UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA
SPECIALIZAREA ASISTENTA SOCIALA
LUCRARE DE LICENTA
CLUJ-NAPOCA
UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA
SPECIALIZAREA ASISTENTA SOCIALA
DREPTURILE COPILULUI ÎN PERCEPTIA PARINTILOR SI A
COPIILOR
CLUJ NAPOCA
CUPRINS
Introducere .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...............1
I. Viziune teoretica .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...3
1. Drepturile copilului .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .........................3
1.1 Particularitatile drepturilor copilului.......... ..... ...... .......... ..... ...... ........................4
1.2 Conventia Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului în functie de
natura lor .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..........4
1.2.1 Drepturi legate de persoana copilului.......... ..... ...... .......... ..... ...... ................5
1.2.2 Mediul familial s i îngrijirea alternativa.......... ..... ...... .......... ..... ...... .............6
1.2.3 Sanatatea s i bunastarea copilului.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......................6
1.2.4 Educatie, activitati recreative .......... ..... ...... .......... ..... ...... ............................7
1.3 Rolurile autoritatilor în vederea respectarii drepturilor copilului .......... ..... ...... ...........8
1.4 Proiect de Strategie Nationala în domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului
1.5 Sistemul legal de protectie a drepturilor copilului în România.......... ..... ...... .............12
1.6 Protectia si ocrotirea drepturilor copilului în mediul familial.......... ..... ...... ...............13
2. Rolul familiei în educatia copilului.......... ..... ...... .......... ..... ...... ..............................14
3. Importanta cunoasterii drepturilor copilului, respectarea lor si necesitatea de a face cunoscute
aceste drepturi .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ....15
4. Pedeapsa corporala - un tabu în educatia copilului .......... ..... ...... .......... ..... ...... .....16
5. Dezvoltarea s i educarea copilului în familie .......... ..... ...... .......... ..... ...... ................17
6. Îmbunatatirea relatiei parinte-copil .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..............................18
7. Cunoasterea psihologica a copilului pres colar, conditie a proiectarii activitatilor educative ....23
II. Metodologie.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......26
1. Cons tientizarea .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..............................26
2. Ipoteza .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ............27
2.1 Scopul cercetarii.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ......................27
2.2 Metode si instrumente folosite în cercetare.......... ..... ...... .......... ..... ...... ............27
2.3 Populatia tinta.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..........................28
2.4 Etapele cercetarii .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .....................28
2.5 Prelucrarea chestionarelor si evaluarea datelor .......... ..... ...... .......... ..... ...... ......29
3. Metodologia interventiei .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...............30
3.1 Scopurile interventiei .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..............30
3.2 Motivarea alegerii acestei metodologii .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..................31
3.3 Evaluarea programului de interventie .......... ..... ...... .......... ..... ...... ....................32
3.4 Temele s i scopurile activitatilor desfasurate în cadrul interventiei.......... ..... ...... .......32
3.5 Desfas urarea interventiei.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .........33
III. Evaluarea rezultatelor interventiei .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..36
1. Rezultatele benefice ale programului de interventie, rezumat, concluzii .......... ..... ...... ...36
Bibliografie.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .............37
ANEXA 1 .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...............38
ANEXA 2. .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..............40
ANEXA 3. .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..............41
ANEXA 4 .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...............43
Introducere
" Iubirea este necesara, deoarece pentru fiecare dintre noi nu este suficient faptul de a
exista. Un copil poate sa traiasca fericit numai atunci când stie ca este iubit. Numai atunci devine
complet el însasi. " (Luigi Verdi)
În prezent societatea noastra poate fi caracterizata prin lipsa de încredere si necredinta. Nu
credem în politicieni, în institutiile financiare, în vecini, în educatori.
Situatia economica a tarii, a lumii, saracia, scaderea nivelului de trai si cresterea somajului a
schimbat si viata familiei, implicit si viata copilului. Goana nesfârsita dupa bani, dupa binele
material distrage atentia de la educatia, cresterea corecta a copiilor. Ei pot deveni în foarte multe
cazuri victime ale mediului în care traiesc si nu de rareori devin victime în propriile familii. Parintii
nu cunosc si nu respecta drepturile copiilor, iar în familii domina "legea" intimitatii.
În aceste situatii institutiile sociale trebuie sa intervina si sa ia parte în sprijinirea familiei la
cresterea s i educarea copiilor, numai ca acest sprijin nu poate fi realizat decât cu o colaborare
eficienta cu institutiile scolare.
Motivul ar fi, ca adesea cadrele didactice sesiseaza prima data problemele socio-umane, la
copiii de 3 ani, veniti prima data într-o institutie de educatie unde câteva ore nu sunt cu parintii.
Aceste probleme pot fi descoperite cu usurinta, mai ales în jocul liber a copiilor când se joaca "de a
familia" sau la desenele lor, apar deseori pete imense de negru, la copiii care bâlbâie din cauza unor
agresiuni a parintilor sau alte probleme asemanatoare. Educatorul este primul "strain" care poate
identifica neregulile care pot intra în competenta asistentei sociale.
Institutia scolara, care, în virtutea misiunii sale, cultiva cu grija statornica facultatile intelectuale,
dezvolta judecata, promoveaza simtul valorilor, pregateste pentru viata profesionala si generând
relatii de prietenie între copii de firi si conditii diferite, favorizeaza spiritul de buna întelegere. Pe
lânga acestea, ea constituie un centru la a carui activitate si dezvoltare trebuie sa participe familiile.
Prin pregatirea psiho-pedagogica cadrul didactic poate efectua o serie de teste psiho-
pedagogice de cunoastere a copiilor cu probleme, chiar s i a parintilor si poate într-o faza foarte mica
prevenii sau corecta problemele. Dar la cazurile care îi depasesc atributiile, are obligatia sa solicite
interventia institutiilor abilitate pentru protectia copilului.
În România ca o necesitate a societatii si ca drept cetatenesc, Asistent a Sociala , este pe
cale de a dobândi teren. Este o conditie a societatii democratice.
Obiectivul general al Asistentei Sociale este de a promova s i de a reface o interactiune reciproc
benefica între indivizi s i societate, în vederea ridicarii calitatii vietii sociale, atât la nivel individual
cât s i la nivel de grup si comunitar. Mediul social, fizic si organizational este cel care ofera
oportunitati si resurse pentru realizarea potentialitatilor si aspiratiilor indivizilor. În diferitele sale
cadre specifice de asistenta sociala, asistentul social intervine pentru satisfacerea nevoilor umane,
pentru înlaturarea distresului s i reducerea situatiilor dificile.
Este de mare importanta chemarea tuturor acelora care, ajutându-i pe parinti în împlinirea
îndatoririlor lor si actionând în numele comunitatii umane, îsi asuma sarcina asistentei sociale.
Aceasta chemare necesita o pregatire foarte atenta precum si o promptitudine continua de a se
reînnoi s i de a se adapta.
Daca nu vrem sa traim într-o societate sfâs iata de tulburari sociale ale caror cauze sunt
legate de probleme ca de exemplu, saracia, disperarea, familiile cu probleme, care sunt în curs de
dezorganizare, copiii care cresc pe strazi, atunci pe planul socialului trebuie sa se faca simtita
asistenta sociala.
Introducere în asistent a sociala, Maria Roth Szamosközi - Adina Bereczki, Cluj-Napoca 2000
Introducere în asistent a sociala, Maria Roth Szamosközi - Adina Bereczki, Cluj-Napoca 2000
Introducere în asistenta sociala, Maria Roth Szamosközi - Adina Bereczki, Cluj-Napoca 2000
Cel mai defavorizat "individ", este copilul mic pâna la vârsta scolara, copilul care nu face
înca deosebire între ce este bine sau ce este rau, care creste imitând adultii din jurul lui si nu poate
numi abuzul ca fiind abuz ci prin comportamentul lui, prin gesturi, prin suferinta fizica sau psihica
poate fi descoperit într-un alt mediu decât familia. Acesta este gradinita.
Copilul mic pentru a dobândi un profil moral corect are nevoie de iubirea, educarea si
ocrotirea celor care în primii lui ani de viata si pâna la terminarea scolii prin diferite ipostaze sunt
lânga s i alaturi de el.
În lucrarea mea încerc sa caut raspuns la întrebarile:
. Cunosc parintii copiilor drepturile copiilor ?
. Cui, unde, când si ce fel de rol îi revine în respectarea drepturilor copilului?
. Cum poate fi realizata colaborarea, conlucrarea institutiilor sociale, a familiilor si
factorilor educationali?
. Care este rolul acestor trei institutii fundamentale?
. Cei trei factori: familia, institutiile s colare si institutiile sociale pot colabora eficient la
rezolvarea distresului, la înlaturarea sau reducerea situatiilor dificile intervenite la copiii
de 3-7 ani?
La baza lucrarii mele în afara de bibliografia aleasa, stau metodele psiho-pedagogice s i
cele ale asistentei sociale, folosite de mine în practica mea profesionala, la o gradinita cu copii între
3-7 ani unde lucrez de 6 ani.
I. V IZIUNE TEORETICA
1. Drepturile copilului
Printre actele juridice internationale care au stat la baza elaborarii legislatiei în domeniul
drepturilor copilului , se numara urmatoarele:
. Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948);
. Conventia Europeana a Drepturilor Omului (1950);
. Conventia Natiunilor Unite privind drepturile copilului (1989);
. Regulile standard pentru egalizarea sanselor persoanelor cu handicap (1993);
. Rezolutia Consiliului Europei si a reprezentantilor guvernelor tarilor membre în cadrul
Consiliului privind Egalizarea Sanselor pentru Persoanele cu handicap (1996);
. Carta sociala europeana revizuita (1996);
. Conventia Organizatiei Internationale a Muncii privind interzicerea celor mai grave forme
de munca a copiilor (1999);
. Recomandarea nr.5 a Comitetului de Minis tri al Consiliului Europei privind drepturile
copiilor institutionalizati (2005).
Conventia cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptata de Adunarea Generala a
Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. Dupa ratificarea ei de catre 20 de state, Conventia a intrat în
vigoare în septembrie 1990, deve 14514j99o nind o lege internatională a drepturilor copilului. În prezent, peste
170 de state au ratificat acest document.
Conventia este o lege internatională care stabileste drepturile civile, politice, economice,
culturale s i sociale pentru copii. Ea intentioneaza sa impuna o noua atitudine fata de problemele
copiilor. Aceasta Conventie este în conformitate cu principiile proclamate de Carta Natiunilor
Unite, recunoasterea demnitatii si a drepturilor egale inalienabile ale tuturor membrilor familiei
umane constituie fundamentul libertatii, dreptatii si a pacii în lume.
Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Conventiei cu privire la drepturile copilului a fost
publicata in Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001 si adoptat de Parlamentul României .
Cadrul legal actual cu privire la protectia si promovarea drepturilor copilului adoptata de
Parlamentul României este Legea nr. 272/2004 publicat în Monitorul Oficial la data de 21/06/2004.
1.1 Particularitat ile drepturilor copilului
Principiile si drepturile fundamentale a drepturilor copilului pornesc de la Declaratia
Universala a drepturilor omului si de la alte documente si conventii de referinta în materie .
Prin sintagma "drepturile omului" se întelege, general, raportarea la drepturile legale de
natura noastra, fara de care nu am sti sa traim ca fiinte umane. Drepturile omului ne permit sa
dezvoltam si sa folosim din plin calitatile noastre umane, inteligenta, talentele, constiinta noastra si
sa raspundem nevoilor noastre spirituale si de alta natura. Ele decurg din aspiratia crescânda a
umanitatii la o viata în care demnitatea si valoarea fiecaruia sa fie respectate si protejate. Refuzul
drepturilor omului s i al libertatilor sale fundamentale nu este numai o tragedie personala, ci contine
s i germenii agitatiei sociale si politice.
Respectul drepturilor omului si al demnitatii umane constituie fundamentul libertatii,
dreptatii s i pacii în lume.
Întreaga omenire este raspunzatoare de asigurarea drepturilor omului în general si al copilului în
special.
Statutul special al copilariei necesita protejare prin reglementarea unui ansamblu de institutii socio-
juridice, asistenta s i ocrotire.
Drepturile copilului cuprinde standarde universale, aplicabile tuturor copiilor lumii, fara
nici un fel de discriminare. În acelasi timp, pe fondul recunoasterii s i proclamarii acestor standarde
comune, Conventia ia în considerare diferentele de natura culturala, sociala, economica si politica
dintre state, subliniind dreptul acestora de a identifica mijloacele proprii de implementare a
drepturilor comune tuturor copiilor. Conventia a construit un important pas înainte în elaborarea
unor standarde în materia protectiei si ocrotirii copilului.
Orice lege, reglementare, act juridic în domeniul protectiei copilului se subordoneaza cu
prioritate principiului interesului superior al copilului. Respectarea si garantarea drepturilor
copilului se realizeaza pe baza urmatoarelor principii: respectarea interesului superior al copilului,
nediscriminarea, responsabilitatea parintilor de a împlini obligatiile parintesti, respectarea
demnitatii copilului, asigurarea îngrijirii, cresterii si educarii copilului respectând originea sa etnica,
religioasa, culturala si lingvistica, în cazul luarii unei masuri de protectie.
1.2 Convent ia Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile
copilului în functie de natura lor
Data fiind lipsa de maturitate fizica s i intelectuala, copilul are nevoie de protectie s i
îngrijire speciala, inclusiv de o protectie juridica adecvata, atât înainte cât s i dupa nasterea sa. În
toate tarile lumii exista copii care traiesc în conditii extrem de dificile si care au nevoie de o atentie
deosebita,
Declaratia Drepturilor Copilului adoptata cu unanimitate de Adunarea Generala a
Organizatiei Natiunilor Unite în anul 1959 prevede:
. Dreptul la egalitate fara deosebire sau discriminare de rasa, de religie, de origine sau de
sex;
. Dreptul la ocrotire sociala care îi permite dezvoltarea sanatoasa si normala pe plan fizic,
intelectual, moral, spiritual s i social;
. Dreptul la un nume s i la o nationalitate;
. Dreptul la o alimentatie sanatoasa, la o locuinta s i la îngrijire medicala;
. Dreptul la îngrijire speciala în caz de invaliditate;
. Dreptul la dragoste, întelegere, protectie;
. Dreptul la o educatie gratuita, la activitati recreative si de timp liber;
. Dreptul la securitate imediata în caz de catastrofe ;
. Dreptul la protectie împotriva oricarei forme de neglijenta, cruzime si exploatare ;
. Dreptul la protectie si dreptul la o educatie în spiritul prieteniei între popoare, al pacii, al
fraternitatii ;
Conventia cu privire la drepturile copilului precizeaza ca:
Statele parti recunosc dreptul oricarui copil la un nivel de viata adecvat dezvoltarii sale fizice,
mentale, spirituale, morale s i sociale.
1.2.1 Drepturi legate de persoana copilului
Declaratia Universala a Drepturilor Omului Natiunile Unite au proclamat dreptul copiilor
la îngrijire si asistenta speciala. Au fost recunoscute s i dreturile civile, politice, economice sociale si
culturale a copiilor.
Ca orice fiinta umana fiecare copil are dreptul la viata. Imediat dupa nastere el dobândeste
un nume, o cetatenie si o identitate. Copilul are dreptul la o familie unde se poate dezvolta
armonios, unde sa fie iubit si ocrotit. În cazul în care copilul nu are familie sau este despartit de
acesta, el are dreptul de tine relatii personale cu parintii, rudele sau cu alte persoane de care a
dezvoltat relatii de atasament, dar numai daca acest lucru nu contravine interesului sau superior.
Alte drepturi a copiilor sunt: libertatea de exprimare, libertatea de gândire, de constiinta si religie.
Opiniile si parerile copilului trebuie luate în considerare asupra fiecarei probleme care îl priveste, el
are dreptul de a fi ascultat. Copilul are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei
sale etnice, dreptul de a folosi limba proprie. Prin lege copilului îi sunt asigurate dreptul la sanatate,
la serviciile medicale, drepturi de a beneficia de asistenta sociala, respectiv servicii sociale, dreptul
la educatie, dreptul la odihna s i la vacanta.
Masurile legislative, administative, sociale si educative asigura copilului protectie
împotriva oricaror forme de violenta, vatamare sau abuz, fizic sau mental,de abandon sau
neglijenta, de rele tratamente sau exploatare, inclusiv abuz sexual. Ei vor fi protejati contra oricarei
forme de exploatare daunatoare bunastarii sale.
Copilul privat de libertate trebuie tratat cu omenie, nu poate fi supus nici un copil la tortura, la
pedepse inumane sau degradante.
1.2.2 Mediul familial si îngrijirea alternativa
Familia reprezinta unitatea de baza a societatii, un mediu unde copilul poate beneficia de
protectia si de asistenta de care are nevoie, pentru a-si putea îndeplini rolul în societate. Într-un
mediu cald plin de iubire, întelegere si siguranta copilul poate fi pregatit sa traiasca independent si
responsabil , devenind o persoana educata în spiritul pacii, demnitatii, libertatii.
Conform Conventiei fiecare copil are dreptul la o familie, dreptul de a-si
cunoaste parintii si de a fi îngrijit de acestia. Ambii parinti au obligatii s i sunt
responsabili pentru cresterea copilului. Ei sunt obligati sa supravegheze copilul, sa îl respecte ca
persoana, sa îl informeze despre toate problemele care îl privesc s i sa coopereze cu autoritatile care
se ocupa de protectia drepturilor copilului. Exercitarea drepturilor parintesti se realizeaza pe
baza principiului interesul superior al copilului. Parintii prin îngrijire, educatie trebuie sa
asigure copilului un nivel de trai adecvat pentru dezvoltarea armonioasa a acestuia.
Copilul nu poate fi separat de parintii sai împotriva vointei acestuia, exceptând cazurile când
autoritatile decid acest lucru pe baza legii si în interesul superior al copilului.
Copilul lipsit temporar sau permanent de mediul familial are dreptul la protectie si
asistenta speciala din partea statului. Aceasta protectie alternativa poate include plasamentul
familial, adoptia sau plasarea la o institutie de îngrijire a copilului. În alegerea oricarei modalitati
autoritatile vor tine cont de necesitatea continuitatii în educare, de originea etnica, religioasa,
culturala s i lingvistica a copilului.
1.2.3 Sa na tatea si buna starea copilului
Copiii au dreptul la cea mai buna stare de sanatate posibila, respectiv are dreptul de a
beneficia de serviciile medicale si de recuperare
Statele parti vor depune eforturi pentru a asigura aplicarea efectiva a acestui drept s i, în mod
deosebit, vor lua masurile corespunzatoare pentru:
a) reducerea mortalitatii infantile si a celei în rândul copiilor;
b) asigurarea asistentei medicale s i a masurilor de ocrotire a sanatatii pentru toti copiii, cu accent
pe dezvoltarea masurilor primare de ocrotire a sanatatii;
c) combaterea maladiilor si a malnutritiei, inclusiv în cadrul masurilor primare de ocrotire a
sanatatii, recurgând, printre altele, la tehnologii accesibile si la aprovizionarea cu alimente nutritive
s i cu apa potabila, luând în considerare pericolele si riscurile de poluare a mediului natural;
d) asigurarea ocrotirii sanatatii mamelor în perioada pre- si postnatala;
e) asigurarea ca toate segmentele societatii, în mod deosebit parintii si copiii, sunt informate, au
acces la educatie s i sunt sprijinite în folosirea cunostintelor de baza despre sanatatea si alimentatia
copilului, despre avantajele alaptarii, ale igienei si salubritatii mediului înconjurator s i ale prevenirii
accidentelor;
f) crearea serviciilor de medicina preventiva, de îndrumare a parintilor si de planificare familiala,
s i asigurarea educatiei în aceste domenii.
Statele parti vor lua toate masurile eficiente corespunzatoare, în vederea abolirii practicilor
traditionale daunatoare sanatatii copiilor.
Statele parti se angajeaza sa favorizeze s i sa încurajeze cooperarea internationala în
vederea asigurarii, în mod progresiv, a deplinei înfaptuiri a dreptului recunoscut în prezentul articol.
În aceasta privinta se va tine seama, în mod deosebit, de nevoile tarilor în curs de dezvoltare.
Autoritatile vor lua masurile necesare pentru recuperarea fizica si psihologica,
reintegrarea sociala a copiilor care au fost victimele unor neglijente, exploatari, abuzuri, pedeapse,
torturi sau tratamente crude, inumane. Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa
permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala. Ei beneficiaza de asistenta
sociala si de asigurari sociale, iar în cazul în care parintii nu pot asigura satisfacerea nevoilor
minime, nu pot oferi copiilor un trai decent, vor solicita acordarea unui suport financiar.
Copilul handicap are nevoie de îgrijiri speciale, de aceea legea le asigura acele drepturi
care ofera o viata decenta, demna, care sa le favorizeze autonomia si sa le faciliteze participarea
activa la viata comunitatii. Drepturile copilului handicap sunt: dreptul la educatie, recuperare,
recompensare, reabilitare si integrare, adaptate posibilitatilor proprii în vederea dezvoltarii
personalitatii sale.
Sanatatea si bunastarea copilului trebuie urmarite cu perseverenta, deoarece copilul
reprezinta viitorul. Daca un copil creste sanatos devine o persoana matura îsi poate îndeplini toate
functiile biologice, sociale, psihice. O societate cu indivizi sanatosi poate face fata oricarei situatii
aparute.
Importanta educarii parintilor cât si a copiilor este foarte importanta, deoarece prin
alimentatie potrivita, prin respectarea normelor de igiena, respectiv printr-un mod de viata adecvat
starea de sanatate poate fi obtinuta si mentinuta.
1.2.4 Educatie, activitati recreative
Educatia influenteaza dezvoltarea si formarea personalitatii. Este foarte important ca înca
de la cele mai fragede vârste sa se puna accent pe educatia copilului. Copilul are dreptul de a primi
o educatie în conditii nediscriminatorii, potrivit aptitudinilor si personalitatii sale.
Statele parti recunosc dreptul copilului la educatie si în vederea asigurarii exercitarii
acestui drept în mod progresiv s i pe baza egalitatii de sanse în special:
. vor face învatamântul primar obligatoriu si gratuit pentru toti;
. vor încuraja diferite forme de învatamânt secundar, le vor face deschise s i accesibile
oricarui copil si vor lua masuri corespunzatoare, cum sunt instituirea gratuitatii
învatamântului si acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie ;
. vor asigura tuturor accesul la învatamântul superior în functie de capacitatea fiecaruia, prin
toate mijloacele adecvate;
. vor face deschise si accesibile tuturor copiilor informarea s i orientarea scolara si
profesionala;
. vor lua masuri pentru a încuraja frecventarea scolii cu regularitate si reducerea ratei de
abandonare a scolii.
Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a asigura aplicarea disciplinei
s colare într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinta umana.
Vor promova si încuraja cooperarea internationala în domeniul educatiei mai ales cu scopul de a
contribui la eliminarea ignorantei s i analfabetismului în lume si de a facilita accesul la cunos tinte
s tiintifice si tehnice s i la metode de învatamânt moderne.
Educatia copiilor urmareste urmatoarele: dezvoltarea personalitatii, a aptitudinilor mentale
s i fizice, educarea respectului fata de parinti, de identitatea si valorile sale culturale, etnice, precum
educarea respectului fata de persoane, alte civilizatii. Prin educatie copilul trebuie pregatit sa fie
responsabil, întelegator, sa traiasca în societate în spiritul pacii si al prieteniei, educarea lui în
spiritul respectului fata de mediul natural.
Trebuie respectate si drepturile copilului cu privire la odihna si vacanta, drepturile acestuia
de a practica activitati recreative proprii vârstei sale, de a participa liber la viata artistica s i culturala.
Autoritatile publice trebuie sa asigure mijloace adecvate de petrecere a timpului liber si de
desfasurare a activitatilor recreative, artistice si culturale în conditii de egalitate.
1.3 Rolurile autoritatilor în vederea respectarii drepturilor copilului
Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului este organul de specialitate al
administratiei publice centrale cu personalitate juridica, aflat în subordinea Ministerului Muncii,
Solidaritatii Sociale s i Familiale.
Promovarea s i îmbunatatirea conditiei copilului se realizeaza prin institutia Avocatul Poporului.
Autoritatile administrative publice locale au obligatia sa promoveze si sa garanteze
respectarea drepturilor copilului din unitatile administrative locale. Acest lucru se desfasoara prin
implicarea colectivitatii locale pentru solutionarea problemelor sociale. La nivel local pot fi create
structuri comunitare consultative alcatuite din oameni de afaceri, preoti, cadre didactice, medici,
consilieri locali, politisti.
În subordinea consiliilor judetene si a consiliilor locale functioneaza Comisia pentru
Protectia Copilului. Atributiile principale ale acestuia sunt:
. stabilirea încadrarii în grad de handicap si orientarea scolara a copilului;
. pronuntarea, în conditiile prezentei legi, cu privire la propunerile referitoare la stabilirea
unei masuri de protectie speciala a copilului;
. solutionarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent maternal;
. alte atributii prevazute de lege.
Serviciul public specializat se reorganizeaza ca Directia Generala de Asistenta Sociala s i
Protectia Drepturilor Copilului
Atributiile si regulamentul-cadru de organizare si functionare ale directiei generale de
asistenta sociala si protectia copilului se aproba prin hotarâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale s i ale Familiei.
Serviciile publice de asistenta sociala organizate la nivelul municipiilor si oraselor,
precum si persoanele cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale
comunale îndeplinesc în domeniul protectiei copilului urmatoarele atributii:
. monitorizeaza s i analizeaza situatia copiilor din unitatea administrativ-teritoriala, precum
si modul de respectare a drepturilor copiilor, asigurând centralizarea si sintetizarea
datelor s i informatiilor relevante;
. realizeaza activitatea de prevenire a separarii copilului de familia sa;
. identifica si evalueaza situatiile care impun acordarea de servicii si/sau prestatii pentru
prevenirea separarii copilului de familia sa;
. elaboreaza documentatia necesara pentru acordarea serviciilor si/sau prestatiilor si acorda
aceste servicii si/sau prestatii, în conditiile legii;
. asigura consilierea si informarea familiilor cu copii în întretinere asupra drepturilor si
obligatiilor acestora, asupra drepturilor copilului si asupra serviciilor disponibile pe plan
local;
. asigura si urmaresc aplicarea masurilor de prevenire si combatere a consumului de alcool
si droguri, de prevenire si combatere a violentei în familie, precum si a
comportamentului delincvent;
. viziteaza periodic la domiciliu familiile si copiii care beneficiaza de servicii si prestatii;
. înainteaza propuneri primarului, în cazul în care este necesara luarea unei masuri de
protectie speciala, în conditiile legii;
. urmaresc evolutia dezvoltarii copilului s i modul în care parintii acestuia îsi exercita
drepturile si îsi îndeplinesc obligatiile cu privire la copilul care a beneficiat de o masura
de protectie speciala si a fost reintegrat în familia sa;
. colaboreaza cu directia generala de asistenta sociala si protectia copilului în domeniul
protectiei copilului si transmit acesteia toate datele si informatiile solicitate din acest
domeniu.
Organismele private care pot desfasura activitati în domeniul protectiei copilului în
conditiile legii pot functiona numai pe baza licentei eliberate de A.N.P.D.C
1.4 Proiect de Strategie Nationala în domeniul protectiei si promovarii
drepturilor copilului 2006-2010
Obiectivul general al strategiei este mobilizarea resurselor necesare, responsabilizarea
factorilor relevanti si asigurarea unui parteneriat eficient în vederea valorizarii copilului în
societatea româneasca s i a promovarii, protectiei s i respectarii drepturilor copilului.
Strategia se adreseaza celor aproximativ 4,5 milioane copii ai României vizând
implementarea drepturilor acestora, asa cum sunt ele definite în Conventia ONU si în alte
documente internationale ratificate de România, în toate domeniile de interes pentru copii: social,
familial, educational, de sanatate, etc. Totodata sunt vizati si copiii cetateni români aflati în
strainatate, precum si copiii fara cetatenie aflati pe teritoriul României, copiii refugiati si copiii
cetateni straini aflati pe teritoriul României, în situatii de urgenta.
În definirea si implementarea prezentei strategii, Guvernul României reafirma cu tarie
interesul special si prioritatea acordata problematicii copiilor prin continuarea reformei pe un palier
superior, trecând de la accentul pe protectia copilului aflat în dificultate la protectia drepturilor
tuturor copiilor. În lumina acestei preocupari constante, Guvernul întelege ca poate garanta
dezvoltarea deplina si armonioasa a fiecarui copil doar prin realizarea unui echilibru între valorile
culturale s i spirituale ale poporului român si cele europene.
Strategia subliniaza rolul primordial al familiei în cresterea, îngrijirea si educarea copilului
s i faptul ca eforturile societatii trebuie îndreptate în directia întaririi si sustinerii familiei în
asumarea responsabilitatilor fata de copil. Totodata, se recunoaste faptul ca responsabilizarea
familiei în spiritul noului pachet legislativ în domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului
nu se poate realiza fara o abordare sistemica a problemelor cu care se confrunta copiii si familiile
acestora. Astfel, resursele pentru depas irea unor situatii dificile trebuie cautate pe rând în familia
extinsa, reteaua sociala a familiei (de ex : prieteni, vecini, persoane apropiate), profesionis tii care
intervin la un moment dat în viata copilului (de ex : medic de familie, educator, preot), comunitatea
prin interventia structurilor consultative, autoritatilor locale si serviciilor sociale primare, de
prevenire si, în ultima instanta, în interventia specializata.
Prin implementarea Strategiei se va asigura cresterea calitatii vietii copilului în România,
urmarindu-se ca toate serviciile pentru copil, din oricare din domeniile de interes pentru acesta, sa
respecte standarde minime prevazute prin reglementari legale, care sa fie verificate în mod periodic
într-un sistem competent, coerent si unitar.
Prezenta strategie propune solutii concrete pentru problemele existente pornind de la
identificarea resurselor necesare - materiale, umane, financiare - si ajungând la monitorizarea
utilizarii acestora. Pe de alta parte, se subliniaza importanta tuturor institutiilor care, prin activitatea
lor, au legatura cu copiii, si care trebuie sa constientizeze faptul ca sunt deopotriva responsabile
pentru protejarea intereselor si a drepturilor copiilor. Responsabilitatea implementarii drepturilor
copilului nu se poate limita la o singura institutie, ci fiecare din acestea trebuie sa considere copilul
o prioritate în orice demers pe care-l efectueaza.
Strategia nationala în domeniul protectiei s i promovarii drepturilor copilului asigura un
cadru coerent pentru interventia institutiilor relevante si promoveaza colaborarea între aceste
institutii, profesionisti s i beneficiari, realizarea unor parteneriate reale, viabile si eficiente.
Legislatia actuala privind promovarea si protectia drepturilor copilului, care se aplica
începând cu anul 2005, a valorificat experienta etapelor de reforma anterioare si aduce elemente noi
care ne apropie de practicile tarilor dezvoltate si, totodata, raspunde unor fenomene care au capatat
amploare în ultimii ani (traficul de copii, exploatarea sexuala în scop comercial, migratia ilegala,
copiii refugiati s.a.). Astfel, se face trecerea de la un sistem axat pe protectia copilului în dificultate
la un sistem care vizeaza promovarea si respectarea drepturilor tuturor copiilor.
Pachetul legislativ din domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului, adoptat de
Parlamentul României în iunie 2005, cuprinde :
. Legea privind protectia s i promovarea drepturilor copilului (Legea nr.272/2004);
. Legea privind regimul juridic al adoptiei (Legea nr.273/2004);
. Legea privind înfiintarea, organizarea s i functionarea Oficiului Român pentru Adoptii
(Legea nr.274/2004);
. Legea pentru modificarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.12/2001 privind
înfiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului (Legea
nr.275/2004).
Constituita în baza prevederilor legilor 272 si 275/2004, Autoritatea Nationala pentru Protectia
Drepturilor Copilului, denumita în continuare Autoritatea, este organizata si functioneaza ca organ
de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, în subordinea
Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si asigura respectarea, pe teritoriul României, a
drepturilor copilului, prin interventia, în conditiile legii, în procedurile administrative si judiciare
privind respectarea si promovarea drepturilor copilului.
Autoritatea îndeplineste atributii în urmatoarele domenii principale:
a) protectia s i promovarea drepturilor copilului
b) prevenirea separarii copilului de parinti si protectia speciala a copilului separat temporar sau
definitiv de parinti.
În implementarea efectiva a strategiei, pe lânga activitatile care îi revin în mod direct,
Autoritatatea îndeplineste doua roluri majore: coordonare si monitorizare.
. coordoneaza eforturile de implementare a Strategiei, fiind un adevarat catalizator al tuturor
institutiilor cu responsabilitati mentionate în Planul Operational.
. monitorizeaza implementarea strategiei.
Extinderea s i sublinierea atributiilor privind monitorizarea drepturilor copilului de catre
Autoritate a fost un demers logic în evolutia institutiei centrale care, înca de la începuturile sale, din
anul 1990, avea rolul de a monitoriza respectarea drepturilor copilului, desi în fapt s-a focalizat
preponderent pe protectia copilului aflat în situatie de risc sau în dificultate.
În consecinta, Strategia prezenta se bazeaza pe experienta acumulata în evolutia acestei
institutii si din aplicarea strategiilor anterioare, pornind de la Comitetul pentru sprijinirea
institutiilor de ocrotire a copilului , înfiintat în 1990 si transformat ulterior, în anul 1993, în
Comitetul National pentru Protectia Copilului. Activitatea Comitetului viza toti copiii din România,
coordonarea demersurilor realizate în favoarea copilului si supravegherea modului de aplicare a
Conventiei ONU privind drepturile copilului. Aceasta ultima atributie s-a regasit si la institutiile
care au succedat comitetului, înfiintate odata cu Reforma din domeniul protectiei copilului :
Departamentul pentru Protectia Copilului (1997), Agentia Nationala pentru Protectia Drepturilor
Copilului (1999) si Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adotie (2001).
Rezultatele asteptate ale strategiei
Protectia si promovarea drepturilor copilului:
. Existenta unui sistem national de monitorizare a respectarii drepturilor copilului;
. Diversificarea modalitatilor de informare a publicului larg privind respectarea drepturilor
copilului si promovarea unei atitudini pro-active în activitatile de diseminare;
. Întarirea capacitatilor parentale prin asumarea responsabilitatilor fata de cres terea,
îngrijirea si educarea propriilor copii;
. Crearea unui mecanism legal si interinstitutional de (re)stabilire rapida a identitatii pentru
copiii carora li s-a încalcat acest drept;
. Realizarea unui cadru legislativ coerent în ceea ce priveste mentinerea relatiilor copiilor cu
proprii parinti în caz de separare, divort, parinti plecati la munca în strainatate,
executarea unei pedepse privative de libertate, parinti cu domiciliul în alte state,
internari prelungite etc.;
. Scaderea numarului de cazuri în care se încalca dreptul copilului la demnitate, imagine si
intimitate în mass media;
. Cresterea nivelului de implicare a copiilor în luarea deciziilor care îi privesc atât în
familie, cât si în societate în general, precum si în sesizarea încalcarii drepturilor lor;
. Dezvoltarea s i diversificarea modalitatilor de promovare si mentinere a specificului etnic
si cultural al copiilor apartinând minoritatilor nationale;
. Realizarea unui sistem eficient de promovare si ocrotire a sanatatii copiilor si a familiilor
acestora;
. Cresterea procentului de copii cu dizabilitati care au accesat servicii de
recuperare/reabilitare;
. Reducerea numarului de copii nescolarizati si care au abandonat scoala pe motive socio-
economice;
. Cresterea procentului de copii cu dizabilitati si dificultati de adaptare s colara (re)integrati
în învatamântul de masa;
. Integrarea drepturilor copilului în sistemul si în procesul efectiv de învatamânt asa cu m
sunt ele prevazute în Legea nr.272/2004;
. Diversificarea s i adaptarea modalitatilor de petrecere a timpului liber pentru copii;
. Crearea si dezvoltarea unui sistem unitar, coerent s i comprehensiv de prevenire,
semnalare/ sesizare si interventie în cazurile de abuz, neglijare si exploatare a copilului,
inclusiv exploatare sexuala în scop comercial, exploatare prin munca, trafic de copii,
migratie ilegala, violenta în familie si alte forme de violenta asupra copilului;
. Existenta unui sistem national de formare continua în domeniul protectiei s i promovarii
drepturilor copilului a profesionistilor care interactioneaza cu copilul;
. Cresterea compatibilitatii informatiilor si experientei României în domeniul protectiei
speciale a copiilor în raport cu alte tari din regiune;
Prevenirea separarii copilului de parint i s i protect ia speciala a copilului separat de parinti :
. Cresterea capacitatii autoritatilor administratiei publice locale în asumarea problematicii
copiilor din punct de vedere financiar, al profesionalizarii resurselor umane si
dezvoltarii serviciilor în functie de nevoile specifice identificate;
. Cresterea numarului de servicii de prevenire a separarii copilului de parinti înfiintate la
nivelul comunitatilor locale în vederea apropierii serviciilor de beneficiari;
. Cresterea eficientei parteneriatelor centrale si locale, interinstitutionale, public-private,
inclusiv prin crearea cadrului legal necesar pentru contractarea serviciilor sociale
publice pentru copii de catre organismele private acreditate;
. Cresterea numarului de servicii rezidentiale pe model familial, inclusiv institutii modulate
concomitent cu scaderea numarului institutiilor de tip clasic, precum si a serviciilor
rezidentiale cu numar peste 100 de copii;
. Scaderea numarului de copii parasiti de parinti în unitatile sanitare;
. Cresterea calitatii serviciilor prin dezvoltarea sistemului de standardizare, acreditare,
licentiere si inspectie;
. Dezvoltarea s i diversificarea serviciilor de tip familial;
. Scaderea duratei de sedere a copiilor în sistemul de protectie speciala prin realizarea
cadrului legal necesar pentru integrarea copilului separat de familia sa într-un mediu
stabil permanent în cel mai scurt timp posibil de la luarea sa în evidenta în cadrul
sistemului de protectie a copilului;
. Cresterea numarului de servicii specializate pentru copiii separati de parinti care necesita o
atentie speciala (copiii strazii, copiii delincventi, copiii cu dizabilitati, HIV/SIDA si boli
cronice grave/terminale, tinerii) concomitent cu diversificarea acestor servicii.
1.5 Sistemul legal de protectie a drepturilor copilului în România
Tema copilului si a copilariei a devenit, în special dupa adoptarea Conventiei Natiunilor
Unite cu privire la Drepturile Copilului, o prezenta constanta atât în discursul politic actual, cât si
în abordarile s tiintifice, culturale, educationale - la nivel international, regional si national.
S-au constituit aliante internationale, ale organismelor non-guvernamentale, care preseaza
guvernele sa respecte drepturile copilului. Cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masa, opinia
publica de masa este sensibilizata în legatura cu situatia dramatica a copiilor din diverse colturi ale
lumii.
Ultimul deceniu al secolului trecut a fost asumat de reprezentantii statelor si guvernelor
prezenti la summit-ul international pentru copii din septembrie 1990 ca "deceniu al copilului". Cu
aceasta ocazie s-a adoptat Declaratia Internationala cu privire la Supravietuirea, Protectia s i
Dezvoltarea Copilului .
La nivel national, în România, în special în deceniul care a urmat ratificarii Conventiei
Natiunilor Unite în materie, statele s-au vazut nevoite sa adopte diferite masuri legislative si politici
sociale menite sa amelioreze situatia copiilor. În România, au fost create institutii specializate la
nivel national si local menite sa monitorizeze implementarea si respectarea drepturilor copilului. S-
au dezvoltat programe de parteneriat stat-organisme private - nationale s i internationale - în acest
scop, al ameliorarii protectiei copilului si copilariei. Prin intermediul cooperarii internationale, în
special tarile subdezvoltate si în curs de dezvoltare, printre care si România, beneficiaza de asistenta
tehnico-stiintifica si financiara în domeniul implementarii si protectiei drepturilor copilului.
Efectele preocuparii declarate pentru respectarea drepturilor copilului sunt controversate.
Exista o temere, împartasita si de copii din diverse tari dar si de unii specialisti, ca discursul
asupra copilului s i drepturilor sale este folosit doar pentru pentru a justifica dependenta de adulti si
marginalizarea copilului.
Unii cercetatori sustin ca "retorica drepturilor copilului" n-ar reprezenta altceva "decât un
limbaj profesional persuasiv construit pentru a legitima forma de activitate s i interventie a
1World Declaration on Survival, Protection and Development of Children agreed to at the World Summit for Children
on 30 September 1990. Plan of Action for Implementing the World Declaration on Survival Protection an Development
of Children in the 1990s.
Seminar organizat de BICE la Viena (Austria 1998) la care au participat copii din toata Europa.
diferitelor persoane si institutii care traiesc de pe urma copiilor. Este un limbaj cu functie
anestezica, un sistem de control al copilului, folosit, în cuvintele lui Orwell, nu atât pentru a
exprima semnificatii, cât pentru a le distruge.
Individualizarea copilului în raporturile cu familia, recunoasterea vulnerabilitatii si
nevoilor speciale de protectie si ocrotire ale copilariei, au fost consacrate prin reglementarea
drepturilor copilului - a drepturilor omului ale copilului. Odata cu sanctionarea lor în legislatia
internationala a drepturilor omului, la sfârs itul deceniului 9 al secolului XX, copilul dobândeste
statutul de persoana, de fiinta umana, care prin simplul fapt al nas terii beneficiaza de drepturi care
trebuie garantate si respectate.
Recunoas terea statutului juridic al copilului fata de parinti a condus la ultimul act al
demistificarii tratamentului la care este supus, uneori, copilul în familie, la descoperirea unor
abuzuri fizice, psihice, neglijente cu multiple de implicatii asupra dezvoltarii sale ulterioare.
1.6 Protectia si ocrotirea drepturilor copilului în mediul familial
Principalul mijloc juridic de ocrotire a minorilor îl constituie institutia juridica a ocrotirii
parintesti.Principiile ocrotirii parintesti sunt urmatoarele :
. Potrivit art. 1 alin. 5 din C. fam. - care exprima principiul fundamental în materie-
"Drepturile parintes ti se exercita numai în interesul copiilor". Acelasi principiu este
reafirmat si în dispozitiile art. 97 alin. 2 C. fam., potrivit caruia parintii "exercita
drepturile lor parintes ti numai în interesul copiilor".
. Potrivit art. 1 alin. 4 din C. fam. "în exercitiul drepturilor fata de copii, au drepturi egale",
acelasi principiu este reafirmat si de art. 97 alin. 1 C. fam. ,potrivit caruia "ambii parinti
au aceleas i drepturi fata de copiii lor minori."
. Toti copiii se bucura de o ocrotire juridica egala, indiferent daca sunt "din casatorie, din
afara casatoriei sau înfiati" (art. 97 alin. 1, partea finala din C. fam.).
. Patrimoniul copilului este distinct s i independent de patrimonialul parintilor sai: "Parintele
nu are nici un drept asupra bunurilor copilului s i nici copilul asupra bunurilor parintelui,
în afara de dreptul la mostenire si la întretinere" (art. 106 C. fam.).
. Exercitarea drepturilor s i îndatoririlor parintesti se realizeaza sub supravegherea
primariilor, care functioneaza ca organe de autoritate tutelara "Autoritatea tutelara este
obligata sa exercite un control efectiv si continuu asupra felului în care parintii îsi
îndeplinesc îndatoririle privitoare la persoana si bunurile copilului. Delegatii autoritatii
tutelare au dreptul sa viziteze copiii la locuinta lor s i sa informeze pe orice cale despre
felul cum acestia sunt îngrijiti în ceea ce priveste sanatatea si dezvoltarea lor fizica,
educarea, învatatura si pregatirea lor profesionala.; la nevoie, ei vor da îndrumarile
necesare".
Ocrotirea parinteasca se exercita de catre amândoi parintii, totusi în situatiile în care acest
lucru nu este posibil - pentru ca unul din parinti ar fi în imposibilitate de a-si exercita drepturile si
îndatoririle parintesti, ocrotirea parinteasca se va exercita de catre celalalt parinte. Ocrotirea
parinteasca implica drepturi si obligatii cu privire la persoana copilului, dar si la bunurile acestuia.
În general, aceste drepturi si obligatii sunt identice cu cele care le revin tutorelui.
2. Rolul familiei în educatia copilului
Copilul mic, dupa nas tere este înconjurat de familie, care devine astfel primul si cel mai
important factor educational al copilului. Rolul familiei în zilele noastre s-a schimbat. Odata cu
proclamarea emancipatiei feminine a scazut valoarea maternitatii. Femeile nu se mai straduiesc sa
devina mame ci, în interesul carierei, îsi umple mintea, inima s i timpul cu "cunostinte" si daca sunt
în asteptarea unui copil se confrunta cu propriul conflict: Cariera sau maternitate? Din pacate de
multe ori alegerea este influentata de drepturile femeilor la "egalitate" si "libertate" si copilasii,
embrionii nenascuti sunt avortati, ucis i. Lumea acestor oameni nenascuti devine tot mai mare si mai
mare. Guvernul estimeaza ca anual se efectueaza între 12.000 si 13.000 de avorturi. Cifrele
sugereaza faptul ca una din noua sarcini se încheie cu un avort.
Daca totusi copilul se nas te, lipsesc legaturile corporale, de exemplu timpul alaptarii se scurteaza
sau lipseste în totalitate.
Cercetarile psihologice au aratat ca la cei mai multi adolescenti antisociali si adulti
infractori, în majoritate se afla cei care au crescut ori fara mama ori fara iubire de mama.
Apartenenta la mama apare ca o necesitate de siguranta pentru copilul nou nascut, iar lipsa ei
provoaca nesiguranta si tensiune.
Nu numai rolul mamei ci si al tatalui s-a schimbat. În zilele noastre sunt multi "tati în
umbra", care doar cu trupul sunt prezenti în familie: se uita la televizor, citesc ziarul sau dorm si în
situatii de criza bat cu pumnul în masa, îngrozind copiii si familia. Sunt si tati, care din cauze
financiare, pentru binele familiei accepta mai multe locuri de munca si lucreaza toata ziua. Acesti
tati sunt mai constienti mai responsabili, dar responsabilitatea lor de multe ori este ghidata din
necesitate financiara.
Psihanalistul Mitscherlich spune ca societatea europeana este o societate fara tata, -
divorturi, copii nascuti în afara casatoriei- adica multi copii nu-si cunosc tatal, eventual din vedere
s i nu au posibilitatea de a cunoaste ce este "barbatul". Exemplul patern nu-l vede nici la gradinita,
mai rar în scoala primara s i idealul îl alege din televizor, eventual lecturi, unde barbati puternici prin
constitutie, cu forta rezolva situatiile de conflict , exemplu: Rambo, Superman, etc.
Pentru copil are o importanta majora dezvoltarea spirituala în familie. Parintii, deoarece au
dat viata copiilor lor, au obligatia de a-i educa, si de aceea trebuie considerati primii si principalii
lor educatori. Aceasta functie educativa a lor este atât de importanta încât, acolo unde lipseste, cu
greu poate fi suplinita.
Familia este, asadar, prima scoala a virtutilor sociale de care nici o societate nu se poate lipsi.
Viziunea sanatoasa asupra copilului s i educatia morala corecta se poate asigura numai
atunci daca parintii în cadrul casatoriei construiesc educarea copilului pe sentimentul de încredere s i
siguranta într-o iubire reciproca, care asigura armonia familiei.
Importanta familiei în procesul de învat are (articol editat de Emilia Manea)
Cercetari recente asupra dezvoltarii creierului uman au demonstrat ca parintii sunt într-adevar primii
"profesori" ai copiilor lor. Tot ceea ce parintii fac sau nu fac în mod obisnuit se va regasi mai târziu
si în obiceiurile copiilor. De exemplu, copilul caruia i se citesc în mod curent povesti va dovedi mai
târziu un interes mai mare pentru citit. Din pacate însa, nu prea multi parinti îsi fac timp pentru a le
citi copiilor poves ti în fiecare zi.
Dupa primii trei ani de viata, creierul copilului ajunge pâna la 90% din greutatea unui
creier de adult, asa ca nu-i de mirare ca în acesti trei ani copilul îs i dezvolta capacitatea de învatare.
Atunci când parintii le vorbesc, le cânta sau le citesc copiilor, creierul este realmente "pe receptie",
adica se creeaza legaturi noi între celulele nervoase, iar legaturile vechi se întaresc. Acest proces de
dezvoltare a creierului trebuie sustinut nu numai printr-o alimentatie adecvata copiilor ci si printr-o
buna stimulare a simturilor (auz, vaz etc.).
Atitudinea pozitiva a parintilor fata de literatura si de citit în sine este de asemenea un
factor ajutator în procesul de învatare, chiar si numai prin entuziasmul aratat de parinti pentru carti.
Copiii care îs i vad parintii citind cu placere vor învata astfel ca cititul este ceva distractiv s i vor fi
mai târziu receptivi la învatarea lui în s coala.
Orice parinte trebuie sa înteleaga ca joaca este de fapt "munca" copilului, iar învatarea este
mai usoara cu ajutorul jocului. Ideile originale nu sunt de lepadat, asa ca încurajati-l/ajutati-l pe
copil sa învete o poezioara un cântecel sau chiar sa "regizeze" o mica piesa de teatru pentru familie.
Doctorii încurajeaza cititul povestilor de catre parinti, ca pe o adevarata metoda de stabilire a
legaturilor dintre parinte si copil. În plus, cititul povestilor sau rasfoirea împreuna a unei carti cu
poze pentru copii da prilejul petrecerii unor clipe fericite împreuna cu copiii. Parintii nu sunt însa
singurele persoane care-i pot citi copilului, mai ales daca programul lor este încarcat. Bunicii sau
orice alta persoana care se ocupa de copil îi pot citi acestuia sau chiar sa-i spuna povesti.
Des i exista un mare numar de programe de televiziune destinate copiilor, s-a dovedit ca
vocabularul folosit în astfel de emisiuni este mult mai redus comparativ cu cel dintr-o carte cu
povesti obisnuita. În plus, timpul petrecut de un copil la televizor într-o zi este echivalent cu timpul
alocat într-o saptamâna cititului de placere. În consecinta este bine ca cititul si uitatul la televizor sa
fie echilibrate, cel putin pentru copiii mici mai ales în favoarea cititului. Chiar si în cazul în care
exista programe educative pentru copii la televizor, din pacate nu toti parintii opteaza pentru
acestea.
3. Important a cunoasterii drepturilor copilului, respectarea lor si necesitatea de a
face cunoscute aceste drepturi
Cunoasterea si respectarea drepturilor copilului este o necesitate pentru a ne conforma
normelor si regulilor sociale. Este foarte important ca toata lumea, mai ales parintii sa cunoasca
aceste drepturi, deoarece încalcarea acestora ar însemna nerespectarea legii.
Relatia copil-parinte este afectata de respectarea acestor drepturi, deoarece în posesia
acestor cunostinte parintii vor educa copilul într-un mod diferit, respectând persoana lui.
Cunoasterea legilor copilului de catre parinti sau a persoanelor care au în grija un copil ar preveni
relele tratamente, asigurând astfel conditii de viata optime. Educatia parintilor cu privire la
respectarea drepturilor copilului este un pas esential în prevenirea abandonului, abuzului, violentei,
a exploatarii. Daca drepturile copilului sunt respectate de catre parinti, si copiii cresc în conditii
optime, la rândul lor s i ei vor deveni adulti responsabili fata de educatia copiilor lor.
CAMPANIA DE EDUCARE A POPULATIEI CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI
(Cristina Ghenea 15.12.2004 )
Când este vorba de "protectia sau drepturile copilului", suntem tentati sa ne gândim la
copiii defavorizati, care se afla în centre de plasament sau pe strada. Însa s i copiii «obisnuiti», care
traiesc în cadrul unei familii normale, au nevoie sa fie protejati. Unii dintre acestia sunt neglijati de
parinti prea ocupati, altii maltratati de parinti "bine intentionati", iar cei mai multi pur si simplu nu
sunt respectati.
Pe data de 25 noiembrie, delegatia Comisiei Europene împreuna cu Autoritatea Nationala
pentru Protectia Copilului si Adoptie au lansat o noua campanie privind drepturile copilului.
Componenta a Programului Uniunii Europene Phare 2002 « Întarirea si diversificarea serviciilor
pentru protectia copilului», campania de educare a populatiei privind drepturile copilului, în valoare
de 1.9 milioane euro, se va desfasura pâna în februarie 2006.
Campania are trei obiective principale:
. mai buna constientizare de catre populatie cu privire la drepturile copilului, precum si
cons tientizarea parintilor cu privire la drepturile s i responsabilitatile lor. În acest scop
sunt prevazute: linia verde 08008200200, emisiuni radio si TV, publicatii.
. Specializarea profesionistilor care lucreaza în domeniul protectiei copilului si familiei cu
privire la drepturile copiilor si la obligatiile ce decurg din Conventia Natiunilor Unite
privind Drepturile Copilului si Conventia Europeana privind Drepturile Omului
. Informarea mass-mediei românesti si internationale cu privire la rezultatele reformei
protectiei copilului în România.
Ce s-a facut pâna acum...
Începutul anului 2001 a fost momentul de schimbare radicala a politicii de protectie a copilului aflat
în dificultate. S-a intervenit în: prevenirea institutionalizarii si a abandonului, dar si în
dezinstitutionalizarea copiilor aflati în sistemul rezidential de îngrijire; întarirea capacitatii
institutionale la nivel local; schimbarea regimului juridic al adoptiei pentru eliminarea practicilor
identificate ca piedica în procesul de reforma; cresterea calitatii serviciilor de protectie a copilului;
integrarea sistemului de protectie a copilului în sistemul national de asistenta sociala; extinderea
ariei de interventie de la protectia copilului aflat în dificultate la protectia drepturilor copilului;
constientizarea asupra problematicii specifice a sistemului de protectie a copilului.
Rezultatele nu s-au lasat nici ele asteptate.
. Pâna în anul 2004 au fost date în folosinta 264 casute s i 334 apartamente unde copiii
beneficiaza de o protectie de tip familial.
. Numarul de copii institutionalizati a scazut de la 57.181 la 33.388.
. Au fost închise 172 institutii de tip vechi.
. A crescut numarul de servicii alternative de la 131 la 588.
. A crescut numarul de asistenti maternali profesionisti de la 3.228 la 12.083.
. A crescut numarul de copii protejati în familii substitutive (asistenti maternali
profesionisti, rude pâna la gradul IV inclusiv) de la 30.572 la 49.600.
. A scazut numarul institutiilor cu peste 100 copii protejati de la 205 institutii la 66.
Programul Phare «Dezvoltarea serviciilor de protectie a copilului» 2001 - 2003 a avut ca
rezultate: închiderea a 29 institutii rezidentiale de tip vechi si dezvoltarea a 141 servicii alternative
pentru protectia copilului, care au avut ca beneficiari, pâna la finalul programului, 6.669 copii si
1.152 adulti (investitie :15 milioane euro).
4. Pedeapsa corporala - un tabu în educatia copilului
O tema controversata, mult discutata atât de mass-media cât si în toate discutiile legate de
educatia copilului este cea a pedepsei corporale. În urmatoarele va fi prezentat un articol captivant
aparut în ziarul Saptamâna.
Opiniile parintilor vis-a-vis de disciplina si pedeapsa par sa nu depinda de clasele sociale
sau de grupul cultural de apartenenta. O mare parte din atitudinea noastra este influentata de propria
experienta de copil. Problemele pe care le acuza majoritatea parintilor tin de dificultatea pe care o
întâmpina în a-si aminti cum era când a fost copil.
Este mult mai simplu sa reactionezi la ceea ce a facut copilul tau decât sa încerci sa
întelegi semificatia actelor sale; sa te comporti ca si cum ar fi perfect normal ca un copil de 2 ani sa
reactioneze as a cum este de asteptat sa o faci tu, un adult. Când un copil de 2 ani isi loveste fratiorul
sau surioara - nou intrati în familie - din gelozie, sa stie ca nu acceptam un asemenea comportament
s i ca noi suntem obligati sa-l aparam pe bebelus - dar asta nu înseamna ca noi trebuie sa-l pedepsim
mânati de furia ce ne-ar coples i vis-a-vis de un adult care ar fi vinovat de o asemenea fapta.
Este cu mult mai usor sa te comporti ca un parinte ce "îsi acorda un timp de gândire"
înainte de a lua o atitudine fata de copilul aflat în culpa - daca la rândul tau ai fost un copil cu astfel
de parinti - desi foarte multi parinti depun un efort constient de a face din copiii lor ceea ce proprii
parinti nu au facut pentru ei, în copilarie. Uneori aceasta dorinta se traduce prin hotarârea de a nu
aplica o "corectie fizica", pentru ca aceasta îti readuce în minte spaima pe care tu însuti ai trait-o.
Alti parinti gândesc: "n-a fost nici o nenorocire ca am luat câte o bataie, din când în când".
Adevaratul sens al acestei afirmatii este ca, în calitate de adulti, nu putem accepta ca parintii nostri
n-au fost perfectiunea întruchipata. A accepta imperfectiunea propriilor parinti si a constientiza în
acelasi timp calitatile pentru care îi iubim si îi admiram reprezinta o cale mai us oara pentru noi de a
deveni parinti ce "gândesc", constienti de propriile imperfectiuni. Acest lucru ne va îngadui sa-i
permitem copilului sa ne contrazica, atunci când gresim.
Bataia regulata este cu totul altceva, reprezinta un mod de a folosi forta de adult pentru a
înspaimânta si a obliga un copil sa se supuna. Copilul nu poate învata prin bataie; cum sa înteleaga
de ce anumite comportamente sunt cerute. El poate întelege, dar sa nu le manifeste. Doar
întelegând motivul pentru care îi sunt cerute anumite comportamente si motivul pentru care nu are
voie sa se comporte de o anumita maniera - toate acestea se numesc autodisciplina, care poate fi
îsus ita. Când batem un copil, adulti fiind, înseamna ca am încetat sa gândim. De ce sa nu încercam
sa explicam copilului care este motivul pentru care la vârsta de 2 ani nu trebuie, nu are voie sa faca
ceea ce tocmai a facut? Poate nu o facem pentru ca uneori, daca ar fi sa fim sinceri, nici nu exista un
motiv întemeiat. Pur si simplu comportamentul lor ne deranjeaza sau ne jeneaza. Chiar când suntem
obligati sa corectam rapid o atitudine, abia apoi având timp de reflectie, încercarea de a explica, de
a face apel la ratiune va rasplati eforturile pe care le depunem, chiar daca dureaza mai mult.
Uneori copiii care sunt batuti cu regularitate se transforma în fiinte dependente,
subordonate; ei par sa se astepte mereu sa fie loviti si sunt victime sigure ale sâcâielilor provocate
de ceilalti copii sau de adulti. Tipetele sau masurile extreme ca amenintarea ca nu-i vom mai iubi si
nu vom mai avea încredere în ei au acelas i impact devastator asupra copiilor.
5. Dezvoltarea si educarea copilului în familie
Un motiv major pentru care s-a dezvoltat învatamântul prescolar a fost prevenirea es ecului
s colar, în special în clasa I, datorat insuficientei educatiei în mediul familial sau neconcordantelor
dintre educatia din familie si cea din scoala.
Copilul învata în mod spontan. Mediul în care traies te îi ofera ocazii de învatare, parintii îl
învata tot timpul ce nume au lucrurile si fiintele, la ce sunt folositoare, cum trebuie desfasurate
diferite activitati. Gradinitele desfasoara educatia dupa programe alcatuite pe criterii stiintifice si în
mod sistematic, atât cât permite vârsta copiilor, dând atentia necesara tuturor aspectelor importante
ale dezvoltarii. Parintii pot deveni mai buni educatori daca se informeaza corect asupra procesului
de învatamânt din gradinita si asupra evolutiei copiilor lor.
Anchetele în rândul parintilor si observatia arata ca acestia neglijeaza multe dintre
aspectele dezvoltarii copilului, ca unele metode si tehnici de învatare pe care le folosesc sunt slab
productive sau gres ite. Prin parteneriatul educativ dintre parinti s i educatoare este bine sa se
stabileasca un program unitar de educatie, cu obiective, cu performante as teptate clare, cu
continuturi si mijloace adecvate.
Jocul, activitate practicata la toate vârstele, este pentru copilul prescolar activitate
fundamentala. Toate progresele sale fizice, intelectuale, afective, sociale sunt explorate s i
consolidate prin joc. Parintii care se joaca împreuna cu copiii, slabind cenzurile si mics orând
distantele, îsi îmbunatatesc comunicarea cu copiii, dau acestora încredere în valoarea lor, sunt iubiti.
Cunoasterea de sine, a oamenilor s i a mediului sau fac din copilul de 3-6 ani o persoana
care trece deseori, cu întelegerea si prin activitatea sa, granitele familiei. Parintii pot contribui mult
la mentinerea interesului pentru cunoasterea mediului, formarea de atitudini pozitive fata de mediul
în care traieste.
Pentru dezvoltarea si cresterea armonioasa a copilului, parintele trebuie sa fie calm,
iubitor, plin de bun-simt si disponibil. Copiii sunt diferiti. Ei nu au nici acelasi temperament, nici
aceleas i gusturi, iar dezvoltarea lor nu este egala în toate domeniile. De aceea, parintii nu trebuie sa
fie nici orgoliosi, nici nelinistiti daca achizitiile sau dezvoltarea copilului lor, la o anumita vârsta, nu
coincid cu premisele descrise de unii specialisti. Asadar, este esential sa respectam s i sa sustinem
fiecare copil în ritmul sau, în transformarea sa progresiva în functie de nevoile sale.
( Elena Dragomirescu, psihosociolog).
6. Îmbunatat irea relatiei pa rinte-copil
Elena Dragomirescu, sociopsiholog, este de parere, ca educarea copiilor ar trebui sa fie
centrata în jurul urmatoarelor reguli, recomandate în atentia parintilor si educatoarelor. E bine sa
tineti seama de ele, pentru ca sunt principii de baza în cresterea copilului. Unele din ele fac parte din
instinctul de parinte, altele trebuie însa învatate.
. sa-ti iubesti copilul;
. sa-ti protejezi copilul;
. sa fii bun exemplu pentru copilul tau;
. sa te joci cu copilul tau;
. sa lucrezi cu copilul tau;
. sa lasi copilul sa dobândeasca singur experiente de viata, chiar daca sufera;
. sa-i arati copilului posibilitatile si limitele libertatii umane;
. sa-l înveti sa fie ascultator;
. sa astepti de la copil numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturitate
si propriei experiente;
. sa-i oferi copilului trairi cu valoare de amintire: calatorii, excursii, vacante, spectacole,
serbari de familie, manifestari sportive.
Este necesar ca parintii sa fie calmi si, în acelasi timp, fermi atunci când fac observatii
copiilor, sa nu-si piarda cumpatul, sa încerce sa înteleaga ca educarea copilului trebuie facuta cu
blândete si nu cu furie.
Simtul raspunderii îi obliga pe parinti sa se gândeasca la viitorul copiilor lor. De aceea, ei
trebuie sa fie preocupati cum, când, dar mai ales cât pot fi de severi.
Sanatatea fizica si psihica a parintilor are o mare însemnatate pentru copiii lor, constituind baza
zestrei biologice care se transmite. Efortul parintilor în cresterea, dezvoltarea s i educarea copiilor,
nu este suficient fara o atmosfera de buna întelegere, dragoste si optimism.
Copilul "se hraneste" la fel ca si noi, adultii, din trairi frumoase care ne ridica deasupra
cotidianului, trairi care ne ofera prilejul sa cunoastem lumea si viata altor oameni. Asa cum "bazinul
se umple cu apa, focul se aprinde cu foc, s i sufletul omului se modeleaza datorita sufletului unui alt
om" (Rabindranath Tagore, Nimeni nu poate da decât ceea ce are!).
5 CALITATI PE CARE SA I LE CULTIVI COPILULUI TAU
(sursa :revista American Baby 2002, traducere si editare Irina Drumea)
Educatia este darul cel mai de pret pe care un copil îl primeste de la parintii sai acei 6-7
ani « de acasa » care vor ramâne pentru totdeauna în sufletul si inima lui. Prima pregatire temeinica
de viata. Înca din primii ani de viata este important sa îi cultivam unele calitati esentiale pentru
succesul în anii maturitatii sale. Dupa parerea expertilor în dezvoltarea copilului, iata primele 5
calitati de care copilul are nevoie...
Încrederea
Simpla încredere în altii este fundatia felului în care copilul îi va trata pe cei din jur. Fara
aceasta caracteristica bebelusul va întâmpina culmi dificil de depas it în procesul dezvoltarii. "În
lipsa capacitatii de a avea încredere în ceilalti, copilului îi va fi greu sa interactioneze cu ceilalti, sa
se simta stapân pe sine si sa progreseze", spune Debbie Phillps (specialist în dezvoltarea copilului la
"Work-Family Directions"din Boston). Împartasirea încrederii cu bebelusul începe imediat dupa ce
copilul a fost nascut. Hranes te-l când îi este foame, leagana-l când vrea sa te simta aproape,
schimba-l când este ud. Însa important este sa interactionezi cu copilul tau zilnic, vorbind cu el si
privindu-l în ochi.
Pentru a-i creea un sentiment de siguranta, încearca sa va faceti ritualuri zilnice cum ar fi
cititul unei povesti înainte de culcare. La vârsta pres colara nevoile copilului devin mai complexe.
Binenteles ca înca va fi nevoie sa-l hranesti, sa-l speli si sa ai grija de el, dar va trebui deasemenea
sa-i admiri turnurile din cuburi sau desenele. Atentia pe care o acorzi acestui aspect nu pare sa fie la
fel de importanta ca gatitul cinei pt.el de exemplu,dar în realitate este." Copilul îti va spune, în felul
sau <Am nevoie ca tu sa-mi admiri creatia>", spune Dr.Susan Landry (psiholog la Facultatea de
Medicina a Universitatii Houston din Texas). "Este foarte important sa dai atentie semnalelor
copilului si sa-i satisfaci nevoile emotionale".
Rabdarea
Este adevarat: lucrurile bune se întâmpla celor care stiu sa astepte. "Copiii care învata sa
aiba rabdare sunt capabili sa persevereze s i au mai multe sanse de succes", spune Claire Lerner
(specialist în dezvoltarea copilului la "Zero to Three"o grupare destinata întrajutoraarii copilului
prescolar).
Vrei sa-ti ajuti copilul în cursul dezvoltarii lui? În primul rând amintes te-ti asta: bebelusul te
urmares te s i cu orice greseala a ta îi vei da un exemplu rau. "Ei sunt asemenea buretilor,absorbând
tot ceea ce vad", spune J.J.Pawel (autorul cartii "The Parent's Toolshop:The Universal Blueprint for
Building a Healthy Family"). Expertii numesc acest aspect "modeling"- fa corect ceea ce tebuie sa
faci, dându-i copilului tau mai multe sanse de a face la fel. Prescolarii nu au notiunea timpului asa
cum noi o avem, ceea ce face mai greu pentru ei faptul de a avea rabdare.
Îl poti ajuta înventând o metoda de-a împarti timpul pentru el în alta masura decât ore si minute. De
exemplu, când fiica lui J.Pawel avea un an si jumatate si a cerut suc în timp ce aceasta cosea, Pawel
nu a spus,"O sa îti dau în 5 minute". În schimb "I-am spus ca îsi va primi sucul imediat ce voi
termina de cusut pantalonii", explica Pawel. "Aceasta metoda a functionat mai bine pentru ca ea a
putut sa ma urmareasca progresând la cusut si sa aprecieze cât de repede îsi va primi bautura."
Responsabilitatea
"Pentru a reusi în viata, spune Doreen Virtue (psihoterapeut în Los Angeles si autor al
cartii"Your Emotions,Yourself") "trebuie sa s tim cum sa ne luam un angajament pe care sa-l
respectam". Asta înseamna ca trebuie sa ne gândim la mici "misiuni" pe care sa le dam copilului,
cum ar fi de a-i da o lingura pe care sa i-o duca tatalui. Odata cu cresterea în vârsta a copilului s i
"misiunile"sale trebuie sa devina mai dificile. Ajutorul la curatenie este, bine-nteles,un aspect
important. Însa nu va asteptati la prea mult. "Pentru prescolar, adunatul de pe jos a mai mult de 3
jucarii poate deveni suprasolicitant", spune Garcia-Prats. Transformati-le într-o îndeletnicire
placuta, jucând jocuri sau cântând un cântecel special pt.culesul jucariilor (de exemplu). Sau
încercati o metoda ca cea a acestei mame cu 3 copii:ea a pus un cos în camera copilului în vârsta de
1 an si 2 luni; copilul culege tot ce e însirat pe jos s i le pune în cos , iar mai târziu mama le ia si le
aseaza pe fiecare la locul sau.
Empatia
"Empatia este cheia catre dezvoltarea competentei sociale a unei persoane,"spune Phillips.
"Pentru a avea succes în relatiile interumane trebuie sa înveti sa-ti dai sema de sentimentele unei
persoane si sa-i raspunzi corespunzator. "Copiii nu sunt într-adevar capabili de-a se pune în locul
altcuiva pâna în jurul vârstei de 3-6 ani. Pâna la aceasta vârsta ei sunt incapabili sa vada lucrurile
din perspectiva altcuiva diferita de cea personala. Însa sunt multe lucruri care-l pot ajuta pe copil sa-
s i dezvolte empatia.Întrebându-l pe copil "Cum te-ai simti daca ti s-ar fi întâmplat tie?" nu face
parte dintre aceste lucruri, atâta timp cât copilul la aceasta vârsta este profund egocentric.În schimb
îi puteti explica cum actiunile sale îi afecteaza pe ceilalti. Daca îsi loveste fratele (de exemplu)
explicati-i ca acest lucru doare si-i face fratiorului "bubuta". Daca vedeti un alt copil cu genunchiul
julit, explicati-i copilului dv. ca îl doare.
Încrederea în sine
Se presupune a fi cel mai important atribut pe care i-l puteti insufla copilului- în primul
rând îl ajuta sa fie rabdator, responsabil-este abilitatea în rezolvarea problemelor. "Daca copilul dv.
de 1 an si 2 luni devine nerabdator pentru ca nu se poate juca cu jucaria altui copil, luati-i în seama
nefericirea, dar încurajati-l sa caute alta solutie (alta modalitate de joaca)", spune Phillips. Ajutati-
va copilul sa treaca prin diferite încercari putin câte putin si-apoi lasati-l sa cucereasca fiecare pas
de unul singur. Daca el reuseste sa-si dea sema cum sa-si ia propriul prosop, cum sa deschida
capacul de la cutia cu biscuiti sau cum sa-si unga singur felia de pâine, el se va simti mult mai
încrezator si mai independent în a depas i mai multe si mai dificile încercari. Asta înseamna
deasemenea sa-l lasati sa faca câteva greseli si sa capete câteva mici lovituri. Daca va e greu sa va
urmariti copilul chinuindu-se, gasiti o cale de a va controla aceste reactii. Dr.Margaret Hoddinott
(psiholog pediatru la Lahey Medical Center în Burlington, Massachusetts) aminteste de un moment
în care fiul sau învata sa urce scari când ea si-a învins tendinta de a ajuta s i a stat în spatele
copilului, pentru ca acesta din urma sa nu-i poata citi teama pe chip. Problema este ca lasând copilul
sa învete singur, fara ajutor si prin propria experienta poate lua mult mai mult timp, timp de care o
mare parte din parinti nu dispun. Însa în realitate va ajutati mai mult copilul daca rezistati tentatiei
de a sari si a face lucrurile în locul lui. Spre norocul nostru,noi parintii ne-am învatat deja lectia
despre rabdare si empatie. Vedeti cum aveti acum aceste lectii la îndemâna?
CUM MA COMPORT CU COPILUL MEU?
(Autor: alicadu ; sursa "Meseria de parinte" Ioan Deleanu- psiholog
Sa fim parinti poate fi atât de usor s i de placut uneori, dar si îngrozitor de greu uneori.
Clipele pot zbura jucându-ne cu copilul sau pot îngheta în timp ce ochii nostrii privesc mariti s i
disperati cum copilul cel drag se transforma într-un Dl.Goe si ne trezim depasiti de situatie, nu stim
cum sa reactionam. Putem preveni aceste crize, putem sa ne autocunoas tem s i sa încercam sa ne
autodisciplinam întâi pe noi, ca fiind cei maturi si responsabili.
Parintele indulgent
Stilul indulgent se caracterizeaza prin aceea ca parintele îi permite copilului sa se
manifeste cum vrea el, fara a-i impune prea multe restrictii. Filosofia de viata a parintelui care
adopta acest stil este "Copiii vor înflori singuri la timpul potrivit". Pentru el, cea mai mare valoare o
reprezinta libertatea de expresie.
Parintele indulgent manifesta sensibilitate la drepturile altora, se consulta cu copilul atunci
când ia o decizie, manifesta caldura s i interes fata de tot ceea ce face copilul, iar cazurile în care îl
pedepseste sunt foarte rare.
Aceasta atitudine îi permite copilului sa-si dezvolte o identitate proprie si sa aiba o personalitate
distincta, marcanta, originala. El se simte important, special, fapt ce determina cres terea nivelului
stimei de sine (care reprezinta o conditie esentiala în dezvoltarea armonioasa a personalitatii). Un
stil parental indulgent mai sta la baza dezvoltarii creativitatii si a capacitatii de a lua decizii.
Pe de alta parte, copilului crescut într-o maniera indulgenta, îi va fi greu sa înteleaga rolul
limitelor, al regulilor si sa tina cont de ele atunci când situatia o va cere; de aceea, pentru foarte
multi dintre adulti, el poate fi considerat obraznic sau chiar copil-problema. Parintii se pot as tepta
ca în curând el "sa preia controlul familiei" în sensul ca nu va mai face decât ce vrea el si cu greu va
accepta sfaturi. Parintele va fi "depasit".
Parintele autoritar
Parintele care adopta stilul autoritar se caracterizeaza prin faptul ca îi cere copilului sa
respecte cu strictete, fara sa comenteze, regulile impuse. Aceste reguli au o valoare absoluta, iar cea
mai mica greseala este urmata de pedeapsa. Filosofia de viata adoptata: ,Nimic nu e mai presus de
lege!". Din aceasta cauza, parintele nu se simte obligat sa raspunda întrebarilor suplimentare: "De
ce?" "Pentru ca sunt mama ta! Nu discutam!". Intentia copilului de a-si manifesta independenta este
interpretata ca o forma de razvratire, fapt ce reprezinta o sursa importanta a conflictelor parinte -
copil.
De obicei, parintele este rece si detasat fata de copil, impunând respectul muncii si al
efortului. Astfel, stilul autoritar îl învata pe copil sa devina ordonat, disciplinat, respectuos fata de
cei de care îi este frica; îi dezvolta simtul critic; îl învata sa devina perfectionist ("Daca faci ceva,
atunci fa-o perfect!").
Din pacate, adoptarea acestui stil parental atrage dupa sine numeroase dezavantaje, în
primul rând, copilul crescut de parinti autoritari va învata foarte greu sa devina maleabil, sensibil la
dorintele altora; el va fi neiertator cu cei care gresesc ("Cum poate fi asa proasta?"). De asemenea,
acest copil va întâmpina dificultati în realizarea unei comunicari eficiente; va fi frecvent lipsit de
initiativa, de curaj si vesnic nemultumit, deoarece se teme în permanenta ca ar putea gresi. Pentru
el, "a gresi" e sinonim cu "a fi un ratat". De aceea, preocuparea lui majora este "Ce va zice tata
(mama) când va afla?" Trasaturile de mai sus reflecta diminuarea stimei de sine ("Am gresit! Nu
sunt bun de nimic! Niciodata nu voi putea sa...!"). Unele cercetari (W. Damon, D. Hart, 1988) arata
ca un nivel scazut al stimei de sine în copilarie are urmari negative marcante pe parcursul întregii
vieti, asemeni unui cosmar care te urmareste în permanenta si de care (în cazurile fericite) scapi cu
mare greutate.
Parintele indiferent
Parintele indiferent neglijeaza copilul, nu este preocupat de realizarile lui si nici nu
manifesta frecvent trairi emotionale pozitive pentru el. Mai mult chiar, în unele cazuri duse la
extrem, lasa de înteles ca acesta este "în plus", reprezinta o povara de care s-ar putea lipsi oricând.
Filosofia de viata pe care o sugereaza este: ,În viata nu te poti baza pe nimeni altcineva decât pe tine
însuti".
Copilul al carui parinte se manifesta indiferent, învata ca parerea lui nu conteaza prea
mult, se simte lipsit de importanta si uneori absolvit de orice responsabilitate. El poate avea o stima
de sine scazuta (asemeni copilului crescut autoritar), poate deveni timorat si urmarit în permanenta
de un puternic complex de inferioritate ("Niciodata nu voi fi în stare sa fac ceva suficient de bun ca
sa-i multumesc pe ai mei"). Spre deosebire de copilul crescut autoritar (care toata viata se va ghida
dupa regulile stricte pe care le-a învatat în copilarie), copilul crescut indiferent se va baza doar pe
experienta lui de viata. De aceea, dupa ce va ajunge la vârsta adulta s i se va pune problema sa
primeasca sfaturi referitoare la cum ar trebui sa se comporte, cum ar trebui sa-si educe copilul, de ce
ar trebui sa se fereasca etc, el nu va fi dispus sa asculte ("Ce stii tu? Ai trait ce am trait eu?", " Cine
esti tu ca sa-mi dai sfaturi?"). Din cauza lipsei de afectiune, chiar daca, pe de o parte, îl va face mai
rezistent la greutatile vietii, copilul crescut indiferent va fi mai rigid, mai insensibil, mai apatic, mai
pragmatic. Unii se grabesc sa-l eticheteze ca fiind un copil fara suflet, de gheata, fara sa banuiasca
faptul ca prejudiciul afectiv pe care îl resimte îl determina sa se ghideze dupa principiul "Iubirea te
face mai vulnerabil, mai slab".
Parintele protector
Parintele protector este aparent un parinte model: el este extrem de atent la nevoile
copilului si se dedica cu toata fiinta sa meseriei de parinte. Prioritatea lui este sa-i ofere copilului
securitate, deoarece constientizeaza ca un copil este o fiinta foarte fragila, care are nevoie în
permanenta de sprijin si protectie. Educatia pe care i-o da copilului se cladeste în jurul ideii ca "Nu
tot ce zboara se manaânca" si are grija sa-si învete copilul ca, în primul rând, sa fie precaut si
rezervat fata de tot ce vine din afara sferei familiei.
Din pacate, uneori protectia acordata copilului este exagerata, parintii devin vesnic
îngrijorati, vad catastrofe si calamitati la fiecare colt de strada. Când îsi vad copilul plângând, ei
devin agitati, creând fara sa-si dea seama, mai multa tensiune ("Ce te doare, puiule? Unde? Te
doare rau? Vai, saracutul de tine!").
Atunci când apare o problema, parintii exagerat de protectori se grabesc sa caute vinovatii
s i sa tina morala (" De câte ori ti-am zis... ?"), fapt care duce la scaderea eficientei rezolvarii
conflictului si a învatarii unor reguli de disciplina. Asemeni parintilor autoritari, accepta greu
situatia în care copilul începe sa-si dezvolte independenta, însa ei nu creeaza conflicte, ci intra în
panica, "se consuma".
Acest stil parental mai atrage dupa sine alte numeroase dezavantaje. Atunci când sunt
mici, copiii care au parinti exagerat de protectori pot manifesta tulburari ale somnului si ale
regimului alimentar, precum si stari de frica nejustificate. O data cu trecerea timpului, copilul se
simte din ce în ce mai sufocat si are tendinta de a se îndeparta de parinti; el gaseste ca este dificil sa
comunice direct cu parintele despre problemele personale, de teama ca acesta nu-l va întelege si se
va îngrijora ("Mai bine nu-i spun mamei ca numai se îngrijoreaza").
Astfel, copilul va învata sa ascunda informatii, va avea o viata secreta, personala, nebanuita de
parinte. De asemenea, atunci când va fi pus în situatia de a-si exprima frustrarea sau mânia, prefera
sa se exprime indirect prin acte de razbunare sau sabotaj.
Parintele democratic
Parintele care se comporta democratic are în vedere întotdeauna ca drepturile copilului sa
fie respectate, fara a omite stabilirea unor reguli care sa fie aplicate consecvent s i urmate de toti
membrii familiei (cu exceptia situatiilor în care este imposibil acest lucru). Impunerea de reguli
implica o anumita flexibilitate, deoarece pentru el nu legea este cea mai importanta (asa cum este
pentru parintele autoritar), ci omul este pe primul loc. Parintele care îmbratiseaza stilul democratic
se ghideaza dupa principiul "Toti suntem egali în fata lui Dumnezeu" si este împotriva ideii "Unii
sunt mai egali decât altii".
Prin urmare, parintele care îmbratiseaza acest stil parental este suficient de indulgent,
flexibil si deschis spre nou pentru a accepta tot ce ar putea ameliora viata copilului si a familiei, însa
este în acelasi timp suficient de autoritar pentru a impune o disciplina riguroasa, a-l învata pe copil
sa respecte reguli si sa îndeplineasca eficient sarcinile care i se dau. Pe de alta parte, parintele car e
are un stil parental democratic este suficient de protector pentru a-i oferi copilului securitatea de
care are nevoie s i pentru a-l sprijini atunci când situatia o cere; însa este suficient de întelegator si
încrezator în capacitatea copilului de a lua unele decizii personale. El încurajeaza copilul sa fie
independent, respectându-i opiniile, interesele si personalitatea. Manifesta caldura fata de copil, îl
apreciaza, îl considera un membru responsabil al familiei.
Ca urmare a acestor atitudini parentale, copilul îs i va dezvolta un echilibru emotional care
va sta la baza dezvoltarii armonioase a personalitatii, îsi va dezvolta deprinderi de comunicare
eficienta, va manifesta creativitate, initiativa, capacitate decizionala, autonomie personala. Ca
urmare a încurajarilor si a încrederii care i se acorda, copilul va avea un nivel ridicat al stimei de
sine, care îi va permite sa obtina eficienta si productivitate în actiunile întreprinse.
Respectul pentru om, cultivat de stilul democratic îl va învata pe copil sa îi respecte pe
altii, sa ia în considerare opinia celorlalti, sa accepte observatii, având totodata curajul sa-si exprime
punctul de vedere. Pe masura ce va creste, independenta care i s-a acordat îl va ajuta sa-si identifice
propriile aptitudini si sa aleaga meseria care i se potriveste mai bine, sa îsi îndeplineasca propriile
vise, nu pe cele ale parintilor.
Cu toate ca în aparenta stilul democratic are numai avantaje, totusi e bine sa mentionam
faptul ca un copil crescut în acest mod se va adapta cu greu stilului autoritar (pe care îl poate întâlni
la scoala, în grupurile de prieteni, în armata etc). El ar putea fi considerat "bleg" pentru ca nu va
executa prompt sarcinile care i se dau, sau dimpotriva, "impertinent' pentru ca discuta ordinele.
Dupa cum se vede, fiecare stil parental are avantajele si dezavantajele sale; mai mult decât
atât, în timp ce unii parinti considera anumite valori ca fiind calitati (independenta, exprimare
libera), altii le considera defecte (razvratire, comentarea ordinelor). De aceea depinde numai de noi
sa încercam sa ne autocunoastem, sa ne stapânim s i sa încercam sa ne cres tem copilul pentru viata si
nu pentru noi asa cum ni se pare mai comod. si nu în ultimul rând, poate ca înca o data regula de aur
- Calea de Mijloc - poate fi raspunsul la multe întrebari. Atunci când ne confruntam (din pacate
inevitabil) cu unele neplaceri cauzate de comportamentul copiilor nostrii, macar sa stim ca de cele
mai multe ori cauza suntem noi.
7. Cunoasterea psihologica a copilului prescolar, conditie a proiecta rii
activitatilor educative
Perioada prescolara este una de rapide achizitii intelectuale, de dezvoltare a gândirii
copilului. El pipaie, combina, exprima - în acelasi timp actioneaza, gândes te actiunea si o vorbeste.
Copilul este în plina evolutie a operatiilor gândirii. El este un explorator investigând lumea si
proprietatile sale.
Este important sa cunoas tem copilul deoarece numai asa îi asiguram o crestere sanatoasa,
o dezvoltare a proceselor psihice ca, în final sa faca fata cerintelor de mai târziu impuse de
activitatea scolara.
Dezvoltarea psihica, intelectuala si morala a copilului depinde de modul cum s tie adultul sa-l
sustina în a-s i edifica propriul destin.
Cunoasterea copilului semnifica activitatea sistematica a educatorilor si parintilor pentru
identificarea suporturilor sale ca personalitate si proiectarea corecta a strategiilor educationale
favorizând în fiecare etapa a dezvoltarii valorificarea si amplificarea potentialului nativ. Pentru a
ajunge la o cunoastere cât mai completa s i mai complexa copilului am parcurs o serie de etape în
colectarea informatiilor. O prima etapa a reprezentat-o întâlnirea cu parintii cu unii dintre ei purtând
discutii chiar de la înscrierea copilului în gradinita. O alta etapa a reprezentat-o convorbirile
individuale cu copiii apoi complexele activitati de evaluare pe care le parcurgem în primele doua
saptamâni de la începutul anului scolar. Vizitele la domiciliu au reprezentat prilejuri speciale de
studiu ale manifestarilor copilului în cadrul familial (comportament, limbaj, atitudine). Discutiile
individuale cu parintii au reprezentat modalitati de obtinere a informatiilor pe care doream sa le
cunoastem sau sa le transmitem.
Cu toate ca am colectat nenumarate informatii despre copii, de un real folos ne-au fost s i
chestionarele pe care le-am aplicat parintilor cu prilejul întâlnirilor programate.
Studiind cu deosebita atentie si interes rezultatele obtinute în urma aplicarii chestionarelor ne-am
îmbogatit informatiile despre copil, fiindu-ne de un real folos în cunoasterea, evaluarea si
proiectarea demersului didactic. Gama metodelor de culegere a datelor despre copii a fost
completata de întâlnirile saptamânale cu parintii (ziua parintilor) prilej cu care au ocazia sa-si
împartaseasca ideile, experientele în ceea ce priveste educatia si dezvoltarea copiilor lor.
De un interes deosebit s-a bucurat cursul pentru parinti "Educati asa!" initiat de fundatia "Copiii
nos tri" care este un mod de informare educational preventiva si de sprijin acordat parintilor în
realizarea unei bune relatii între parinte si copil deoarece aceasta este conditia dezvoltarii sanatoase
s i armonioase a copilului.
Experienta câstigata în urma acestor actiuni ne-au ajutat sa întelegem multe aspecte al
comportamentului în clasa, ca facând parte din mostenirea lui culturala sau ca facând parte din
caracteristicile sale individuale. Informatiile cu privire la sanatatea si dezvoltarea fizica a copilului
le-am cules de la parinti, cabinetul medical sau medicul de familie.
Metoda cea mai lesne s i la îndemâna oricarui cadru didactic este observarea directa în
mediul familiar, în sala de grupa, în aer liber, cu prilejul vizitelor, excursiilor, a zilelor onomastice.
Pentru cunoasterea cât mai aprofundata a copilului am întocmit liste de comportamente observabile
pe domenii de activitate: limbaj, motricitate, abilitati fizice si intelectuale.
Conversatia cu copilul este o alta modalitate de a-l cunoaste. Discutând cu acesta am aflat
mai multe despre felul în care gândeste, cel preocupa, ce bagaj de cunostinte are, ce-l intereseaza,
cum vorbes te, ce vocabular are, daca are defecte de vorbire si care sunt acestea.
Planificarea unui mediu educativ structurat pe joc constituie baza pentru dezvoltarea biopsihica a
copiilor. În acest caz am folosit materiale educative care sa implice activ copii sa-i solicite
permanent mai ales în exersarea proceselor biopsihice constatate ca deficitare. Sa-l provoace sa
reactioneze. Este bine stiut faptul ca rezultatele nu se pun în evidenta imediat. Copiii au perioade de
acumulari latente, uneori au salturi mai mult sau mai putin observabile care uneori (în cazuri
deosebite) ne pot demoraliza. Orice activitate cu copilul nu este numai fiziologica sau numai
psihologica pentru ca desfasurându-se constient, chiar si cea mai banala solicitare fizica este în
acelasi timp si o solicitare psihica.
Constatarile pe care le-am desprins în urma studierii comportamentului al copiilor, ne-au
determinat sa organizam activitati de recuperare si de dezvoltare speciale. Jocurile de miscare
generala (de mers, alergare, pasire peste obstacole, târâre, exercitii ale bratelor si picioarelor) le-am
continuat cu jocuri de respiratie ("mirosim florile", "suflam lumânarile") apoi am continuat cu
exercitii care sa contribuie la dezvoltarea vorbirii. Dupa jocurile de stimulare a motricitatii fine a
mâinii s i degetelor am continuat cu jocuri pentru stimularea capacitatii de orientare spatiala,
realizare de constructii prin îmbinare pe orizontala si verticala, însurubare, suprapunerea diferitelor
piese, jocuri pentru antrenarea coordonarii ochi-mâna, jocuri pentru stimularea gândirii logice si a
limbajului, grupari de obiecte sau imagini dupa diferite criterii: citire de imagini, jetoane, carti,
tablouri. Activitatile de desen, modelaj, activitati practice le-am folosit pentru formarea
deprinderilor manuale ale copiilor.
În programul zilnic în atentia noastra se afla în permanenta pronuntia corecta în acord cu
limba literara vorbita. Am acordat o atentie deosebita verificarii calitatii vazului si auzului si
orientarea lor eventuala spre medicul specialist în cazul depistarii unor astfel de deficiente.
Am desfasurat cu succes exercitii care cer pastrarea unei pozitii corecte în timpul desenatului,
tinerea corecta a instrumentului de scris, orientarea corecta în spatiul bidimensional al foii de scris,
sus-jos, stânga-dreapta, redarea corecta a formelor geometrice, redarea unor semne grafice
asemanatoare literelor, analizând elementele lantului vorbirii (sunet, silaba, cuvânt, propozitie). O
importanta deosebita am acordat familiarizarii cu importanta si specificul limbajului scris-citit, în
vederea pregatirii acestuia pentru integrarea în activitatea scolara.
Pregatirea pentru scoala însemna pentru copil pe lânga tot ceea ce implica cuvântul
"pregatire" si acea stare psihologica pozitiva în raport cu apropiata intrare în scoala, de asteptare
pentru evenimentul întâlnirii cu scoala dar si pentru specificul activitatilor proprii scolarului. De
entuziasm deosebit s-au bucurat întâlnirile-lectii dintre scolari si prescolari cu ocazia diferitelor
schimburi de experienta la nivel de unitati.
Cunoasterea psihologica a copiilor în vederea integrarii în activitatea scolara înseamna
formare, antrenare si cultivare de abilitati, deprinderi, atitudini si modalitati actionale, disponibilitati
motivationale afective care sa-l faca apt pe copil pentru a face fata solicitarilor specifice situatiilor
cu care se va confrunta în debutul s colaritatii.
Toate aceste achizitii contribuie la structurarea "aptitudinii de scolaritate" ca rezultat al
interactiunii dintre învatare s i dezvoltare, dintre demersul instructiv-educativ si consecintele
acestuia în planul dezvoltarii psihice.
(Citare:Chelariu, Rodica si Maria Bida Aparut în: EDICT - Revista educatiei, nr. 7/2004. Bucuresti:
Editura Agata)
II. M ETODOLOGIE
1. Constientizarea
Copiii sunt cea mai mare resursa umana a oricarei culturi. Modul în care sunt crescuti
contribuie la fomarea conceptiei fundamentale despre ei însisi.
Educatia parintilor în ceea ce prives te comunicarea cu copilul este un element esential în
viata de familie si ca în societatea noastra contemporana este necesara o asemenea interventie.
Infomarea si educarea parintilor pot preveni multe conflicte în viata de familie si pot contribui la
respectarea drepturilor copilului. Pentru a cunoaste mai bine educatia în familie, pentru a crea o
legatura mai apropiata cu copilul si familia lui sunt necesare aplicarea unor metode de cunoastere
bine structurate.
Parintii de multe ori nu pot accepta copilul lor as a cum este el, nu pot accepta capacitatea
lui de retinere, doresc sa fie numai "copil de 10" fapt ce duce de multe ori la un copil stresat, plin de
retineri, complexe, chinuit. Acesti parinti nu reusesc sa perceapa copilul în adevarata lui valoare si
ajung în aceasta lupta cu copilul lor de doar 5 sau 7 ani într-un conflict, care exclude încrederea,
siguranta si de multe ori pacea din familie. De multe ori mama, gaseste un "aliat" în tatal copilului,
din pacate.
Metodele de cunoastere pot ajuta eficient la descoperirea situatiilor conflictuale si pot veni
prin rezultatul lor în ajutorul copilului mic care nu este vinovat din cauza ca: tatal lui bea s i îl bate
sau parintii sunt concentrati asupra carierei, sunt preocupati mai mult de telenovele si vicii decât de
propriul copil, doresc de la copilul lor imposibilul.
Multe mame gândesc astfel: "copilul meu sa realizeze ceea ce eu nu am reusit sa realizez",
"as vrea sa-mi gasesc fericirea în el", altele vad în copilul lor un "ajutor" în singuratatea lor, fiind
divortate.
Sunt mame care au copii cu mici sau mari handicapuri si gândesc asa:" Dumnezeu m-a batut cu
copilul pentru pacatele mele".
Parerile sus mentionate oglindesc autocompatimirea mamelor s i tocmai de aceea când
copilul lor ajunge într-o colectivitate, le creeaza surprize, chiar probleme. Atunci ele se simt
înselate, parasite, sau unele se simt rusinate de atitudinea copilului lor.
În acest studiu am încercat sa aflu daca parintii cunosc drepturile copilului si daca le
respecta în educatia acestora.
2. Ipoteza
Pe baza experientei de lucru ca educatoare presupun ca cei mai multi dintre parintii din
caminul unde lucrez nu cunosc principiile cuprinse in legislatia privind protectia copilului.
Presupun ca cei mai multi parinti recurg la bataie ca pedeapsa principala si cunosc putine
mijloace de pedepsire a copiilor.
De asemenea, presupun ca majoritatea parintilor sunt dispusi sa discute probleme privind
educarea copiilor lor cu un educator specializat în protectia copiilor.
Pe baza experientei mele de educatoare, presupun ca de cele mai multe ori drepturile
copilului nu sunt respectate si cadrului didactic îi revine rolul de a observa situatia problematica a
unor copii din gradinita .
Presupun ca prin educatia paintilor cu pivire la drepturile copilului putem preveni
maltratarea copiilor, iar educatia în familie se va desfasura într-un cadru armonios, si relatia dintre
parinte-copil va deveni mai bun.
2.1 Scopul cerceta rii
Pentru a argumenta necesitatea acestei studii privind protectia drepturilor copilului în
familie am realizat un chestionar cu parintii dintr-o gradinita, care au copii cu vârste între 3-7 ani
Scopul acestei cercetari este evaluarea cunostintelor parintilor cu privire la drepturile
copilului, respectiv interventia pentru educarea parintilor în vederea respectarii acestor drepturi.
Cunoasterea si respectarea drepturilor copilului, precum nevoia ca parintii sa stie care sunt
îndatoririle si obligatiile lor este foarte important în relatia parinte-copil.
În cons tiinta acestori drepturi putem preveni relele tratamente, maltratarea, deoarece
parintii vor stii ca nu au dreptul la comportamente care dauneaza bunastarii copilului, si trebuie sa
raspunda în fata legii, daca încalca aceste drepturi.
Un alt scop fundamental al acestei cercetari este îmbunatatirea vietii copilului în familie
prin educarea parintilor.
2.2 Metode si instrumente folosite în cercetare
Chestionarul, un instrument des folosit în asistenta sociala, este necesar în astfel de
evaluari deoarece ajuta nu numai la evaluarea cunostintelor parintilor ci poate da un "start" pentru
un proiect sau program, care sa introduca parintii într-o "scoala" în care prin metode atractive , la
locul de educatie externa, gradinita, pot avea posibilitatea de afla nu numai drepturile s i legile care
protejeaza copilul propriu de abuzuri sau educatie incorecta ci si rezolvarea acestora prin discutii
bazate pe exemple concrete si pe rezolvari pozitive.
Comunicarea este extrem de importanta în orice situatie, deoarece cu ajutorul ei putem
afla diferite probleme, respectiv putem gasi s i rezolvarea. În cadrul cercetarii s i la interventie atât cu
copiii cât si cu parintii au avut loc discutii în grup dar s i la nivel individual.
Chestionarul a adresat parintilor întrebari ca..(vezi anexa 1,2 )
O alta metoda folosita este observarea, cu ajutorul caruia au fost observate parintii, copiii,
precum si relatia parinte-copil. Copiii au fost observate în cadrul jocului liber, si am aflat multe
lucruri despre ei s i familia lor prin analiza desenelor. Relatiile de familie, respectiv rolul lor în
familie sunt oglindite în desenele lor.
Asadar, produsul activitatii ,,deprins,, de individ, devine obiect de investigatie psihologica, fapt care
ajuta la caracterizarea creatorului sau (vezi anexa 4).
2.3 Populatia tinta
În centrul cercetarii mele se afla 12 parinti si copiii acestora din caminul unde lucrez ca
educatoare. Am considerat ca este o necesitate sa aflu daca acesti parinti cu care ma întâlnesc în
fiecare zi, observând cum se comporta cu copiii lor, cunosc s i respecta drepturile copilului. Cealalta
parte a populatiei tinta este reprezentata de copiii acestor parinti. Parintii trebuie sa cunoasca
drepturile copilului pentru a crea un mediu de viata în care copilul se poate dezvolta armonios. În
afara de parinti si copiii trebuie sa stie ca au drepturi care trebuie respectate.
Parintii responsabili de cresterea si educarea copiilor de multe ori recurg la
comportamente neadecvate, încalcând drepturile copilului. În multe cazuri ei stiu ca nu procedeaza
corect fata de copilul lor cautând rezolvarea rapida si comoda a situatiilor.
Populatia observata în aceasta cercetare este alcatuita din parinti si copiii acestora. Ei
provin din diferite clase sociale, astfel putem primi informatii variate din punctul de vedere a
persoanelor care au diferite moduri de viata.
Se poate observa diferenta dintre parintii si copiii apartinând diferitelor straturi sociale. Intelectualii
în mare parte cunosc drepturile copilului si sunt interesati de aceasta tema, însa sunt probleme cu
care nu sunt de acord. Parintii care apartin clasei muncitoare nu prea cunosc aceste legi referitoare
la copii si nici nu le acorda o atentie prea mare. Ei sunt convins i ca educatia copiilor lor este
potrivita, iar câte o bataie nu strica.
Copiii nu stiu ca ei au drepturi fiindca acasa nu le vorbeste nimeni despre aceasta tema.
Parintii nu cred ca este necesar sa vorbeasca copiilor de drepturile lor, iar cei care ar dori nu prea
s tiu cum sa explice unor copii de 5-7 ani ca si ei ca orice om are drepturi. Este o tema delicata care
trebuie tratata cu multa pricepere si îndemânare.
2.4 Etapele cerceta rii
Punctul de plecare în aceasta cercetare l-a reprezentat chestionarul pentru a afla care este
atitudinea parintilor cu privire la drepturile copilului .Acest chestionar a fost aplicat la nivel de
gradinita pentru a avea o imagine de ansamblu asupra aceastei teme. Cercetarea a continuat la nivel
de grupa, prin s edinte cu parintii. La aceste întâlniri au fost discutate drepturile copilului, s i cu
ajutorul unor jocuri parintii au gasit rezolvari la diferite probleme în educarea copilului respectând
legile.
Am discutat cu parintii despre acele drepturi ale copilului pe care considera ca copiii ar
trebui sa s tie la aceasta vârsta.
În urma discutiilor cu parintii am defas urat activitati cu copiii despre drepturile copilului.
Desigur aceste activitati s-au desfasurat cu ajutorul unor povesti, întâmplari, iar apoi discutate.
2.5 Prelucrarea chestionarelor si evaluarea datelor
În realizarea acestui studiu am folosit doua chestionare.Cu ajutorul primului chestionar am
încercat sa evaluez cunostintele parintilor în legatura cu drepturile copilului la nivel de unitate. Am
analizat cele 75 de chestionare completate si am ajuns la concluzia, ca parintii nu au cunostinte în
domeniul drepturilor copiilor, deoarece la întrebarile din chestionar au dat raspunsuri ocolite , sau
nu au raspuns la întebarea pusa. În cele mai multe cazuri, când parintii erau rugati sa enumere
câteva din drepturile copilului ei au folosit drepturile enumerate în chestionar.Foarte putini dintre
parinti care au completat chestionarul au cunostinte în acest domeniu. Majoritatea parintilor
recunosc necesitatea si importanta cunoas terii acestori drepturi .
Totalizarea raspunsurilor la prima întrebare ne ofera un cadru bine definit în care trebuie
sa creasca si sa se dezvolte un copil pres colar. Aceste conditii sunt: alimentatie corespunzatoare,
siguranta fizica si psihica, dragoste, mediu comportamental civilizat, mediu social si financiar
adecvat.Parintii reusesc sa asigure aceste conditii prin munca, protectia permanenta a activitatilor
copilului, conversatie, educatie, întelegerea problemelor copilului, controale medicale, mentinerea
echilibrului în familie.
Cele mai importante drepturi ale copilului din perspectiva parintilor sunt urmatoarele
mentionate în ordine descrescatoare: dreptul la viata, urmat de dreptul la îngrijire, apoi dreptul la
dragoste familiala, educatie, protectie, tratarea cu respect,, dreptul la libertate, exprimare, intimitate.
Aceste drepturi sunt asigurate prin munca întelegere, focalizarea nevoilor copilului, comunicare si
dragoste.
Prin centralizarea datelor de la punctul 5 am observat o nesiguranta cu privire la
cunoasterea acestor drepturi. Majoritatea parintilor au bifat doar prima si a treia dreptul sa fie iubit
s i sa nu fie batut. La aceasta întrebare am ajuns la concluzia ca aces ti parinti nu prea cunosc cadrul
legislativ al drepturilor copilului. Cele mai importante dintre aceste drepturi care trebuie respectate
sunt : sa fie iubit, sa nu fie batut si crearea conditiilor pentru dezvoltarea fizica, mentala, spirituala,
morala, sociala al copilului.
90% dintre parinti nu au o parere prea buna despre acei parinti care îsi pedepsesc copiii cu bataia.
10% dintre ei sunt subiectivi în legatura cu aceasta problema.
Un alt lucru interesant care a reiesit din rezultatele acestui chestionar este acela ca 80%
dintre parinti sunt de acord cu interzicerea bataii prin lege, iar 20% sunt împotriva acestuia.
Argumentele în favoarea acestei legi sunt.evitarea dependentei de bataie, protectia fizica si psihica,
copilul îsi pierde încrederea în parinti. Împotriva acestei legi vin argumentele, care spun, ca legea
exagereaza, depinde de bataie daca acesta este împotriva legii, parintii s tiu care sunt limitele în
educatia propriului copil, si o alta parere este acela ca parintele printr-o bataie poate preveni o
problema.
Parintii au fost rugati sa enumere acele obligatii drepturi pe care copiii trebuie sa le
respecte în familie. Iata raspunsurile: respectarea regulilor familiei cu privire la igiena,
comportament si program zilnic, sa fie respectuos, sa fie ascultator, sa fie iubitor. Cu privire la
drepturile care nu trebuie respectate parintii au optat astfel: 60% nu stiu, 25% nu sunt, 15% altele
(cetatenia, dreptul la exprimare).
Potrivit raspunsurilor primite sunt unele drepturi, care ar trebui mai mult respectate de alti parinti.
Acestea sunt: ferirea copiilor de factori nocivi, mai multe activitati comune în familie, respectarea
copilului ca persoana, dreptul la dragoste, la parere personala, dreptul la îngrijire si siguranta.
La întrebarea care sunt acele drepturi care sunt mai putin cunoscute parintilor am primit raspunsul
de "nu stiu" în proportie de 85% s i "altele" 15%.
Importanta cunoasterii drepturilor copilului a fost recunoscuta de 95% dintre parinti s i
doar 5% au considerat ca aceste drepturi nu sunt necesare.
Parintii si-au exprimat opinia cum ar trebui facute cunoscute aceste drepturi.
Un alt chestionar folosit în aceasta interventie la nivel de grup este chestionarul de calitati
parentale (autori: Walter R. Schumm, Anthony P. Jurich, Stephen R. Bollman).Chestionarul a fost
completat de fiecare parinte la începutul interventiei si la finalul acestuia, iar rezultatele au fost
comparate la nivel individual.
Analizând rezultatele chestionarului putem constata diferenta între punctajele acordate la
început si la final.
Aceasta diferenta ne arata, ca fiecare dintre parinti a învatat ceva la activitatile si vede unele lucruri
dintr-o alta perspectiva.
3. Metodologia interventiei
Definirea problemei
Parintii copiilor nu cunosc drepturile copilului, astfel putem observa probleme aparute din
lipsa acestor cunostinte. Ei nu par interesati de tema protectiei drepturilor copilului considera ca
s tiu totul despe educarea copilului. Am considerat ca este necesar ca si copiii de la cele mai fragede
vârste sa cunoasca drepturile lor.
Situatia problema s i circumstantele actuale
Majoritatea parintilor nu cunosc legea nr. 272 aparut în 2004 în domeniul protectiei drepturilor
copilului, iar cei care au auzit de aceasta lege stiu foarte putin despre ea. În aceasta lege este
interzisa pedeapsa corporala, dar multi parinti mai folosesc aceasta metoda de educare. Motivele ar
fi ca nu cunosc aceasta lege sau îi acorda atentie.
Planul de interventie
Interventia consta din întâlniri organizate în cadrul caruia parintii vor dobândi cunos tinte
cu privire la drepturile copilului si vor gasi solutii optime în rezolvarea problemelor aparute cu
propriul copil.Completarea chetionarul de calitati parentale la începutul si la sfârsitul inteventiei ne
va arata un rezultat concret. Discutând cu parintii, vom stabili care sunt acele drepturi despre care
copiii ar trebui sa afle, apoi voi tine activitati cu copiii în cadrul caruia vom vorbi despre aceste
drepturi tinând cont de nivelul lor de întelegere.
3.1 Scopurile intervent iei
Scopurile inteventiei sunt urmatoarele:
. încurajarea schimbarilor în mediul social prin îmbunatatirea relatiilor dintre parinti s i
copii.
. schimbarea atitudinilor traditionale ale familiilor îmbunatatirea relatiei dintre parinti si
copii
. dezvoltarea unei atitudini stimulative în rândul personalului didactic fata de parinti
îmbunatatirea abilitatilor de consiliere
. cunoasterea si promovarea drepturilor copiilor
. promovarea unei atitudini democratice si de asumare a rolului pozitiv al parintilor în
educatia copilului
. autoeducatia
. initiativa
. cunoasterea propriului copil
. crearea unui sistem unitar, corelat si complex de educatie a parintilor pe plan national,
integrat în strategia generala de restructurare a educatiei copilului în România
. constientizarea parintilor asupra rolului lor activ si proactiv în educatia copilului
. cresterea abilitatilor parentale prin cursuri pentru parinti, informare prin materiale
specifice, brosuri, publicatii, etc.
. cunoasterea, acceptarea si modelarea pozitiva a personalitatii copilului
. dezvoltarea unor atitudini stimulative si suportive în rândul cadrelor didactice, asistenti
sociali, etc.
. îmbunatatirea abilitatilor de consiliere si relationare cu familia, îndeosebi cu familii în
situatii de criza
. informarea si formarea continua a cadrelor de specialis ti atât a celor din sistemul de
educatie cât si din sistemul de protectie a copilului
. promovarea unor schimbari în mentalitatea traditionala în raport cu pozitia copilului în
familie
. promovarea drepturilor copilului
. promovarea principiilor democratice în relatia parinte-copil
3.2 Motivarea alegerii acestei metodologii
Ca urmare a rezultatelor aflate în chestionar, mi-am propus sa organizez întâlniri cu
parintii, doritori sa afle mai multe despre drepturile copilului si sa solutionam unele cazuri.
Educatia, sanatatea s i protectia copilului sunt supuse în prezent unui
proces de reforma în România. Desi dificultatile întâmpinate, care sunt financiare, legislative si de
mentalitate, creeaza de multe ori situatii de criza, reforma privind protectia copilului pune bazele
unui sistem de lucru pentru înlaturarea problemelor majore din acest domeniu. Mentalitatea este o
problema majora în educatia parintilor. Am considerat ca într-o gradinita de copii educatia
parintilor, privind mentalitatea fata de drepturile copilului ar fi o problema reala si poate fi
modificata, chiar sistematizata legal de proiectul de lege 272/2004.
Interventia reprezinta un proces important în rezolvarea si solutionarea problemelor
aparute. Am considerat ca aceasta metoda este cea mai eficienta pentru rezolvarea problemei
aparute pe parcursul cercetarii. În acest proces parintii vor dobândi infomatii utile si necesare cu
privire la drepturile copilului, iar educatia copilului în familie se va schimba simtitor.
Dupa interventia cu parintii au loc activitatile cu copiii. Scopul principal al acestor
activitati este prevenirea maltratarii, neglijentei, abuzului, exploatarii asupra copiilor.
În cadrul inteventiei atât cu parintii cât si cu copiii am folosit tehnica activitatilor s i a
discutiilor, a conversatiilor logice. Tehnicile utilizate în interventie mi-au oferit posibilitatea de a
face cunostinta cu diferite pareri si opinii despre drepturile copilului, precum si analiza acestei
probleme din mai multe puncte de vedere.
3.3 Evaluarea programului de interventie
Relatia dintre gradinita si familie nu poate fi redusa la unele aspecte ale colaborarii
organizate a gradinitei cu familia sau numai la evaluarea influentelor reciproce dintre "gradinita
copiilor" si "s coala parintilor".
Criteriul de baza al evaluarii relatiei gradinita - familie consta în relevarea sporului real al
calitatii educatiei copilului, realizat printr-un transfer de valori sociale, umane, educative de la
gradinita spre familie, dar si printr-o actiune selectiva si creatoare a scolii fata de valorile culturale
active traite în familiile prescolarilor.
Mediul familial constituie unul din factorii cunoas terii profilului prescolarilor si deci un
punct de reper permanent în activitatea instructiv- educativa la grupa.
Parintii întâmpina greutati în educarea copiilor din diverse motive: lipsa timpului fizic de a se ocupa
de copii, nivel de instruire redus, venituri joase, familii numeroase, locuinte neconfortabile, loc de
munca nesatisfacator, datorii sau alte probleme sociale.
Activitatile realizate cu parintii sunt necesare, deoarece cunostintele acestora cu privire la
drepturile copilului sunt incomplete. În cadrul programului de interventie parintii au posibilitatea
de a face cunostinta cu aceste drepturi, respectiv exercitiile ofera mai multa siguranta si încredere
în sine atunci când lauda sau recompenseaza copilul pentru faptele pozitive respectiv când îi atrage
atentia ca face ceva inacceptabil. Parintii care sunt siguri pe ei si au o încredere mai mare în
sine,ofera copiilor mai multa siguranta si încredere. Acest lucru este foarte folositor pentru educarea
copiilor.
Interventia poate fi considerata si ca o solutie preventiva, întâmpinând aparitia relelor
tratamente, a neglijentei, a abuzurilor, a exploatarii asupra copilului.
Efectele pozitive ale interventiei pot fi observate prin schimbarea atitudinii si a comportamentului
parintilor fata de copiii lor.
Activitatile cu copiii ofera cunostinte despre câteva drepturi fundamentale, accentul însa
s-a pus pe dezvoltarea unor atitudini, comportamente pozitive, conduita morala.
3.4 Temele si scopurile activitatilor desfasurate în cadrul interventiei
Interventia cu parintii
Am organizat 5 întâlniri cu 12 parinti care au dorit sa afle mai multe despre drepturile copilului ,
parinti care sunt preocupati de educatia copilului lor s i considera ca merita sa investeasca timp în
acest scop.
Te mel e si scopurile activitatilor desfasurate
Am ales temele pe baza legii 272/2004, pentru ca am considerat ca este necesar sa cunoasca parintii
legislatia actuala cu privire la drepturile copilului. Temele activitatilor au fost urmatoarele:
Dispozitii generale s i definitii privind protectia drepturilor copilului
. Drepturile civile ale copilului
. Mediul familial s i îngrijirea alternativa
. Sanatatea s i bunastarea copilului
. Educatie, activitati recreative si culturale
La aceste întâlniri în afara de discutarea legilor mentionate mai sus am rezolvat exercitii
cu diferite teme: "Ce îmi place la copilul meu?" "Ce nu îmi place la copilul meu?" "Cum sa ne
laudam copiii" "Cum sa spunem nu" "Pedepsirea copilului" "Rezolvarea unor cazuri"(vezi anexa 3)
Scopul acestor teme si exercitii sunt urmatoarele:
. Cunoasterea legislatiei actuale cu privire la drepturile copilului;
. Realizarea unei bune relatii între parinte si copil, aceasta fiind conditia dezvoltarii
sanatoase a copilului;
. Prevenirea unor probleme grave de educatie;
. Parintii sa înteleaga ca pot influenta si conduce comportamentul copiilor;
. Mai multe aprecieri din partea parintilor, mai putine pedepse fizice atunci când copiii
încalca regulile si limitele;
Interventia cu copiii
Parintii care au participat la activitatile organizate au considerat ca urmatoarele dintre
drepturi ar trebui facute cunoscute copiilor: dreptul la viata, dreptul la libertate, dreptul la educatie,
tratarea cu respect, protectia împotriva abuzurilor.
Temele activitatilor desfasurate cu copiii au fost urmatoarele:
. "Scoala animalelor" - dreptul la educatie
. "Fetita cu chibrite" - dreptul la familie, dragoste
. "La gradina zoologica" - dreptul la libertate
. "Bunicul si nepotelul" - tratarea cu respect
. "Scufita Rosie", "Lupul s i mielul" - protectia împotriva abuzurilor
Temele au fost realizate cu ajutorul unor povesti, întâmplari educative, iar apoi discutate
pentru a accentua morala. Scopurile activitatilor sunt:
. Copilul sa întelaga ca are drepturi, dar si responsabilitati;
. Dezvoltarea unor comportamente adecvate, sa recunoasca si sa poata face diferenta dintre
bine si rau;
. Formarea personalitatii copilului respectând nivelul s i ritmul propriu de dezvoltare;
. Dezvoltarea cunostintelor, capacitatilor, atitudinilor, care sa îi permita integrarea în
societate;
3.5 Desfasurarea interventiei
Activitatile cu parintii
Am organizat întâlniri cu parintii din grupa mea, pentru a putea discuta în detaliu noul
proiect de lege privind drepturile si protejarea copilului în familie. Întâlnirile au decurs astfel: în
prima parte am prezentat proiectul de lege privind aspectele legate de familie si educatie în familie,
prin protectia drepturilor copilului. Am insistat asupra acestor elemente: sa fie iubit, sa nu fie batut,
sa fie informat despre acele lucruri care îl privesc, de ex. despre situatia parintilor sai, despre o
eventuala boala, etc. În vederea crearii unor conditii care sa permita dezvoltarea fizica, mentala,
spirituala, morala si sociala ale copilului, parintii sunt obligati sa supravegheze copilul, sa
coopereze s i sa îi respecte viata intima, privata si demnitatea, sa-l informeze despre actele s i faptele
care l-ar putea afecta s i sa ia în considerare opinia acestuia, sa întreprinda toate masurile necesare
pentru realizarea drepturilor copilului lor, sa coopereze cu persoanele fizice si juridice care exercita
atributii în domeniul îngrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului .Interventia s-a
desfasurat pe doua nivele. Au avut loc 5 întâlniri cu un grup de parinti format din 12 persoane. La
aceste activitati au participat acei parintii, care au considerat ca merita sa sacrifice o ora, doua pe
saptamâna pentru îmbunatatirea educatiei copilului.
Prima întâlnire a început cu o urare de bun venit, dupa care am facut cunostinta si am
completat un chestionar (vezi anexa 2) Fiecare parinte s-a prezentat, apoi au spus câteva lucruri
referitoare la copiii lor. Acest prim pas a fost urmat de citirea si discutarea dispozitiilor generale si
definitiile legii 272/2004. Mai departe am rezolvat un exercitiu " Ce îmi place si ce nu la copilul
meu" . Fiecare parinte a numit un comportament pozitiv, respectiv negativ a copilului sau, dupa care
au urmat discutii: cum putem influenta comportamentul copilului. Concluzia a fost urmatoarea: sa
reactioneze pozitiv la comportament pozitiv si sa fie categoric când copilul face un lucru care nu le
convine.
A doua întâlnire ne-a oferit posibilitatea de a discuta despre drepturile civile a copilului. Pe
baza întrebarilor fiecare dintre parinti si-a exprimat opinia în legatura cu aceste drepturi: care sunt
cele mai importante, care dintre ele sunt cunoscute etc. Exrcitiul rezolvat la aceasta întâlnire este: "
Cum sa ne laudam copiii?" Fiecare parinte primeste câte o placuta cu o situatie model. Citesc pe
rând situatiile si reactioneaza cu o apreciere. Ceilalti parinti pot interveni si ei cu o apreciere.
La a treia întâlnire sunt discutate drepturile copilului în mediul familial si îngrijirea
alternativa. Sunt discutate si aceste drepturi.
La sfârsitul discutiilor am rezolvat un exercitiu: "Cum sa spunem nu". Participantii în
grupe de trei (copil, parinte, observator) trebuie sa rezolve situatii model. Copilul îi cere ceva
parintelui, parintele refuza si explica de ce, copilul poate fi de acord sau poate sa opuna rezistenta,
observatorii privesc s i dau indicatii.
Urmatoarea întâlnire a decurs prin discutarea cadrului legislativ referitoare la sanatatea s i
bunastarea copilului.Parintii îsi exprima opiniile în legatura cu aceste drepturi.
Dupa acesta am creat posibilitate printr-un joc la gruparea parintilor a câte doi si am împartit pe
jetoane cazuri în care copilul se comporta în asa fel încât parintii greu îi stapanesc. Fiecare grup a
citit jetonul s i a încercat sa caute rezolvare. Exemplu de caz :
Cazul 1
1. Gigel merge cu mama la cumparaturi. Se opreste la raionul de guma s i începe sa insiste prin
gesturi nefiresti (urlete sau smorcaieli, dat din picioare) ca ar dori guma, ceea ce în aceasta familie
nu este acceptat de regula s i mama nu considera ca este sanatos, sau Gigel este alergic la sisntetice
s i nu are voie sa manânce guma.
2. Perechea de parinti care a primit acest jeton a rezolvat cazul diferit. Una a cedat insistentelor, a
cumparat guma, dar n-a lasat pe copil sa-l manânce, cealalta a dat peste fundul copilului sa-l
potoleasca. A urmat discutarea cazului cu ceilalti parinti. Majoritatea au considerat ca bataia
copilului este incorecta si au gasit urmatoarele variante:
a. Mama sa evite acel magazin când merge la cumparaturi
b. Sa apeleze la rationamentul copiulului, sa-i explice copilului ca nu
este voie, sau nu este buna guma
c. Sa caute alternative, adica sa ofere alt produs copilului, de exemplu o
portocala, o banana sau mar în loc de guma, ceva ce-i place copilului.
Cazul 2
1. Doi fratiori, de 5 si 11 ani arunca cu pufulet de pe balcon pe pietonii care trec în fata blocului.
Mama îi ia pufuletul din mâna, dar copiii cauta alte maruntele cu care sa arunce mai departe, cum ar
fi pamântul de pe floare. Perechea de parinti care a primit acest jeton a rezolvat cazul astfel. Una a
insistat sa merga copiii înauntru, le-a certat, alta a chemat copiii sa o ajute, astfel evitând cearta si
discutiile, apoi le-a explicat ca daca copiii ar fi pietonii nu ar fi bine daca cineva ar arunca cu ceva
în capul lor.
La discutarea cazului pe larg parintii au fost de acord cu ambele rezolvari. Schimbarea
locului unde se petrece incidentul nedorit îi distrage atentia copilului de la nazdravanii. Nu au fost
de acord în schimb cu cearta.
La ultima întâlnire au fost discutate drepturile privind educatia, activitatile recreative si
culturale a copilului. Am discutat despre efectele nocive a pedepsei fizice. În cadrul
exercitiului « Pedepsirea copilului » parintii sunt rugati sa povesteasca o situatie în care a pedepsit
copilul lui , cum a procedat. Fiecare parinte a primit o situatie model pe care l-a rezolvat asa cum a
considerat el.
Activitatile cu copiii
Mi se pare ca nu este chiar asa de usor sa explicam unui copil de 5-7 ani care sunt
drepturile lui prin lege, adica ce are voie sa faca parintii, ce nu au voie sa faca parintii cu ei, ce
trebuie sa li se asigure si ce nu. Este o tema delicata si trebuie tratata foarte atent pentru ca scopul
cunoasterii de catre copil a acestor drepturi si modul lui de prezentare pot provoca usor o
discordanta între educator parinte si nu de rare ori între copil s i parinte. Copilul trebuie sa afle de
drepturile lui nu ca obligatii ale parintilor ci ca un demers normal al vietii la care trebuie sa participe
printr-un comportament pozitiv.
În cadrul activitatilor cu copiii am încercat sa-mi ating scopul cu ajutorul unor povesti
educative. Au avut loc 5 activitati. La aceste activitati am povestit povestea, dupa care au urmat
discutii cu copiii pentru a întelege ce ne transmite fiecare poveste. Parintii au considerat ca
drepturile care ar trebui transmise copiilor sunt urmatoarele: dreptul la educatie, dreptul la familie s i
dragoste, dreptul la libertate, tratarea cu respect, protectia împotriva abuzurilor.
III. E VALUAREA REZULTATELOR INTERVENT IEI
1. Rezultatele benefice ale programului de intervent ie, rezumat, concluzii
Pentru îndeplinirea functiei fundamentale a familiei a rolului sau socializator, aculturant si
individualizator, interventia în educatia parintilor devine formarea constiintei educative a parintilor,
a necesitatii unui efort constient pe masura evolutiei nevoilor ale copilului.
Efectele pozitive ale programului pot fi observate chiar dupa primul pas al interventiei.
Parintii care au luat participat la întâlnirile organizate au aflat drepturile fundamentale a copiilor.
Exercitiile rezolvate au ajutat parintii în îndeplinirea îndatoririlor parintesti, la rezolvarea situatiilor
dificile aparute pe parcursul educatiei.
Discutiile cu parintii si exercitiile rezolvate la aceste întâlniri au ajutat la întarirea capacitatii prin
asumarea responsabilitatii fata de cres terea, îngrijireas i educarea propiilor copii.
Aceasta inteventie a oferit posibilitatea parintilor de a reflecta asupra relatiei cu propriul
copil, motivarea parintelui de a face cât mai buna relatia, iar acest lucru se poate realiza numai
respectând copilul si drepturile sale. Totodata aceasta inteventie a vizat s i prevenirea încalcarii
drepturilor copilului.
Comportamentul parintilor fata de copii s-a schimbat, lucru care se poate observa prin
urmarirea relatiei parinte-copil.
Rezultatele interventiei cu copii nu sunt asa de vizibile, deoarece cunostintele acumulate de copii
vor aparea în situatii reale de viata.
Este necesar si extrem de important organizarea unor programe educative parintilor pentru
a preveni relele tratamente si oferirea de sprijin pentru acei parinti care se confrunta cu probleme în
educatia copiilor.
Bibliografie
1. Balahur Doina, Protectia drepturilor copilului ca principiu al asistentei sociale,
Ed. Al Beck, 2001
2. Stanciulescu Elisabeta, Sociologia educatiei familiale, Ed. Polirom 2002
3. Roth Szamosközi Maria -Bereczki Doina, Introducere în asistenta sociala, UBB,
Cluj-Napoca, 2000
4. Roth Szamosközi Maria, Protectia copilului, UBB, Cluj-Napoca, 2002
5. Psihologie IX (Popescu, Zlate,Cretu) manual scolar, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti 1991
6. Pedagogie XI, manual scolar, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1991
7. Mitrofan Nicolae, Familia de la a la z, Bucuresti 1991
8. Boros Maximilian, Parinti s i copii, Bucuresti 1992
9. Bontila, George C. - Tehnica testelor psihologice, Bucuresti, Ed. Cartea
Româneasca, 1980
10. Havârneanu, Cornel - Cunoasterea psihologica a persoanei, Iasi, Ed. Polirom,
11. Clocotici, V. & Stan, A. - Statistica aplicata în psihologie, Iasi, Ed. Polirom, 2000
12. Cosmovici, A.& colab. - Metode pentru cunoasterea personalitatii, Bucuresti, Ed.
Didactica si Pedagogica, 1972
13. Mitrofan, N. - Testarea psihologica a copilului mic, Bucures ti, Ed. Press Mihaela,
14. Ina Bakker, Hans Jassen -Educati asa! -Bucuresti, 1998
15. Coord. Serban Ionescu -Copilul maltratat-Bucuresti 2001
16. Cucos Constantin - Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade
didactice, Iasi, Ed. Polirom, 1998
17. Colectia "Cathedra" - Cunoasterea copilului prescolar, Revista de Pedagogie,
Bucuresti, 1992
18. Ezechil Liliana, Lazarescu Mihaela - Laborator prescolar, V&Integral, Bucuresti
Site-uri web
www.desprecopii.ro
www.parinti.com
www.edict.ro
www.copilulmeu.ro
www.copii.ro
ANEXA 1
CHESTIONAR
Fiecare persoana care traieste într-o societate are drepturi si obligatii. Astfel s i copiii au
obligatii si în acelas i timp drepturi. Câteva dintre aceste drepturi sunt: dreptul la viata,dreptul la
nume, cetatenie, dreptul la îngrijire, la dragoste familiala, dreptul la educatie, informatii, intimitate,
tratarea cu respect, libertatea de gândire, exprimare, dreptul la serviciile medicale/sociale, dreptul la
odihna si vacanta, protectia împotriva oricarei forme de exploatare daunatoare bunastarii sale.
1. Care sunt cele mai importante conditii pentru ca un copil prescolar sa se dezvolte armonios si
sanatos?
2. Cum reusiti sa asigurati aceste conditii copiilor dvs.?
3. Care sunt acele drepturi ale copilului pe care le considerati mai importante în familia dvs.?
4. Cum reusiti sa asigurati aceste drepturi?
5. În legea româneasca se spune ca un copil are dreptul
. Sa fie iubit
. Sa fie i se ofere ...
. Sa nu fie batut
. Sa fie informat despre acele lucruri care îl privesc
. crearea unor conditii care sa permita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala si
sociala ale copilului,
. parintii sunt obligati sa supravegheze copilul
. sa îi respecte viata intima, privata s i demnitatea,
. sa-l informeze despre actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia în considerare opinia
acestuia,
. sa întreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor,
. sa coopereze cu persoanele fizice si juridice care exercita atributii în domeniul îngrijirii,
educarii si formarii profesionale a copilului.
6. Care din aceste drepturi credeti ca merita a fi respectate?
7. Ce parere aveti depsre parintii care îs i bat copilul de 4-6 ani când acesta e rau?
8. Sunteti de acord cu interzicerea prin lege a bataii copiilor (legea 272/2005)?
Da. Nu
9. Care credeti ca ar putea fi argumentele în favoarea acestei legi?
10. Care sunt argumentele dvs. împotriva acestei legi?
11. Daca este rau, cum ati putea sa îl pedepsiti pe copilul dvs. fara sa îl bateti?
12. Care sunt acele 3 obligatii drepturi ale copilului pe care credeti ca trebuie sa le respecte
copilul dvs.?
13. Care sunt drepturile copilului despre care credeti ca e inutil sa va straduiti sa le respectati?
14. Care sunt acele drepturi ale copilului care credeti ca ar trebui mai mult respectate si de alti
parinti?
15. Dupa parerea dvs. care dintre cele care se numesc drepturile copilului sunt mai putin
cunoscute parintilor?
16. Ce credeti e necesar ca drepturile copilului sa fie facute cunoscute parintilor?
17. Prin ce cai?
-mediatizare
-programe speciale
-alte modalitati
ANEXA 2.
Chestionar de calitati parentale
Autori : Walter R. Schumm, Anthony P. Jurich, Stephen R. Bollman
Apreciati enunturile de mai jos cu o nota de la 5 la 1
foarte adevarat deloc adevarat
1. Îmi pierd cumpatul când nu face ceea ce îi cer.
2. E de neasteptat cum se gândeste sau ce simte.
3. Schimb regulile.
4. Schimb regula la convingerea copilului meu.
5. Îmi f ac planurile luând în considerare necesitatile si interesele copilului.
6. Îmi place sa îl îmbratisez si sa îl sarut.
7. Sunt reguli clare pe care copilul trebuie sa le respecte.
8. Îl las sa îsi spuna punctul de vedere în legatura cu pedeapsa sau restrictia
aplicata.
9. Familia are în fiecare seara un moment , când toti vorbesc sau se joaca în
liniste.
10. Familia are în fiecare saptamâna timp pentru activitati comune.
11. Parintii citesc sau spun povesti copilului în fiecare zi .
12. În fiecare zi sunt momente când copilul se joaca singur.
13. Copilul se joaca zilnic cu prietenii.
14. Copilul are parte în fiecare seara de ceva special înainte de culcare ( exemplu:
poveste, sarut de noapte buna, îmbratisare).
15. Copilul merge la culcare în fiecare seara la aceeasi ora.
Apreciati enunturile cu o nota de la 1 la 5
foarte adevarat deloc adevarat
1. Copilul meu ma calca pe nervi.
2. Copilul meu este prea pretentios.
3. Sunt foarte rabdator cu copilul meu.
4. Îmi place copilul meu.
5. Ma simt violent fata de copilul meu.
6. Îmi este rusine de copilul meu.
ANEXA 3.
Situatiile- model "Cum sa ne laudam copiii":
1. Adrian îsi strânge jucariile care erau împrastiate pe masa.
2. Dorin va aduce ceaiul la pat.
3. Sabina va ajuta sa turnati ceaiul în cesti pentru musafiri.
4. Elena îi daruies te tatalui sau undesen facut de ea cu ocazia zilei lui de nastere.
5. Mama pune masa, iar Anda aseaza paharele.
6. Sorin da televizorul mai încet în timp ce dvs. vorbiti la telefon.
7. Daniel curata cutia pisicii, câinii etc.
8. Laura o ajuta pe Sanda sa-s i faca temele de casa.
9. Andrei merge cu bicicleta prin curte si nu pe strada.
10. Radu îsi pune bicicleta la locul ei.
11. Monica îs i pune la usacat rufele.
12. Vlad va ajuta la curatenie.
Situatii-model pentru exercitiul "Ce as face eu" referitoare la pedepsirea copilului.
1. Veronica (8) rupe desenul fratiorului ei.
2. Radu (6) spune un banc indecent la masa.
3. Daniela (7) tipa si îi vorbeste urât tatalui ei.
4. Adina (3) se enerveaza si se trânteste la podea tipând.
5. Marian (9) este furios. Urla si loveste cu piciorul în canapea.
6. Andrei (8) si Vlad (10) se bat.
7. Ionut (7) plânge dupa guma de mestecat.
8. Radu (3) îl loveste pe Adrian.
9. Elena (11) strica jocul fratiorului sau (7).
10. Marcel (3) se joaca cu chibriturile.
11. Camelia (12) a mâncat toate prajiturile.
12. Mircea (5) s i Dan (4) sar pe canapea.
Situatii-model pentru exercitiul "Cum sa spunem nu"
1.Rolul copilului
Radu are 9 ani. Este ora 5. O întrebi pe mama daca îti da voie sa mergi afara sa te joci.
1.Rolul parintelui
Este ora 5. Peste o jumatate de ora trebuie sa mâncati. Fiul dvs. Radu intra în bucatarie si va
întreaba...
2.Rolul copilului
Tamara are 8 ani. Mâine este duminica si vrei sa mergi la înot. Îl întrebi pe tatal tau daca va veti
duce la strand.
2.Rolul parintelui
Duminica vreti sa mergeti cu copiii la bunica, fiindca i-ati promis acest lucru.
3.Rolul copilului
Sanda 12 ani. Este sâmbata dimineata si ai ajutat-o pe mama la facut prajituri pentru ca asteptati
musafiri. Dupa-amiaza vrei sa te duci în oras cu o prietena si o întrebi pe mama daca se poate.
3. Rolul parintelui
Este sâmbata si asteptati musafiri. Sanda v-a ajutat la pregatiri, dar ati vrea sa va ajute s i dupa-
amiaza.
4.Rolul copilului
Sorina 6 ani. Sunteti la masa. Nu aveti chef sa manânci, ceilalti au terminat deja. Tu oftezi si te joci
cu mâncarea.
4. Rolul parintelui
Sunteti la masa, toata lumea a terminat, în afara de Sanda. Are farfuria plina si se joaca cu
mâncarea.
5.Rolul copilului
Bogdan are 10 ani, te uiti la televizor s i muti de pe un canal pe altul cu telecomanda.
5.Rolul parintelui
Vreti sa va uitati la televizor, iar fiul dvs. se joaca cu telecomanda. Îl rugati sa se potoleasca,
deoarece...
6.Rolul copilului
Corina are 5 ani, mergi împreuna cu tatal tau la cumparaturi si îl întrebi daca vrea sa-ti cumpere
guma de mestecat.
6.Rolul parintelui
Mergeti cu Corina la cumparaturi si.......
|
|
ANEXA 4
P arintii Iuliei au cumparat o usa noua, care a fost instalat de un om strain. Iulia a doua zi fericita mi-
a povestit ca au o usa rosie (în realitate usa era alba), dupa care a si desenat-o împreuna cu mâna
instalatorului.
|
|
|
|
Ta tal lui Andras de 4 ani s i-a taiat piciorul s i primea injectii. Vazând desenul copilasului cât era de
negru, l-am întrebat ce reprezinta. Era casa lor, a raspuns el si desena mai departe trist.
Antonia este o fetita cu o fire vesela, îi place sa fie cu parintii ei, mai ales cu tata, totusi se simte
apropiat de "sora" ei, care este o papusa.
|
|
În familia lui Peti putem observa o ordine, fiecare are rolul lui în familie. Copilul se simte mai
aproape de bunica si de tatal lui, iar mama este ocupata aproape tot timpul de fratele lui mai mic.
Bunica are un rol important în viata copilului.
|
