EVALUAREA IN PROCESUL DE ASISTENTA SOCIALA
Conform Cartei Albe a asistentilor sociali, evaluarea este abordata din doua perspective:
obiectivele in sistemul de asisten 333j95d ta sociala
modul de organizare si administrate al sistemelor de asistenta sociala
Evaluarea si monitorizarea activitatilor de asistenta sociala trebuie facuta de instante profesionale, independente, pe baza fixarii unor standarde minimale de activitate si prin controlul realizarii acestora. La nivel national, aceasta functie poate fi realizata atat de organismele publice special constituite cat si de organisme profesionale. Organizatiile profesionale ar trebui sa preia sarcina elaborarii procedurilor de solutionare a diferitelor probleme si de stabili standarde de calitate. Ele trebuie sa evalueze si sa acrediteze serviciile sociale.
Evaluarea in asistenta sociala consta in:
obiective, scopuri initiale
activitati, interventii
progres, rezultate practice
diagnostic, ameliorari reale
Criterii de evaluare
A. Costurile administrative - costurile sunt legate de inregistrarea informatiilor referitoare la veniturile individuale, procedura de aplicare pentru ajutor, de controlul si centralizarea informatiilor si de transferul ajutoarelor sociale celor eligibile.
Probleme legate de:
inregistrarea completa a informatiilor referitoare la venituri este imposibila, dar trebuie luata in calcul
controlul asupra informatiei este eficient doar daca informatiile nu prezinta ambiguitati juridice
in societatile in care economi subterana este importanta in furnizarea veniturilor individuale, informatiile legate de venituri sunt insuficiente pentru ca sistemul redistributiv sa poata functiona
presupune existenta unor structuri administrative proprii de verificare a cererilor individuale, ceea ce duce la costuri ridicate
B. Gradul de acoperire - se refera le procentul celor ce pot fi ajutati de acest sistem din totalul celor aflati prin nevoie. Sistemul este bazat pe testarea mijloacelor ce pot asigura o acoperire totala.
Acest sistem poate comite si erori:
eroarea de excluziune;
eroarea de supraincluziune;
pierderi in sistem.
Eroarea de excluziune = este procentul celor care nu beneficiaza de ajutor, desi au foarte mare nevoie. Aceste pierderi se datoreaza unor factori:
scoaterea din sistem a unor persoane eligibile printr-o eroare aleatoare sau a unui sistem de control administrativ asupra veniturilor individuale necorespunzator;
unele persoane eligibile nu apeleaza la ajutor pentru ca nu stiu de existenta unor astfel de beneficii sociale sau stiu, dar nu stiu ca sunt si persoane eligibile;
costurile asociate cu cererea pentru ajutor sunt mai mari decat considera individul ca-si poate permite.
Eroarea de supraincluziune = posibilitatea ca multi cu venituri peste pragul stabilit sa se califice pentru ajutorul social.
Se datoreaza anumitor factori:
lipsa de vizibilitate administrativa a unor venituri (ocazionale, economia subterana);
frauda, declararea falsa a veniturilor:
Pierderile in sistem = reprezinta totalitatea beneficiilor acordate celor ce nu sunt eligibili sau in exces fata de nivelul de beneficiu legal.
Aceste pierderi se datoreaza sistemului de colectare a informatiilor asupra veniturilor reale ale populatiei. Informatia imperfecta trebuie adesea compensata prin alte mijloace:
metode de natura a demotiva astfel de aplicari defectuoase (scaderea erorii de supraincluziune si cresterea celei de excluziune);
prin stigmatizare, creste procentul celor ce sunt eligibili si renunta.
Evaluarea clientului si asistentului social este un proces continuu in incercarea lor de a produce schimbarea. Importanta evaluarii este indiscutabila. Pe baza ei este realizata diagnosticarea diferentiata si apoi sunt proiectate strategiile de actiune, formele concrete si finalitatile interventiei asistentului social.
|
