EFECTELE INSTITUTIONALIZARII ASUPRA COPIlLOR

EFECTELE INSTITUŢIONALIZĂRII ASUPRA COPIlLOR

Consecintele institutionalizarii asupra copiilor sunt:

- Copiii sunt separati de familia lor. Din acest motiv nu īsi pot forma si mentine

atasamente durabile si sufera efectele de a fi lipsiti de mama.

- Exista un raspuns de tip institutie la nevoile copilului. Copiii au nevoie de a li se

raspunde īntr-un mod apropiat, afectuos si responsabil pentru a rcaliza atasamente

durabile

Efectele institutionalizarii pot varia la fiecare copil, īn functie de urmatorii factori:

- Modul īn care adultii din institutie reactioneaza fata de copil;

- Mediul īnconjurator;

- Personalitatea copilului;

De aceea copiii diferiti raspund īn mod diferit. Fiecare copil are necesitati proprii,

diferite de ale celorlalti copii. (Ex.: nu tuturor copiilor le plac aceleasi lucruri).

Cāteva din efectele institutionalizarii sunt:

lipsa īncrederii;

retragerea din cadrul interactiunilor;

agresivitate,hiperactivitate,comportament dificil;

afectiune pentru toata lumea;

lipsa cunoasterii de sine;

īntārziere īn dezvoltarea fizica si psihica;

(Ex.:limbaj redus, performante intelectuale scazute)

dificultati īn a se relationa cu alti copii;

au tendinte agresive fata de ceilalti copii de vārsta lor.

Aceste dificultati pot persista pe durata īntregii vieti a copilului care a trecut

printr-o astfel de experienta, īnsa studiile facute au aratat ca aceste dificultati pot fi īn

general depasite.

ESTE VITAL ca un copil sa poata dezvolta relatii strānse de atasament. Nu este

suficient ca un copil si un adult sa fie īmpreuna, ci este absolut necesar ca adultul sa īsi

arate īn mod clar si deschis sentimentele sale pozitive fata de copil. Cu timpul, copilul va

raspunde la aceste sentimente īn mod similar. Devotamentul si angajarea adultilor īn

relatia cu copilul sunt esentiale.Un copil care sigur s-a atasat de un adult se simte bine

(confortabil) īn mediul in care se afla, si este īn general mai curios, mai interesat,mai

cooperant si mai prietenos cu ceilalti copii. Abandonul copilului sau chiar sentimentul

subiectiv de abandon resimtit de copil ca o trauma majora,poate duce la modificari

psihologice temporare sau la modificari ireversibile īn cazul unor actiuni prelungite.

Indiferent de vārsta copilului, institulionalizarea are efecte negative īn special datorita

felului de īngrijire. Numeroase studii au aratat importanta calitatii responsivitatii

īngrijitorului īn dezvoltarea sociala si cognitiva a copilului. Copiii institutionalizati ramān

īn urma īn dezvoltare cu o luna pentru fiecare doua luni si jumatate.

Stimularea este esentiala pentru dezvoltarea normala a copilului. Īntr-un cadru

normal, activitatile care ne īnconjoara (zgomotele,vocile,schimbarile),toate promoveaza

schimbarea fara sa dam prea mare importanta.

Pentru copiii din institutie mediul nu le va da automat stimularea, asa cum se

īntāmpla īn familie. Iata cāteva exemple:

Copilul resimte neplacut aceasta lipsa a stimularii creāndu-si mecanisme

autoprotective, prin care īncearca sa suplineasca stimularea insuficienta,mecanisme care

neadecvate fiind capata caracter patologic.

Comportamente datorate lipsei de stimulare:

vizuala: īsi freaca puternic ochii;

tactila: se musca, se zgārāie,se loveste, se leagana;

auditiva: tipa, plānge;

cognitiva : īntārziere mental;

motrica: īntārziere īn achizitionarea mersului, atrofie muscular;

sociala : izolarc sociala, agresivitate;