Educatia Fizica si Igienico - Sanitara

9.1. Locul si rolul educatiei fizice īn formarea personalitatii.

Educatia fizica este o componenta indispensabila īn formarea personalitatii. Importanta ei a fost evidentiata din cele mai vechi timpuri. Teoria si practica acesteia au cunoscut o evolutie ascendenta, fiind determinate de īmprejurari si conditii istorico-sociale concrete. Īn societatea contemporana, īn care datorita unor procese si fenomene ce tin de civilizatia moderna (cresterea ponderii tehnicii, mecanizarii si cibernetizarii īn procesul de productie si īn viata cotidiana; accentuarea si intensificarea ritmului vietii cotidiene etc.) si care duc la suprasolicitarea sistematica a sistemului nervos, a psihicului si a sferei afectiv-emotionale, rolul educatiei fizice creste īn mod considerabil. Īn zilele noastre, educatia fizica nu reprezinta doar un mijloc de recreere dupa o activitate intelectuala mai intensa; ea are menirea de a contribui la dezvoltarea armonioasa a persona 19219t1914t litatii, prin asigurarea unui echilibru functional īntre componentele acesteia si īn primul rānd īntre cea fizica si cea psihica. Educatia fizica nu se realizeaza paralel si independent de celelalte componente ale educatiei, ci dimpotriva, ca parte componenta a unui sistem, ea actioneaza concomitent cu celelalte laturi asupra dezvoltarii integrale a individului. De altfel, atāt stiintele biologice cāt si cele socio-umane evidentiaza unitatea fiintei umane. Īn concordanta cu acest principiu (al unitatii fiintei umane), educatia fizica nu urmareste doar dezvoltarea fizica, ea cuprinde un ansamblu de actiuni care contribuie la dezvoltarea personalitatii elevului prin potentarea calitatilor psihofizice ale acestuia si prin asigurarea unui echilibru īntre ele.

Actiunea educatiei fizice se rasfrānge asupra tuturor laturilor educatiei: contribuind la dezvoltarea functionala a sistemului nervos, ea asigura conditii optime desfasurarii cu succes a activitatii intelectuale. Frumusetea miscarilor si ritmul desfasurarii incumba multiple valente estetice. Organizarea si desfasurarea jocurilor si exercitiilor fizice are multiple efecte asupra educarii constiintei si conduitei morale, formarii trasaturilor pozitive de vointa si caracter. De asemenea, formarea si perfectionarea calitatilor si deprinderilor motrice (forta, viteza, īndemānare, rezistenta etc.) se va repercuta, prin transfer nespecific, asupra executarii precise si coordonate a miscarilor impuse de mānuirea uneltelor, aparatelor si masinilor, contribuind astfel la realizarea sarcinilor educatiei profesionale. Cunoasterea acestor intercorelatii amplifica valoarea educatiei fizice care vizeaza transformari de natura fizica si psihica īn concordanta cu idealul educational, dezvoltarea integral-vocationala a personalitatii.

9.2. Obiectivele educatiei fizice si igienico-sanitare

9.2.1. Dezvoltarea si fortificarea fizica a organismului. Sarcina fundamentala a educatiei fizice consta īn optimizarea dezvoltarii biologice. Ea intervine īn mod organizat īn dirijarea procesului de crestere, asigurānd o dezvoltare armonioasa a organismului uman. Integrarea īn societate a personalitatii umane, rolurile pe care le va exercita depind nu numai de calitatile intelectuale, morale si profesionale, ci si de cele biologice ale organismului sau. Constiinta "eului" - remarca H. Wallon - este legata de dezvoltarea corpului, realitatea concreta a acestuia constituind prima temelie a personalitatii (cf. 5). Dezvoltarea si fortificarea fizica a personalitatii vizeaza mai multe aspecte: dezvoltarea capacitatilor fiziologice ale organismului, dezvoltarea fizica armonioasa, dezvoltarea motricitatii, corectarea unor deficiente fizice si - nu īn ultimul rānd - formarea deprinderilor si obisnuintelor igienico-sanitare. O atentie deosebita se va acorda informarii elevilor cu principalele aspecte pe care le implica bolile cu transmitere sexuala, masurile contraceptive, vārsta propice pentru īnceperea vietii sexuale.

• Dezvoltarea capacitatilor fiziologice ale organismului are īn vedere dezvoltarea si buna functionare a sistemului nervos. Pentru realizarea acestei sarcini, activitatile de educatie fizica īn care este antrenat copilul trebuie sa tina cont de particularitatile de vārsta si individuale, cadrului didactic cerāndu-i-se sa cunoasca foarte bine anatomia si fiziologia organismului uman.

Dezvoltarea fizica armonioasa presupune asigurarea proportiilor si armoniei īntre componentele organismului. Se va urmari īn mod special buna coordonare si echilibrare a unor caracteristici biologice cum ar fi: greutatea, perimetrul toracic, capacitatea functionala a inimii, oxigenarea creierului. Pentru aceasta, copilul trebuie pus īn situatia de a practica exercitii fizice diverse si se va combate practicarea timpurie a unei singure discipline sportive. Practicarea unui sport de performanta, specializarea īntr-o ramura sportiva trebuie sa se bazeze pe o pregatire fizica generala, pentru a preveni dezvoltarea fizica nearmonioasa.

Dezvoltarea motricitatii este o sarcina complexa a educatiei fizice, care vizeaza dezvoltarea calitatilor fizice de baza, dezvoltarea unor calitati motrice specifice, formarea de priceperi de deprinderi motrice.

Dezvoltarea calitatilor fizice de baza. O serie de calitati fizice cum ar fi forta, rezistenta, viteza, īndemānarea intra īn structura oricarui act motric, de aceea sunt considerate calitati fizice de baza. Concomitent cu dezvoltarea acestora, se va urmari si cultivarea calitatilor motrice specifice cum sunt: mobilitatea, coordonarea, supletea, elasticitatea, ritmul si armonia miscarilor. Īn educarea acestor calitati se va tine seama de modificarile biochimice si fiziologice care au loc īn dezvoltarea organismului, precum si de perfectionarea unor functii vegetative cum sunt circulatia, respiratia, secretiile interne.

Formarea priceperilor si deprinderilor motrice. Priceperile si deprinderile motrice sunt componente efectorii ale unei activitati motrice. Priceperile se exprima prin posibilitatea utilizarii cunostintelor si componentelor motrice īnvatate anterior, īntr-o situatie motrica, impusa de conditiile variabile ale mediului. Deprinderile sunt componente automatizate ale unei actiuni motrice dobāndite prin exersare īn conditii relativ identice. Orice actiune motrica implica atāt priceperi cāt si deprinderi. Priceperile actualizeaza si angajeaza experienta motrica īn derularea ei, iar deprinderile asigura un caracter automatizat unora din miscarile pe care le reclama aceasta derulare. Pe masura automatizarii miscarilor si transformarii lor īn deprinderi, ele ies din zona centrala a constiintei (trec spre periferia acesteia). Drept urmare, actiunea respectiva se īnfaptuieste cu un consum mai redus de energie si cu parametri de eficienta mai mari. Deprinderile motrice sunt un ansamblu de miscari, devenite stereotipuri dinamice care se deruleaza īn mod automat. Īn categoria acestora putem include: mersul, alergarea, īnotul, mersul pe schiuri, mersul pe bicicleta etc. Calitatile fizice de baza si deprinderile motrice sunt doua laturi ale aceluiasi fenomen, motricitatea organismului.

Educatia igienico-sanitara. Aceasta componenta a unei vieti rationale vizeaza pastrarea unei stari de sanatate fizica si mentala si asigurarea dezvoltarii normale a organismului. Ea presupune asimilarea de catre elevi a unor cunostinte igienice de baza si formarea unor priceperi si deprinderi privind pastrarea sanatatii individuale si colective, alimentatia rationala, prevenirea īmbolnavirilor, cunoasterea unor semne de boala, evitarea abuzului de medicamente, stabilirea unui echilibru īntre efort si odihna. Respectarea normelor igienico-sanitare contribuie la perfectionarea vigorii fizice, a facultatilor intelectuale si morale ale individului, la cresterea capacitatii de adaptare. Educatia fizica poate exercita influente pozitive si īn privinta igienei si educatiei sexuale a preadolescentilor si adolescentilor, valorificāndu-le fortele psiho-fizice īn mod rational si placut. Abordarea cu elevii a unor teme legate de relatiile īntre baieti si fete, igiena organelor genitale, interdependenta diferitelor aspecte (biologic, psihologic si social) pe care le implica relatia dintre sexe etc. va contribui la o mai buna pregatire a tineretului īn acest domeniu. M. Epuran evidentiaza īn acest sens ca, prin specificul lor, activitatile de educatie fizica, jocurile sportive genereaza si īntretin numeroase si variate stari afective. Īn realizarea educatiei igienico-sanitare si sexuale se impune o strānsa colaborare īntre educatori (īn primul rānd īntre profesorul de educatie fizica si diriginte) si medicul scolar.Īn ultimele doua decenii au aparut o serie de lucrari (legate de educatia sexuala) care pot fi utilizate īn munca educativa

• Corectarea unor deficiente fizice. Aceasta sarcina vizeaza īntocmirea unor programe individuale de lucru, adaptate la specificul deficientei fizice de care sufera unii elevi. Īn acest fel, prin introducerea gimnasticii corective, toti elevii sunt antrenati la activitatea de educatie fizica, elimināndu-se cazurile de scutire de la orele de educatie fizica.

9.2.2. Dezvoltarea din punct de vedere psihic si formarea personalitatii. Educatia fizica contribuie īntr-o masura considerabila la dezvoltarea proceselor psihice, a componentelor personalitatii, precum si la pregatirea elevilor pentru autoeducatie fizica.

Dezvoltarea proceselor psihice. Prin practicarea exercitiilor fizice si a jocurilor sportive se dezvolta toate procesele psihice (cognitive, afective, volitive). Referitor la procesele cognitive, educatia fizica are efecte benefice, īndeosebi asupra dezvoltarii perceptiilor complexe (spatiale, de miscare, chinestezice, temporare s.a.). Necesitatea aprecierii juste a distantei īn diferite jocuri sportive, a adāncimii si deplasarii favorizeaza perfectionarea calitatilor acestor perceptii. Multe din secventele unei actiuni sportive presupun o apreciere corecta a timpului, contribuind la perfectionarea simtului timpului. Īn jocurile si exercitiile fizice este intens solicitata si gāndirea. Gasirea cāt mai rapida si prompta a solutiei, rezolvarea unei probleme tactice presupun operatii ale gāndirii - analiza, sinteza, compararea tuturor factorilor si īmprejurarilor pentru a depista si alege varianta cea mai buna. Descoperirea solutiei optime īntr-o situatie concreta depinde si de calitatile gāndirii, cum ar fi rapiditatea, supletea, independenta, creativitatea etc. Toate aceste calitati se dezvolta si se perfectioneaza prin exercitii si jocuri sportive.

Educatia fizica favorizeaza prin excelenta aparitia starilor afective pozitive, stenice:

emotii si sentimente estetice generate de armonia si frumusetea miscarilor, de ambianta īn care se desfasoara activitatea;

bucuria, satisfactia, nelinistea, teama provocate de reusita unor exercitii, de pregatirea pentru unele competitii;

Rezulta ca prin educatia fizica se īmbogateste si se nuanteaza viata afectiva, fapt ce īsi pune amprenta asupra īntregii personalitati umane, toate aceste trairi afective actionānd ca mobiluri interne cu functie energizanta si stimulatoare asupra conduitei umane īn ansamblul sau (4). Un rol important īl exercita jocurile si exercitiile fizice īn educarea vointei si a calitatilor ei. Sportul īn general ofera cadrul propice educarii unor calitati cum ar fi: curajul, dārzenia, perseverenta, hotarārea, stapānirea de sine, spiritul de disciplina si ordine, consecventa etc., necesare īn orice activitate.

Dezvoltarea componentelor personalitatii. Educatia fizica contribuie la dezvoltarea tuturor componentelor personalitatii (temperament, aptitudini, caracter s.a.). Temperamentul (componenta dinamico-energetica a personalitatii) se exprima prin rapiditatea sau īncetineala aparitiei si desfasurarii proceselor psihice, prin intensitatea cu care se manifesta, toate acestea oglindindu-se īn miscari, mimica, limbaj, rezistenta la efort, reactii emotionale etc.

Prin educatia temperamentului se urmareste cultivarea la cele patru tipuri fundamentale (coleric, sangvin, flegmatic, melancolic) a acelor trasaturi care se manifesta īntr-o masura mai mica, dar sunt necesare pentru formarea personalitatii īn ansamblul sau. Īn acest sens, actiunea educativa va fi orientata īn sensul consolidarii stapānirii de sine si echilibrului afectiv la coleric, a accelerarii reactiilor si miscarilor la flegmatic, a fortificarii energiei si cresterii independentei la melancolic. Respectarea regulilor, ordinea si disciplina arata M. Epuran, īi impun colericului mai multa retinere si echilibrare īn reactiile si manifestarile sale; rapiditatea cu care trebuie sa execute miscarile si deplasarile īn joc īl obliga pe flegmatic la o mai mare mobilitate, scotāndu-l din inertia sa; greutatea īn executarea exercitiilor īl determina pe melancolic sa-si mobilizeze īntreaga energie, cāstigānd totodata si independenta mai mare(cf. 5).

Prin continutul si modul de desfasurare, exercitiile fizice si sportul contribuie la formarea si stabilizarea trasaturilor de caracter. Astfel, efectuarea sistematica a exercitiilor, conform regulilor impuse, educa perseverenta, tenacitatea, simtul ordinii; competitiile sportive formeaza spiritul de echitate, respectul fata de partener (adversar), sentimentul de prietenie etc. Prin rezultatele obtinute, sportul favorizeaza formarea spiritului de initiativa, capacitatilor organizatorice, a dorintei de autodepasire. Pot aparea si atitudini morale negative - egoismul, individualismul, īngāmfarea, vedetismul s.a. Aparitia acestora poate fi prevenita prin masuri educative initiate si conduse de catre profesorul de educatie fizica. Educatia fizica contribuie si la dezvoltarea aptitudinilor. Rolul ei pe aceasta linie consta atāt īn consolidarea aptitudinilor generale manifestate prin calitatile unor procese psihice cum sunt: rapiditatea gāndirii, concentrarea atentiei, spiritul de observatie etc. cāt si īn actualizarea predispozitiilor naturale si formarea propriu-zisa a aptitudinilor psihomotorii.

Pregatirea elevilor pentru autoeducatie fizica. Activitatile de educatie fizica desfasurate īn scoala au menirea de a-i pregati pe elevi (atāt sub aspect metodic cāt si psihologic) sa desfasoare activitati similare si īn mod independent, īn scopul automodelarii. Aspectul metodic al pregatirii pentru autoeducatie vizeaza modul concret de efectuare a exercitiilor si de desfasurare a jocurilor sportive. Pregatirea psihologica se refera la dezvoltarea interesului, evidentierea necesitatii si importantei autoeducatiei pe aceasta linie pentru dezvoltarea armonioasa a organismului, mentinerea capacitatii de munca si a sanatatii fizice si psihice.

Subliniind valoarea formativa si autoformativa a educatiei fizice, M. Debesse arata ca īn sport cele mai frumoase victorii sunt cele suportate asupra noastra īnsine. "Ori, pentru a ajunge aici trebuie cultivata vointa, īmpingānd-o adesea pāna la īndrazneala, trebuie, deasemenea, sa te supui unui antrenament sever, unei discipline, precizie īn executie, trebuie chiar, pāna se ajunge pe īnaltimi, sa īnveti sa suferi" (2, p.105). Valentele formative si autoformative ale educatiei fizice, īndeosebi contributia ei la formarea trasaturilor de vointa si caracter (curajul, dārzenia, tendinta spre autodepasire, perseverenta, tenacitatea, spiritul de initiativa, independenta etc.) pot fi transferate prin maiestria profesorului (antrenorului) spre alte domenii ale autoeducatiei - autoeducatie intelectuala, morala, estetica s.a. Īn concluzie, educatia fizica joaca un rol deosebit de important nu numai īn dezvoltarea fizica a organismului, ci si īn formarea si autoformarea personalitatii sub multiplele ei aspecte.

9.3. Forme si mijloace de realizare a educatiei fizice

Obiectivele educatiei fizice se īndeplinesc īn cadrul formelor organizate īn scoala, dar si īn activitatea de educatie fizica desfasurata independent de elevi.

9.3.1. Forme organizate īn cadrul scolii. Se caracterizeaza prin aceea ca sunt organizate si conduse de factorii educativi, cu respectarea principiilor si normelor pedagogice, urmaresc obiective anterior stabilite, gāndite īntr-un sistem, ce merge de la simplu la complex, folosesc o strategie ce decurge firesc din obiective si respecta particularitatile de vārsta si individuale. Aici se includ lectia de educatie fizica, recreatia organizata, cercurile si colectivele sportive pe diferite ramuri de sport, concursurile sportive, activitatile de orientare turistica, excursiile, drumetiile etc.

Lectia de educatie fizica reprezinta principala forma prin care se īndeplinesc obiectivele acestei componente a educatiei. Pentru reusita ei, cadrul didactic trebuie sa formuleze si sa operationalizeze foarte atent obiectivele urmarite, sa structureze continuturile specifice obiectivelor, sa identifice metodele si mijloacele folosite īn vederea īndeplinirii obiectivelor, sa evalueze performantele biomotrice atinse de elevi. Desi are o structura specifica diferitelor ramuri de sport, totusi, o lectie de educatie fizica parcurge cāteva secvente (etape, evenimente) comune: organizarea colectivului de elevi, pregatirea organismului pentru efort, influentarea selectiva a organismului (se vor antrena īn mod special acele segmente ale corpului care vor fi mai mult solicitate īn realizarea sarcinii fundamentale a lectiei), realizarea sarcinii fundamentale (īnsusirea, fixarea, perfectionarea priceperilor, deprinderilor motrice, dezvoltarea calitatilor motrice), revenirea organismului dupa efort, aprecieri asupra modului īn care elevii au participat la ora si asupra rezultatelor, concluzii, recomandari pentru activitate independenta. Pe baza acestei structuri generale, īn functie de sarcina didactica fundamentala, lectia de educatie fizica cunoaste mai multe tipuri sau variante.

9.3.2. Activitatea de educatie fizica independenta a elevilor. Se desfasoara la recomandarea profesorului sau din initiativa elevilor, īn scopul de a īntregi si completa activitatile organizate īn scoala. Se desfasoara individual sau īn grup. Urmaresc, īn principal, dezvoltarea activitatilor motrice, perfectionarea unor priceperi si deprinderi, perfectionarea īntr-o disciplina sportiva, corectarea sau ameliorarea unor deficiente fizice.

Desfasurarea lor presupune din partea elevilor constientizarea efectelor benefice ale practicarii educatiei fizice si sportului si implica o atitudine activa din partea acestora, o motivatie intrinseca menita sa asigure suportul energetic necesar.

BIBLIOGRAFIE: