EFECTELE INSTITUŢIONALIZĂRII ASUPRA COPIlLOR
Consecintele institutionalizarii asupra copiilor sunt:
- Copiii sunt separati de familia lor. Din acest motiv nu îsi pot forma si mentine
atasamente durabile si sufera efectele de a fi lipsiti de mama.
- Exista un raspuns de tip institutie la nevoile copilului. Copiii au nevoie de a li se
raspunde într-un mod apropiat, afectuos si responsabil pentru a rcaliza atasamente
durabile
Efectele institu# 23323u2023x 5;ionalizarii pot varia la fiecare copil, în functie de urmatorii factori:
- Modul în care adultii din institutie reactioneaza fata de copil;
- Mediul înconjurator;
- Personalitatea copilului;
De aceea copiii diferiti raspund în mod diferit. Fiecare copil are necesitati proprii,
diferite de ale celorlalti copii. (Ex.: nu tuturor copiilor le plac aceleasi lucruri).
Câteva din efectele institutionalizarii sunt:
lipsa încrederii;
retragerea din cadrul interactiunilor;
agresivitate,hiperactivitate,comportament dificil;
afectiune pentru toata lumea;
lipsa cunoasterii de sine;
întârziere în dezvoltarea fizica si psihica;
(Ex.:limbaj redus, performante intelectuale scazute)
dificultati în a se relationa cu alti copii;
au tendinte agresive fata de ceilalti copii de vârsta lor.
Aceste dificultati pot persista pe durata întregii vieti a copilului care a trecut
printr-o astfel de experienta, însa studiile facute au aratat ca aceste dificultati pot fi în
general depasite.
ESTE VITAL ca un copil sa poata dezvolta relatii strânse de atasament. Nu este
suficient ca un copil si un adult sa fie împreuna, ci este absolut necesar ca adultul sa îsi
arate în mod clar si deschis sentimentele sale pozitive fata de copil. Cu timpul, copilul va
raspunde la aceste sentimente în mod similar. Devotamentul si angajarea adultilor în
relatia cu copilul sunt esentiale.Un copil care sigur s-a atasat de un adult se simte bine
(confortabil) în mediul in care se afla, si este în general mai curios, mai interesat,mai
cooperant si mai prietenos cu ceilalti copii. Abandonul copilului sau chiar sentimentul
subiectiv de abandon resimtit de copil ca o trauma majora,poate duce la modificari
psihologice temporare sau la modificari ireversibile în cazul unor actiuni prelungite.
Indiferent de vârsta copilului, institulionalizarea are efecte negative în special datorita
felului de îngrijire. Numeroase studii au aratat importanta calitatii responsivitatii
îngrijitorului în dezvoltarea sociala si cognitiva a copilului. Copiii institutionalizati ramân
în urma în dezvoltare cu o luna pentru fiecare doua luni si jumatate.
Stimularea este esentiala pentru dezvoltarea normala a copilului. Într-un cadru
normal, activitatile care ne înconjoara (zgomotele,vocile,schimbarile),toate promoveaza
schimbarea fara sa dam prea mare importanta.
Pentru copiii din institutie mediul nu le va da automat stimularea, asa cum se
întâmpla în familie. Iata câteva exemple:
Acasa |
În institutie |
Copilul are acces în diferite încaperi |
Copilul are acces limitat la un salon |
Zgomotele casei si ale familiei |
Tacerea goala, |
Este tinut în brate regulat |
Este tinut în brate neregulat |
Are posibilitati multiple de joaca |
Posibilitatile de joaca (jucarii,persoane) sunt limitate |
Are sentimentul ca apartine unei familii |
Nu este constient de sentimentul de apartenenta (multe infirmiere) |
Dezvolta conceptul "al meu" |
Nu are nimic personal |
Are foarte multe ocazii de a imita adulti |
Are putine relatii |
Copilul resimte neplacut aceasta lipsa a stimularii creându-si mecanisme
autoprotective, prin care încearca sa suplineasca stimularea insuficienta,mecanisme care
neadecvate fiind capata caracter patologic.
Comportamente datorate lipsei de stimulare:
vizuala: îsi freaca puternic ochii;
tactila: se musca, se zgârâie,se loveste, se leagana;
auditiva: tipa, plânge;
cognitiva : întârziere mental;
motrica: întârziere în achizitionarea mersului, atrofie muscular;
sociala : izolarc sociala, agresivitate;
|