si suficient pentru intretinerea familiei privind nevoile de baza;
f)situatia locativa: prima locatie era proprietatea bunicii materne,apoi locuinta subinchiriata,iar ultima unde a locuit minorul era proprietatea celui de-al doilea concubin al mamei.
Copilul provine din afara casatoriei fiind recunoscut de catre tata. Din aceeasi relatie de concubinaj au mai rezultat trei copii care beneficiaza in prezent de masuri de protectie, iar dintr-o alta relatie de concubinaj ulterioara a mamei dupa decesul tatalui copiilor a rezultat cel de-al cincilea copil(care in prezent este institutionalizat in cadrul fundatiei in regim rezidential).
Neglijarea copiilor a fost o caracteristica prezenta inca de la nasterea copiilor, cand posibilitatile materiale foarte reduse nu le permiteau o alimentatie necesara dezvoltarii copiilor,o imbracaminte adecvata si o locatie igienizata. Inexistenta unui venit stabil, ambii parinti fiind dezocupati, posibilitatea de a le satisface copiilor minimum de nevoi este imposibila. Bunica materna excedata de responsabilitatea celor patru copii ai sai(mama avea trei frati) si de faptul ca a ramas vaduva la o varsta tanara, arata ca a facut tot posibilul sa o ajute pe fiica sa, dar aceasta a avut in permanenta un comportament refractar, iresponsabil, agresiv facand convietuirea imposibila. Locatia era proprietatea bunicii materne, aceasta relata ca era deja neincapatoare, suprapopulata, in plus aveau loc numeroase conflicte intrucat consumau alcool, foloseau violenta verbala si apelau la o sursa imorala de venit :cersitul , exploatandu-si chiar copiii in acest mod. In urma numeroaselor divergente s-au mutat la insistentele bunicii materne intr-o casa mica intr-o zona limitrofa. Zilnic mama pleca impreuna cu tatal copiilor sau singura de dimineata, la o destinatie necunoscuta, uneori lua si copiii cu ea, cel mai des ii lasa in casa singuri, incuiati, fara mancare, pretinzand ca fetele mai mari sa aiba grija de cei mici.
Relationarea familiei cu vecinii era dificila, avand numeroase conflicte si altercatii. Relatia cu copiii era dominata de neglijare si exploatare. In primul rand nu li s-au acordat copiilor ingrijirea necesara: nesupraveghere permanenta, imbracaminte sumara, adesea fara incaltaminte, lipsa oricarui mijloc de comunicare si a celui mai elementar confort, toate acestea fiind obstacole in calea dezvoltarii sale. In al doilea rand si-au exploatat copiii trimitandu-i sa ceara mancare de la vecini. Acestia i-au ajutat, le-au oferit hrana, dar nu suficienta pentru toti.
In anul 1999 tatal minorului a decedat, iar mama a ramas singura cu patru copii in ingrijire. Din rapoartele anchetelor sociale intocmite de persoanele specializate din cadrul DGASPC rezulta ca surorile mai mari ale minorului(16,14,13 ani) au fost preluate in centre rezidentiale si in familie de catre o asistenta maternala pentru ingrijiri corespunzatoare.
Mama a ramas doar cu minorul in cauza, pe parcurs a dezvoltat o alta relatie de concubinaj cu un alt individ, relatie din care a rezultat doi copii, cel de-al doilea nu a supravietuit, decedand la nastere impreuna cu mama(in anul 2006).
Minorul in cauza a devenit orfan de ambii parinti, a ramas in continuare in grija concubinului mamei, devenindu-i tutore. Familia largita a refuzat tutela minorului din cauza conditiilor financiare si al spatiului de locuit redus. Locatia acestuia era o casa mica cu doua incaperi reduse, neigienizate( pamant pe jos, pereti scorojiti, igrasie, ferestre sparte). Conectarea la reteaua electrica nu a fost vreodata stabilita, astfel nu detineau vreo sursa de informatie televizor, radio; incalzirea era cu lemne, apa potabila era adusa de la un robinet din vecini.
Decesul mamei a dus la instalarea unei anxietati generale la ambii frati, manifestandu-se printr-o labilitate emotionala. Prezinta o adezivitate crescuta manifestata fata de toate persoanele care se pot constitui in substitute ale mamei si le pot acoperi chiar pentru scurt timp golul lasat de carentele afective majore la care au fost supusi in ultimul timp. Copiii sunt foarte atasati unul de celalalt fratele cel mare avand o atitudine si comportament ocrotitor fata de cel mic. Intre tata si copii exista rare momente de suport si comunicare activa,acesta refuzand aceasta interactiune permanenta, posibilitate de realizare a unei intelegeri empatice a acestora. Din acest punct de vedere manifesta o conduita evitanta fugind de responsabilitate si de sentimentele de culpabilitate generate de o vinovatie reala. El e constient de nefericirea copiilor (afirma ca sunt tristi din cauza decesului mamei,el nu reuseste sa le ofere strictul necesar, din aceasta cauza s-a adresat autoritatilor DGASPC dandu-si consimtamantul spre institutionalizarea copiilor in regim rezidential.
Nevoile de baza ale copiilor sunt asigurate partial in concordanta cu posibilitatile financiare ce sunt foarte reduse din cauza solicitarilor sporadice de a presta anumite servicii. Tatal a incercat sa evite rasfrangerea propriei agresivitati asupra copiilor, lucru realizat chiar in perioada consumului unor cantitati de alcool, dar in momente le de iresponsabilitate cauzata de starea de ebrietate prelungita isi redirectioneaza nemultumirile spre copii devenind verbal agresiv. Carenta structurii familiei a accentuat insecuritatea copiilor, stres posttraumatic, incapacitate de securizare si control. Situatia economica precara a familiei l-a obligat pe minorul in cauza sa apeleze la comportamente inadecvate (furt, minciuna, evadare din mijlocul familiei) pentru a obtine satisfacerea nevoilor sale. In acest caz comportamentul copilului a fost amplificat si de incurajarile tutorelui in aceasta directie. Planurile evazioniste ale minorului s-au corelat in mod intens cu frecventa abuzului emotional si al neglijarii. Nivelul de studii si gradul de educatie al parintilor decedati si al tutorelui a influentat capacitatea de relationare adecvata cu copiii si implicit manifestarea unor situatii inedite. Explicatia poate fi necunoasterea etapelor de dezvoltare si a nevoilor copiilor, a intelegerii si tratarii acestora ca persoane cu propriile lor pareri si dorinte de exprimare, necunoasterea propriilor drepturi precum si ale copiilor si implicit a organismelor si institutiilor carora pot sa li se adreseze pentru sprijin; incapacitatea de a rezolva problemele propriei familii si a copiilor ce aleg ca modalitate de evadare(producandu-le un confort psihic) precum aderare si integrare in grupuri marginale, consum de substante psihoactive sau droguri.
Sunt intalnite tulburari de comportament specifice la subiectii ai caror parinti au un nivel redus de scolaritate si la cei ce denota o neglijare exacerbata a copiilor, tulburari prezente si la minorul in cauza:
*absenteismul (absenta exagerata privind orele de curs);
*abandonul scolar(minorul a abandonat un an scoala, apoi a repetat clasa sasea);
*fuga de acasa(evada alaturi de grupul stradal, consuma drog clasic si aurolac );
*minciuna, violenta verbala si fizica (injuriile folosite in familie sau grupul stradal);
*semne fizice, cicatrice ale unor posibile taieturi cu lame, obiecte ascutite folosite in urma unor violente fizice stradale( minorul prezinta cicatrice pe fata si membre superioare, insa nu s-au primit confirmari concrete asupra acestora si a cauzei lor, negand posibilele incidente stradale sau familiale, acuzand accidente de cazaturi diverse). Frecventa de parasire a domiciliului a crescut considerabil dupa decesul mamei, copilul lipsea 2-3 zile de acasa, timp petrecut in anturajul stradal, cersind pe trenuri, pe strada, drogandu-se fiind in general orientat spre modele comportamentale care-i plasau alte riscuri asupra dezvoltarii sale. Atitudinea predominanta a copilului fata de familie era cea de indiferenta, usor ostentativa.
S-au instalat o serie de tulburari privind lipsa de motivatie pentru procesul de invatamant din perspectiva insecuritatii, dezacord intre solicitarea scolii si posibilitatile intelectuale si volitive ale tanarului, dezacord intre posibilitatile materiale ale familiei si tentatiile societatii(moda,distractii, achizitionarea de obiecte considerate emblematice pentru aceasta varsta). Autoperceptia minorului in cauza e caracterizata prin imagine deteriorata despre sine( se caracterizeaza ca fiind neiubit de nimeni, egoist, superficial, lenes), avand numeroase accente autocritice(timid, sarac, suparat, rau).
Astfel in anul 2006 la sfarsitul anului tatal a solicitat institutionalizarea propriului copil, dar si a minorului in cauza, motivatia fiind deficitul de venit si imposibilitatea intretinerii celor doi copii. Autoritatile DGASPC au intervenit si au preluat copii plasandu-i intr-un centru de plasament,,Y”. Reiese din anchete ca nu are repere stabile, securizante neavand parte de ingrijiri specializate individualizate anterioare. Modelarile venite si sugerate din partea educatorilor, profesorilor si pedagogilor au fost interpretate cu suspiciune, ca o dovada ca nu este iubit cu toate ca nu intelege corect continutul/semantica cuvantului iubire.
Indicatorii abuzului si neglijarii in familie identificati in acest caz sunt:
a) neglijarea alimentatiei adecvate dezvoltarii armonioase(copilul prezinta forme de rahitism), neglijarea imbracamintei suficiente, neglijarea nevoilor locative( spatiu de locuit permanent impropriu, neigienizat);
b) neglijarea educatiei scolare(indiferenta totala a parintilor fata de performantele scolare, absenta unor relatii de parteneriat parinti-profesori,lipsa supravegherii atente a prezentei copilului la orele de curs ceea ce a generat abandonul scolii pentru o perioada si repetentia clasei a sasea;
c) exploatarea copilului definita prin supunerea sau incurajarea lui spre cersit(copiii familiei minorului erau determinati sa cerseasca hrana fiind nevoiti sau incurajati, bani care erau administrati de parintii lor precum si imbracaminte;
d) abandonul mamei copiilor cauzat de decesul ei (lipsa oricarei afectiuni materne).
A dezvoltat o simptomatologie specifica relatiei de stres posttraumatic:
*anxietate (stari confuze, panica, relationare defectuoasa,)
*evaziune familiala(aderare la grupul stradal si adeziune la modelele comportamentale ale acestuia);
*comportamente de evitare, neacceptarea realitatii experientei traumatizante printr-o ,,evadare” exagerata in sine sau in afara;
*comportamente constante de ostilitate, negativism si agresivitate(reiesite din chestionarul de ostilitate aplicat), turbulent in mediul scolar, impulsivitate;
*labilitate emotionala( trece cu usurinta de la inhibitie la hiperexcitabilitate)
*relationare defectuoasa cu colegii, cu profesorii;
*stare depresiva (afirma ca ,,e trist si nu poate scapa de tristete”, ,,sunt nesatisfacut sau plictisit de orice”, ,,ma simt complet ratat ca persoana”, ,,ma simt descurajat cand ma gandesc la viitor”, toate evidentiate in chestionarul Beck aplicat;
*se remarca imaturitatea afectiva, emotii nediferentiate, instabilitatea sentimentelor, capacitate redusa de control asupra reactivitatii emotionale, aceasta corelandu-se cu imaturitatea sociala, adica o slaba capacitate a copilului de a se adapta la exigentele vietii sociale.
* comportament deviant exprimat prin furt.
Cazul minorului e probabil copilul pe care il intalnim cel mai frecvent pe strazile marilor orase, atat de des incat am ajuns sa trecem pur si simplu pe alaturi, intrebandu-ne de ce nu se face ceva cu copiii acestia. Asa cum s-a observat din studiul cazului, dincolo de eticheta de ,,copil al strazii” exista o istorie, exista o familie, exista o tragedie.
Astfel se releva lipsa acuta a oricaror servicii de suport sau educatie pentru parinti. In cazul de fata , atentia este centrata asupra copilului, desi este evident ca refugiul copilului in cercurile stradale se datoreaza unor carente la nivelul mediului familial. Aparatul legislativ existent permite doar interventii de tip punitiv, sanctiunile fiind intrucatva asemanatoare plasarii copilului in institutii de protectie specializate.
Neglijarea si abuzul copilului sunt o realitate a societatii contemporane , acestea afecteaza dezvoltarea copilului in dimensiunile sale esentiale. Dezvoltarea psihologica este puternic marcata de abuzul suferit manifestat la nivelul comunicarii relationarii, afectivitatii si a nivelului intelectual. Putem aprecia ca sprijinul social al copilului este concentrat la nivelului grupului familial; parintii jucand rolul cel mai important in oferirea acestui sprijin, un grad redus de implicare a parintilor indicand riscul neglijarii sau chiar al abuzului.
Prezenta abuzului si a neglijarii este indicata si de decalajul existent in perceptia copilului,dintre familia reala si familia ideala,dintre scoala reala si scoala ideala. Este remarcabil faptul ca majoritatea copiilor nu percep nivelul de trai ca pe o problema esentiala a familiei lor. Pentru ei mult mai mult decat aspectul material conteaza armonia familiei, pozitia pe care o ocupa in familie, iubirea, intelegerea, respectul si autonomia care li se acorda. Copiii isi doresc sa fie respectati, sa li se acorde dreptul la opinie, sa nu se abuzeze fizic sau emotional de ei, parintii sa fie intelegatori si apropiati.
Insuficienta cunoastere si nerespectare de catre parinti a drepturilor copilului, disolutia cuplului parental(familii monoparentale, divorturi, concubinaj), anumite disfunctii in exercitarea rolului socializator al familiei favorizeaza cresterea agresivitatii fata de acestia. Copilul este supus abuzului psihologic cand in mediul de viata nu sunt create conditii pentru structurarea achizitiilor, practicilor, comportamentelor social sustinute si cerute. In multe familii copiii traiesc in medii nefiresti raportate la viata cotidiana,ceea ce il impiedica in insusirea acelor experiente care sunt necesare competentelor de viata. Experientele in mediul casnic, in ambientul familial si exterior acestuia, participarea la diversitatea situatiilor cotidiene sunt resurse pentru integrarea sociala care lipsesc sau sunt foarte limitate pentru copiii din aceste familii(interactiuni cu vecinatatea, utilizare a serviciilor si institutiilor din comunitate: posta, magazine diverse, cinematografe, teatre, parcuri etc. Se remarca frecvent ca parintii nu raspund de cat partial sau inadecvat nevoilor copiilor de explorare, impiedicandu-le satisfacerea curiozitatii si dorintele de a risca in cunoastere. Copiii compenseaza aberant aceste lipsuri, autostimulandu-se.
Carenta afectiva intra tot in sfera abuzului psihologic deoarece exprima imposibilitatea constituirii relatiei de atasament. Este cunoscut faptul ca relatia de atasament este un coagulant al structurii psihologice pentru formarea competentelor de viata ale copilului. In familii carenta afectiva intervine in principal din cauza intreruperii unei comunicari personale cu propriul copil si a incertitudinii privind reluarea acestei relatii. Aceasta incertitudine induce nesiguranta care blocheaza dorinta de relatie si cunoastere ce presupune asumarea unui ,,risc”.
Din datele obtinute, se remarca legatura stransa dintre relele tratamente la care sunt supusi minorii si situatia materiala a familiei din care acestia fac provin. Se observa accentuarea fenomenului in familiile cu greutati materiale, marcate de saracie. Numarul familiilor in care unul sau ambii parinti sunt alcoolici este de asemenea direct proportional cu expunerea la rele tratamente a copilului. In ceea ce priveste marimea familiei, posibilitatea de a fi cuprinsi in categoria copiilor cu risc creste o data cu numarul minorilor din familie. Copii abuzati si neglijati provin ,in special, din familii dezorganizate, reorganizate( de obicei nelegitim-concubinaj) sau monoparentale, numeroase, cu status social redus:lipsa ori slaba calificare, grad redus de scolarizare, lipsa ori ocazional loc de munca, lipsa ori insuficiente venituri. Principalele consecinte ale abuzului si neglijarii sunt:comportament agresiv,impulsivitate, relationare defectuoasa, stare depresiva si izolare sociala, scaderea randamentului scolar. In lotul investigat s-a depistat si caz de abuz sexual. Relatiile incestuoase sunt bine camuflate, ascunse, parintii abuzivi obligand copilul prin corupere si amenintari sa pastreze secretul, sa nu-i denunte. Rareori copiii isi depasesc inhibitiile si apeleaza la ajutor si incearca sa rezolve situatia stresanta si traumatizanta. Copiii cu status social redus nu beneficiaza de cele mai elementare drepturi: dreptul la supravietuire si dezvoltare, dreptul la protectie din partea parintilor si statului, dreptul la educatie si instruire, dreptul de a se bucura de securitate sociala, dreptul de protectie impotriva violentei fizice si psihice, impotriva maltratarii, dreptul la protectie impotriva abuzului, a agresiunilor reglementate de Legislatia Romaniei, Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului la care si tara noastra a aderat.
Lucrarea e destinata sa analizeze categoria copiilor maltratati de proprii parinti. Acesti copii sunt un segment de populatie total dezavantajat , saracia, alcoolismul, apartenenta etnica a familiilor abuzive conduc la marginalizarea acestor copii. Abuzul si neglijare copiilor precum si maltratarea ca probleme sociale ar putea sa scada in intensitate cand vor depasi nivelul latent, impunandu-se ca problema sociala manifesta, constientizata atat prin opinia publica cat si de politicieni.
Lucrarea de fata si-a propus sa evidentieze factorii de risc care favorizeaza expunerea copilului la abuz si neglijare in familie, formele de rele tratamente aplicate minorilor, precum si consecintele acestora asupra dezvoltarii fizice si psihice a copilului.
Concluziile desprinse si structurate pe principalele medii in care se identifica factorii de risc in producerea abuzului permit formularea mai multor sugestii si propuneri cu scopul diminuarii fenomenului. Este necesara o mai buna informare a copiilor, a opiniei publice, in general, in legatura cu drepturile copilului si cu modalitatile de protectie impotriva abuzului si neglijarii. S-a constatat ca aceste modalitati sunt cunoscute doar de catre o minoritate a copiilor, fiind necesar, in acest sens , un important efort de informare a copiilor. Chiar daca le cunosc multi copii sunt reticenti sa apeleze la ele. Modalitatile trebuie sa devina mai accesibile. Mass-media ar trebui sa lanseze adevarate campanii de informare privind consecintele abuzului,educarea opiniei publice in scopul prevenirii si interventiei in situatiile de abuz. Mass-media trebuie insa pregatita in prezentarea unor cazuri de abuz pentru a nu stigmatiza victima si a face dificil procesul terapeutic.
Abuzul ;i neglijarea copilului sunt comportamente fundamentate pe anumite modele culturale bine inradacinate. De aceea este esentiala schimbarea mentalitatii tuturor factorilor implicati-copii, parinti,pedagogi, personal medical, factori politici, institutii. Din punct de vedere legislativ trebuie introduse articole de lege care sa se refere la definirea abuzului, interzicerea pedepsei fizice a copilului, a obligativitatii raportarii cazurilor de abuz de catre educatori, profesori, medici(medic de familie, a interventiei imediate in caz de abuz si neglijare a copilului. S-ar putea crea o institutie care sa apere drepturile copilului atunci cand ele sunt incalcate(Tribunalul Copilului).
O alta solutie ar fi pregatirea psihologica si juridica a cadrelor didactice sau infiintarea posturilor de psihologi si asistenti sociali in scoli,psihologi de familie, astfel incat copiii sa aiba cui se adresa si situatiile abuzive sa fie depistate din timp.
A spectul economic joaca un rol foarte important in generarea conditiilor favorabile abuzului si neglijarii. Trebuie creat un suport pentru familie –echipe de specialisti pentru interventie, suport si educatie pentru familie. O alta dimensiune e problema locativa. Accesul la locuinte sociale pentru familiile sarace si cu multi copii trebuie acordat cu prioritate. Desi problema financiara joaca un rol important in generarea conditiilor favorabile abuzului si neglijarii, ameliorarea acestui aspect nu este suficienta pentru eliminarea acestor conditii. Pentru rezolvarea acestei probleme este nevoie de o gama diversificata de servicii sociale pentru familie si copil. Dintre acestea sunt serviciile de consiliere si de terapie. In cadrul acestor servicii oamenii pot fi ajutati sa interactioneze eficient cu copiii lor, sa invete ce simt copiilor care le sunt nevoile,sa se identifice cu proprii copii. Copiii sunt ajutati sa constientizeze experientele dureroase, sa se confrunte cu ele si sa le depaseasca, pentru a-si continua viata.
Crearea de centre de criza(urgenta) care sa permita interventia protectiei copilului( scoaterea din mediul abuziv) ar fi o alta solutie. Aparitia apoi cresterea treptata a numarului de organizatii neguvernamentale in acest domeniu, a condus la o relativa imbunatatire a situatiei copilului in familie.
Schimbarea atmosferei in scoli, imbunatatirea bazei materiale, a orarelor si programelor, reducerea solicitarilor scolare, dar mai ales, crearea unei atmosfere destinse, securizante, agreabile.
Daca abuzul si neglijarea nu ar avea consecinte asupra copilului si ar disparea cand acesta ar deveni adult, situatia ar fi rezolvata doar pe jumatate Dar maltratarea influenteaza si viata viitorului adult. Cel mai mare risc in acest sens,il prezinta perpetuarea comportamentului abuziv. Copiii abuzati de astazi devin abuzatori de maine. Singura solutie poate fi reabilitarea acestor copii.
Conform legislatiei actuale orice persoana fizica, juridica, poate raporta cazurile de abuz , institutiilor abilitate in interventie(politie, DGASPC,parchet). Aceste trei instante sunt cele care, prin corelarea tipurilor de interventie, instrumenteaza cazurile, urmand ca apoi ele sa fie referite pentru tratament terapeutic altor servicii sociale specializate(Centre de consiliere,Centre de tratament si reabilitare etc.)
Alexandrescu,G.,(1998) „Efectele saraciei:copiii strazii-conditii de viata si drepturi”.In:”Saracia si drepturile omului”, Bucuresti,finantata de PNUD.
Allport, G. W, (1991), ,,Structura si dezvoltarea personalitatii”, Ed.Didactica si Pedagogica. Bucuresti.
Benedict,M.I.(1990) ,,Reported maltreatment in children with multipledisabilities”.207-217
Bocancea, Cristian, Neamtu,George, ,,Asistenta Sociala Elemente de teorie si strategii de mediere”,Editura A92,Iasi,1996
Berge, A.,(1967), ,,Defectele parintilor”, Ed.Didactica si Pedagogica Bucuresti
Bowlby,J(1973/1984). ,,Attachement et perte”, Paris.PUF
Ciofu, Carmen (1989), ,,Interactiunea parinti-copii”:Ed.Alternative, Bucuresti.
Cosmovici, A.,Caluschi Mariana , (1985), ,,Adolescentul si timpul sau liber”,Ed. Junimea, Iasi.
Crittenden,P.M.(1989) ,,Child maltreatment.Theory and research on the causes and consequences of child abuse and neglect”.New York
Dan-Spanoiu, Georgeta,(s.a.),(1978), ,,Esenta fenomenului moral in preadolescenta”, in Revista de Psihologie, nr.3
Debesse,M.,(1970),-Adolescentul-, in ,,Psihologia copilului. De la nastere la adolescenta,,Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
Dumitru ,Cornelia,(1974), ,,Familia si adolescentul”, in ,,Adolescenta si adaptare, studii si cercetari”Iasi.
Fratila, I.,(1993), ,,Psihologie generala si educationala”Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti.
George C, MainM.(1979): Social intaraction of young abused children” I:Child Development. 50:306-318
Glaser D. (1993),,Emotional abuse”.I:Clinical Paediatrics,I:251-267
Gray J. &Kempe C. H. 81976) ,,The abused chil dat time of injury”
Hansen S.E. (1985) ,,Fokus pl familien” 13:83-90
Ionescu, Serban(2001) ,,Copilul maltratat.Evaluare, prevenire, interventie” Ed Bucuresti
Jacobsen R.S., Straker c.a.(1982).,,Peer-group interaction of psychically abused children” I:Child Abuse, Neglect,6:321-24
Jones D.P.H. (1987),,The untreatable family”I:Child Abuse&Neglect,11:409-420
Kaufmann K.L.&CicchettiD.(1989) ,,The effects maltreatment on school-age children socioemotionaldevelopment”.516-524
Killen Heap K (1992) ,,Faglig veiledning. Ettverrfaglig perspecktiv”. Universitetsforlaget,Oslo.
Killen, Kari(1998), ,,Copilul maltratat”:Ed. Eurobit, Timisoara.
KlosinskiG.(1993):,,Psychilogical maltreatment in the context of separationand divorce „I:Child Abuse&Neglect,17:557-563
Livdal O.(1987):,,Barn i misbrukermljr” I:Norges Barnevern
Main M , Weston D.(1981) Child Development, 52:1932-1940
Margolin L. (1992) ,,Sexual abuse by grand parents”Child Abuse&Neglect16.735-742
McCarthy,J.B. (1990) ,,Abusive families and caracter formation”.181-186
McGee R.A.,Wolfe D.A. (1991), ,,Psychological maltreatment(196) towards an operational definition” I:Develipment and Psychopathology,3:3-18
Meadow R. (1982) ,,Munchausen Syndrome by proxy and pseudo-epilepsy .Arch.Dis.Child”,57.811-812
Middlemore M.P.(1941),,The Nursing Couple”. Hamish, Hamilton, London.
Miller-Perrin,C.L.Perrin,r.d.1999 ,,Child maltreatment.An introduction”
Mitrofan, Nicolae(1996), ,,Agresivitatea”.In:Neculau, Adrian(coord.), ,,Psihologie sociala-aspecte contemporane”, Ed.Polirom,Iasi
Morosanu, C.,(s.a.)(1996), ,,Autoritatea tutelara si protectia copilului”Ed.Moldogrup, Iasi.
Muntean, Ana(2000), ,,Relatia dintre violenta domestica si maltratarea copilului”.In Revista ,,Copiii de azi sunt parintii de maine”, nr.3, Timisoara.
OliverJ.E.(1985) ,,Successive generations of child maltreatment” p. p. 484-490
Osterrieth, P.,(1973), Copilul si familia, ED. Didactica si Pedagogica.,Bucuresti
Pavelcu, V.,(1969), ,,Din viata sentimentelor” Ed. Enciclopedica,Bucuresti
Polansky N. A., Ammons p.w., Gaudin J.M (1985),,Loneliness and isolation in child neglect.I:Social Casewor”k,66:38-47
Popescu,V.,Radut,M., (ianuarie1998) ,,Copilul maltratat”. In:Viata Medicala” : 420, nr.2.anulX.
Putman F.W.(1993) ,,Dissociative disorders in children.Behavioural profiles and problems.”.39-45
Radu, I.,(s.a.)(1993),,Metodologie psihologica si analiza datelor”, Ed.Sincron,Cluj.
Robertson J. (1967):,,Young Children in Hospital. Tavistock Publications,” London
Rosenberg D A.(1987) ,,Web of deceit.A literature review of Munchausen Syndrome by proxy”.I547-63
Roth-Szamoskozi,Maria(1999), ,,Protectia copilului - dileme, conceptii si metode”,Ed.Presa Universitara Clujeana, Cluj.
Rudica,T.,(1981), ,,Familia in fata conduitelor gresite ale copilului”, Ed.Didactica si Pedagogica Bucuresti
Shapiro S. (1987) ,,Self-mutilation and self –blame in incest victims. American Journal of psychotherapy”41,45-54
Skov B.&Olufsson m. (1992) ,,Pleijefamilier”
SpitzR.A. (1946):,,Hospitalism.The psychoanalytic Study of the Child”,I:53
Steel B.F., Pollock C.B.(1968):A Psychiatric study of parents who abuse infants and small children, Chicago, p.p.103-247
Schiopu,Ursula si Verza,E.,(1989), ,,Adolescenta, personalitate si limbaj”,Ed.Albatros, Bucuresti.
Taylor,S.E.(1995).,,Health psychology”New York:Mc Graw-Hill
Teodorescu,Stela, (1974), ,,Dinamica procesualitatii psihice in adolescenta”,in ,,Adolescenta si adaptare”Studii si cercetari),Iasi
Teer L. (1983) Am. Journal of Psychiatry,140:1543-1550
Thomas A.,Chess S.&Birch H.C.(1968) ,,Temperament and behaviour. Disorder in childrenNewYork Universiti Press”, New York
Tompea, Doru, ,,Etica, Axiologie, Deontologie”,Editura Ankarom, Iasi, 1996, 67-104,111-136.
Vincent, Rose, (1972), ,,Cunoasterea copilului”,Ed. Didactica si Pedagogica,Bucuresti.
WegsheiderS.(1981): Another change. Hope andHealt for the Alcoolic Family.Palo Alto. Science and Behavior Books
WernerE.Smith R.(1982):Vulnerabile,but Invisibile:A Longitudinal Study of Resilient Children and Youth. McGraw Hill, New York
Zamfir,E. SI Zamfir C.,(1995), ,,Politici sociale-Romania in context european”,Ed. Alternative,Bucuresti.
|
