INSTITUŢIONALIZAREA DIN PUNCTUL DE VEDERE AL PĂRINTELUI
Parintele care si-a abandonat copilul considera aceasta masura una de urgenta.
Pentru majoritatea dintre ei inst 414h710e itutia a fost unicul loc unde aveau siguranta ca copilul
lor va fi ingrijit. Ceea ce este mai dureros este faptul ca nu-si pastreaza cuvântul dat în
momentul internarii copilului: ,,doar pentru o scurta perioada de timp". Tragic este ca
din momentul intrarii în casa de copii, cu timpul, din cauza lipsei legaturilor, a
atasamentului care nu s-a mai creat, abandonul se instaleaza treptat. Astfel ca copii din
institutii sunt în general respinsi de familiile lor, nefiind vizitati sau primiti in vacante,
si cel mai grav este ca sunt lasati fara sprijin la împlinirea vârstei de 18 ani, cand
trebuie sa paraseasca institutia( M. Alexiu,2001,pag.7-8).
Sunt însa si parinti care, dupa ce depasesc perioada critica din viata lor, se
întorc la copiii lor. Sunt cazuri când datorita perioadei mari de timp care a trecut, în
care cei doi au fost despartiti, atasamentul se realizeaza mai greu sau deloc.
Atitudinea parintilor difera în functie de cum percep copilul. Daca pentru ei
copilul e tot ce au ei mai bun pe lume, lucrul cel mai de valoare, vor face tot posibilul
sa-l tina cât mai mult timp aproape de ei.
Însa daca pentru ei copilul a fost doar o greseala, este nedorit în familie, sau
pentru mama singura este vazut ca o nonvaloare, doar o gura în plus la mâncare, ceva
în plus in casa,îi va fi usor sa renunte.La ceea ce este în plus se renunta usor.Totusi
trebuie mentionat faptul ca în mintea parintelui va aparea mereu imaginea copilului pe
care l-a parasit, si-si va dori mereu sa-1 gaseasca.
|
