COPILUL ABANDONAT = COPIL INSTITUTIONALIZAT
Copii institutionalizati sunt numiti frecvent de documentele UNICEF ca o
categorie de copii în circumstante deosebit de dificil 414p1510e e. Prin aceasta se intelege ca
majoritatea dintre ei au de facut fata unui triplu dezavantaj:
experienta care a facut ca ei sa se afle în imposibilitatea de a creste în propria
familie, experienta traumatizanta în toate variantele sale (pierdereas au decesul
parintilor, separarea în contextul unui conflict armat, abandon, respingerea, abuz
asupra copilului, decadere din drepturile parintesti, destramarea relatiei dintre parinti)
în majoritatea cazurilor se adauga dezavantajul de a fi îngrijiti într-un mediu
institutional, care adesea nu numai ca esueaza în a raspunde nevoilor lor fizice, sociale
si psihologice de baza,dar îi pune în fata unor experiente în care li se încalca drepturile
si devin subiectul neglijarii, tratamentelor fizice si sexuale abuzive.
copii institulionalizati se confrunta cu nesiguranta viitorului lor. Lipsa
oportunitatilor de invatare, a rolurilor si deprinderilor necesare vietii adulte, de
privarea de experiente emotionale indispensabile adaptarii sociale adecvate, absenta
suportului acordat de obicei de familie, întuneca prognosticul evolutiei lor. Lipsiti de
parinti, lipsiti de origine,si nepregatiti entru adeveni adulti,au putine sanse de a se
adapta cu success în societate, astfel pe multi îi vom regasi cautând sau primind refugiu
în alte medii institutionalizate cum ar fi inchisorile sau spitalele psihiatrice
(G.Neamtu, 2003, pag.197)
|
