EFECTELE INSTITUŢIONALIZĂRII ASUPRA COPIlLOR
Consecintele institutionalizarii asupra copiilor sunt:
- Copiii sunt separati de familia lor. Din acest motiv nu īsi pot forma si mentine
atasamente durabile si sufera efectele de a fi lipsiti de mama.
- Exista un raspuns de tip institutie la nevoile copilului. Copiii au nevoie de a li se
raspunde īntr-un mod apropiat, afectuos si responsabil pentru a rcaliza atasamente
durabile
Efectele institutionalizarii pot varia la fiecare copil, īn functie de urmatorii factori:
- Modul īn care adultii din institutie reactioneaza fata de copil;
- Mediul īnconjurator;
- Personalitatea copilului;
De aceea copiii diferiti raspund īn mod diferit. Fiecare copil are necesitati proprii,
diferite de ale celorlalti copii. (Ex.: nu tuturor copiilor le plac aceleasi lucruri).
Cāteva din efectele institutionalizarii sunt:
lipsa īncrederii;
retragerea din cadrul interactiunilor;
agresivitate,hiperactivitate,comportament dificil;
afectiune pentru toata lumea;
lipsa cunoasterii de sine;
īntārziere īn dezvoltarea fizica si psihica;
(Ex.:limbaj redus, performante intelectuale scazute)
dificultati īn a se relationa cu alti copii;
au tendinte agresive fata de ceilalti copii de vārsta lor.
Aceste dificultati pot persista pe durata īntregii vieti a copilului care a trecut
printr-o astfel de experienta, īnsa studiile facute au aratat ca aceste dificultati pot fi īn
general depasite.
ESTE VITAL ca un copil sa poata dezvolta relatii strānse de atasament. Nu este
suficient ca un copil si un adult sa fie īmpreuna, ci este absolut necesar ca adultul sa īsi
arate īn mod clar si deschis sentimentele sale pozitive fata de copil. Cu timpul, copilul va
raspunde la aceste sentimente īn mod similar. Devotamentul si angajarea adultilor īn
relatia cu copilul sunt esentiale.Un copil care sigur s-a atasat de un adult se simte bine
(confortabil) īn mediul in care se afla, si este īn general mai curios, mai interesat,mai
cooperant si mai prietenos cu ceilalti copii. Abandonul copilului sau chiar sentimentul
subiectiv de abandon resimtit de copil ca o trauma majora,poate duce la modificari
psihologice temporare sau la modificari ireversibile īn cazul unor actiuni prelungite.
Indiferent de vārsta copilului, institulionalizarea are efecte negative īn special datorita
felului de īngrijire. Numeroase studii au aratat importanta calitatii responsivitatii
īngrijitorului īn dezvoltarea sociala si cognitiva a copilului. Copiii institutionalizati ramān
īn urma īn dezvoltare cu o luna pentru fiecare doua luni si jumatate.
Stimularea este esentiala pentru dezvoltarea normala a copilului. Īntr-un cadru
normal, activitatile care ne īnconjoara (zgomotele,vocile,schimbarile),toate promoveaza
schimbarea fara sa dam prea mare importanta.
Pentru copiii din institutie mediul nu le va da automat stimularea, asa cum se
īntāmpla īn familie. Iata cāteva exemple:
Acasa |
Īn institutie |
Copilul are acces īn diferite īncaperi |
Copilul are acces limitat la un salon |
Zgomotele casei si ale familiei |
Tacerea goala, |
Este tinut īn brate regulat |
Este tinut īn brate neregulat |
Are posibilitati multiple de joaca |
Posibilitatile de joaca (jucarii,persoane) sunt limitate |
Are sentimentul ca apartine unei familii |
Nu este constient de sentimentul de apartenenta (multe infirmiere) |
Dezvolta conceptul "al meu" |
Nu are nimic personal |
Are foarte multe ocazii de a imita adulti |
Are putine relatii |
Copilul resimte neplacut aceasta lipsa a stimularii creāndu-si mecanisme
autoprotective, prin care īncearca sa suplineasca stimularea insuficienta,mecanisme care
neadecvate fiind capata caracter patologic.
Comportamente datorate lipsei de stimulare:
vizuala: īsi freaca puternic ochii;
tactila: se musca, se zgārāie,se loveste, se leagana;
auditiva: tipa, plānge;
cognitiva : īntārziere mental;
motrica: īntārziere īn achizitionarea mersului, atrofie muscular;
sociala : izolarc sociala, agresivitate;
|