FACULTATEA UNIVERSITSTEA BUCURESTI
SPECIALIZAREA: ASISTENTA SOCIALA
TEMA: STADIILE DEZVOLTARII PSHICE (Dezvoltarea
copilului in primul an de viata si prima copilarie).
Coordonator prof.univ.drd. Student
DUMITRASCU HANIBAL DUMITRU ALEXANDRU-CRISTIAN
An II ID
STADIILE DEZVOLTARII PSHICE
Stadiile dezvoltarii
psihice
Cel care este considerat ca psihologul cel mai centrat pe psihologia
vârstelor (mai ales cele adulte) este Carl Gustav Jung. Sugereaza idee unei
dezvoltari continue în care viata sociala si institutiile, religia si miturile
ocupa un loc de seama. El a sesizat faptul ca în jurul vârstei de 40 ani are loc
un evident proces de individuatie.
O interesanta descriere a ciclurilor umane a efectuat-o E. Erikson. El
considera ca dupa stadiile freudiene de dezvoltare (oral, anal, falic si
genital) exista stadiile psihosociale ale dezvoltarii eului. A emis ideea
existentei unor componente duale (pozitive si negative) aflate în opozitie în
fiecare din cele 8 stadii sau cicluri ale vietii.
Primul an de viata (stadiul oral) - încredere versus neîncredere (dependenta
copilului de calitatea îngrijirii paterne).
Stadiul 1 - 3 ani - autonomia si emanciparea versus simtul rusinii si al
îndoielii.
Stadiul 4 - 5 ani - constituirea initiativei versus vinovatia. În cazul în care
initiativa nu este îngradita, ea devine caracteristica psihica.
Stadiul 6 - 11 ani - sârguinta versus inferiorizarea.
Stadiul 12 - 18 ani - constientizarea identitatii eului versus confuzia
rolurilor.
Debutul vietii
Înca înainte de nastere, fiinta umana parcurge un lung proces de crestere,
formare, aceasta influentând dezvoltarea ulterioara a sa. Perioada intrauterina
- cea mai intensa crestere si dezvoltare a fiintei umane.
Flagelul spermatozoidului, patrunzând în peretii ovulului, se elibereaza
aproape instantaneu 23 de cromozomi constituind zestrea ereditara masculina. În
acelasi timp, nucleul ovulului emite tot 23 de particule cromozomi - zestrea
ereditara feminina. Cei 23 de cromozomi de la tata cu cei 23 cromozomi de la
mama formeaza materialul genetic care are 46 cromozomi si este unic pentru
fiecare individ. Exista o infinitate de combinatii posibile între 2 posibili
parinti. Procesul de fertilizare poarta numele de misotis. Cromozomii sunt
formati din gene. Genele sunt particule complexe continând codul genetic.
Genele au aranjamente specifice lineare în cromozomi si contin ADN si ARN.
Oul începe sa se divida în progresie geometrica la trei ore din momentul în
care a avut loc fecundatia. Creste în volum si avanseaza spre uter, se hraneste
2-3 zile din rezervele proprii pe care le epuizeaza când ajunge in cavitatea
uterina.
Se fixeaza în uter prin intermediul unor radacini embrionare ce se implanteaza
în celulele uterului, luând contact cu vasele sangvine din uter.
Embrionul se dezvolta foarte repede - volumul lui creste de 8000 ori, iar
diametrul de 20 de ori.
Faza germinala (0-3 luni) - crestere masiva a masei celulare prin producerea a
doua tipuri de celule: germinale si celule exterioare (de protectie). Se
formeaza sistemul nervos, la 3 saptamâni se formeaza maduva spinarii.
Perioada fetala timpurie (3-6 luni) - se realizeaza diferentierea celor trei
straturi: ectoderm > celulele pielii, sistemul glandular, unghiile, parul,
organele senzoriale si sistemul nervos; mezoderm > sistemul circulator si
excretor, muschi, straturi interne profunde ale pielii; endoderm > mare
parte dintre organele interne. Are loc dezvoltarea sistemului osos, a
tesuturilor, a sistemului nervos, se formeaza sexul si coardele vocale. Are loc
o încetinire a cresterii explozive dupa 5 luni.
Faza fetala tardiva (6-9 luni) - fatul creste în marime, i se dezvolta motilitatea
,organele de simt.
- 6 luni - se diferentiaza amprentele digitale, se formeaza pleoapele, glandele
sebacee, sudoripare. Are loc o încetinire a cresterii explozive dupa 5 luni.
Multi copii nascuti înainte de termen supravietuiesc deoarece au hormoni proprii
de crestere ( STH, etc), chimism intern al circulatiei sangvine, finctii de
adaptare.
Miscari ce se pot surprinde în viata intrauterina: agitatie motorie difuza - 9
saptamâni, bataile cordului - 10 saptamâni, miscari respiratorii - 12
saptamâni, miscari pozitionale slabe, închide mâinile - 12-14 saptamâni,
miscari ale tractului digestiv - 16 saptamâni, misca picioarele, pleoapele -
16-20 saptamâni, tipete slabe la 24 saptamâni.
Nasterea
La specia umana nasterea are loc, la ~ 267-280 de zile de la data fecundarii
Exista 4 etape ale nasterii:
dilatarea canalului cu angajarea capului fetusului în canalul dilatat;
expulzarea fatului;
expulzarea placentei si a membranelor;
contractari si expulzari ulterioare nasterii.
La primipare etapa dilatarii canalului cu angajarea capului fetusului în
canalul dilatat poate dura 12-20 ore, a doua etapa cca. 1-2 ore si ultima 1
ora. La multipare este de regula mai dureroasa etapa expulzarii fatului si
urmatoarele desi de cele mai multe ori nasterea este mai scurta.
Nasterea este traita în mod subiectiv si relativ obiectiv ca un adevarat soc,
atât pentru mama, cât si pentru copil. Pentru copil, nasterea este în mod cert
o schimbare radicala a conditiilor de existenta. Mama traieste socul sub forma
depresiei postnatale.
Prima reactie la copil dupa nastere este tipatul (Freud îl considera o expresie
a traumatismului primar uman, eveniment ce marcheaza existenta umana).
Primul an de viata
Înfatisarea generala a nou-nascutului normal este specifica. Întregul corp este
pliabil si are tendinta naturala de a sta pliat (pozitie embrionara).
Capul este mare si dispune de 6 fontanele. Membrele sunt relativ scurte, pielea
este rosiatica si usor tumefiata. Sistemul nervos este imperfect, prezentând
programe reduse.
Primele 3-5 zile - scadere fiziologica din greutatea initiala cu 150-300 grame.
Dupa 4-5 zile - scaderea greutatii se opreste, apoi începe recuperarea
greutatii pierdute.
Organismul dispune la nastere de o capacitate senzoriala generala relativ bine
dezvoltata, dar de o capacitate de reactii intentionale si coordonate aproape
nule.
Somnul nou - nascutului este polimorf si la cei mai multi copii se extinde pe
4/5 din 24 ore, deoarece apare fenomenul de epuizare rapida si intensa
energetica. Raportul dintre orele de somn si cele de veghe se va modifica
treptat.
1 an - copilul va avea nevoie pentru recuperare de 15-16 ore de somn zilnic,
desi activitatea sa din orele de veghe va fi mult mai densa si consumurile mai
intense.
Aceste momente de veghe vor deveni calme, active, spre deosebire de caracterul
lor agitat din primele zile.
Pentru a se controla
greutatea pe care copilul trebuie sa o aiba între 1-6 luni, se înmulteste
numarul lunilor cu 600 si la cifra obtinuta se adauga greutatea de la nastere.
Cresterea în greutate între 7-12 luni se calculeaza înmultind numarul de luni
ale copilului cu 500, plus greutatea de la nastere.
Controlul cresterii în înaltime se face înmultind numarul de luni cu cu 2,5 si
se adauga înaltimea de la nastere (pâna la 6 luni). Între 7 si 12 luni,
calculul se efectueaza înmultind numarul lunilor copilului cu 2 , la care se
adauga valoarea înaltimii de la nastere.
Cresterea este foarte intensa dupa nastere.
Perimetrul cranian este de aproximativ 34,5 cm la nastere; la un an de circa
45cm; la 3 ani, de 47 cm.
Cresterea creierului se exprima prin marirea perimetrului cranian cu 12 cm în
primul an, cu 2 cm în al doilea an. La 1 an, volumul creierului este de 3/5
fata de creierul adult, iar la 2 ani, de 4/5 fata de acesta.
Perimetrul toracic este de 32 cm la nastere, deci mai redus decât cel cranian,
apoi creste la 45 cm la 1 an si îl egaleaza pe cel cranian. Perimetrul toracic
îl întrece pe cel cranian cu 1-2 cm. Se considera ca în copilarie aceasta
distantare între cele doua masuri creste cu câte un cm. pe an.
Trebuintele de alimentare, somn, apa sunt ciclice. Trebuintele de aparare,
orientare, investigare sunt permanente.
Între 10 si 12 luni apar aspecte legate de dentitie. Întâi se contureaza
incisivii laterali, iar între un an si 18 luni încep sa creasca primii 4
molari. Între 16-28 luni apar caninii.
Trebuintele de aparare (supravietuire) devin active si încep sa se exprime prin
miscare si tipat în cazuri de disconfort si prin somn în caz de oboseala. Trebuinta
de miscare se intentionalizeaza primar, fiind legata de explorari ale mediului.
Se constituie si trebuinte psihologice, cum ar fi aceea de a forta prezenta
adultilor si relationarea cu acestia.
Trebuinta de hrana si apa, aer, temperatura echilibrata, somn, vocalizare,
comunicare si relationare sunt cele mai importante si implicate în crestere si
dezvoltare. Ele se vor socializa treptat.
Somnul - Aproximativ 80% din timp, copilul doarme pâna la un an, cu o
descrestere în ultimul trimestru spre 50%. Se modifica pe acest interval ritmul
si calitatea somnului.
Trebuinta de eliminare - este reflexa la copilul mic. La 8 saptamâni, copilul
are cca 2 scaune pe zi si unul dupa ce începe sa mearga; dificil este controlul
mictiunii.
Foamea si setea - în ontogeneza timpurie, foamea provoaca o stare generala de
agitatie si tensiune. Aceste trebuinte sunt implicate în învatarea si
comunicarea timpurie. În primele 10-12 zile, sunt necesare cam 6-8 alimentari
în 24 ore. Dupa 4 saptamâni, acestea se pot reduce la 5-6.
Trebuinta de afectiune se realizeaza prin intermediul structurii relatiilor si
regulilor incluse în structura familiei >"foamea" de prezenta adultului.
Primul an de viata este si perioada de câstig a bazelor independentei prin 3
serii de conduite achizitionate în experienta ontogenetica timpurie. Acestea
sunt: apucarea si mânuirea elementara a obiectelor, mersul si rostirea primelor
cuvinte.
Perioada primelor 30 zile se divide în:
o perioada scurta (7-10 zile) > este critica si dificila ca adaptare;
o perioada mai lunga > marcheaza organizarea ritmurilor circadiene si a unui
echilibru primar functional biologic.
1 luna la 3 luni > se formeaza reflexe conditionate simple si catenare, se
dezvolta orientarea vizuala si auditiva, se manifesta gânguritul ecolalic si
vocalizari.
de la 3 la 6 luni > formarea perceptiei la 3 luni, apoi curiozitatea,
crearea unui spatiu proximal (30-50 cm) acoperit de câmpul atentiei auditive
vizuala, tactila.
Emotionalitatea se încarca de afectiuni, de dependenta, gelozie, antipatie,
simpatie, cu mimici corespunzatoare = forme de comunicare nonverbala.
Între 6 si 9 luni sunt caracteristice deplasarea prin târâre, mers în 4 labe
sau cu scaunelul tras. Apar manifestari de inteligenta adaptativa practica.
Imitatia este activa, afectiunea se complica, copilul manifesta însusiri de
sesizare a dispozitiei mamei (empatice), încearca sa capteze atentia si
bunavointa, rosteste cuvinte scurte bisilabice cu rol de propozitie
(holofraze), gesturi cu functii de comunicare (salut, cere mâncare). Traieste
empatic dispozitiile mamei.
De la 9 la 12 luni, copilul se ridica si merge pe lânga obiecte sau de mâna, se
joaca mimând jucariile. Întelegând interdictia, mustrarea, apelul, rugamintea,
spune câteva cuvinte.
În ontogeneza timpurie sunt mai pregnante functiile primare biologice
atât ale senzorialitatii de contact (miros, gust) apoi tact, cât si aceleia de
distanta (vaz, auz).
Perceptia se structureaza sub forma a doua modele înrudite: un model perceptiv
contemplativ - prezent la doua luni - si un model perceptiv ce are o consecinta
actionala si se constituie la 3 luni. Dupa 4 luni, perceptia devine forma de
baza a informatiei senzoriale, iar apucarea obiectelor suportul ei principal.
Aspectele fundamentale ale perceptiei vizuale (forma, adâncimea si
perspectiva) se formeaza treptat în primii ani. Pâna la 10 saptamâni copilul
priveste nepreferential un cerc (doua dimensiuni) si o sfera. Dupa 3 luni
vocalizeaza, apoi gângureste spre persoana concreta, niciodata spre fotografia
ei.
Inteligenta. Se manifesta "conduita suportului" la 9 luni. Aceasta apare în
situatiile în care, daca se flutura o batista deasupra fetei copilului, dupa ce
el încearca de câteva ori sa o prinda, se opreste si apuca mâna care misca
batista. "Conduita sforii", descrisa ca activa la 11 luni si 7 zile, consta in
ridicarea jucariei tragând de sfoara pe mânerul unui fotoliu, dupa încercari de
a ajunge la jucarie prin aplecare. "Conduita baston" pune în evidenta faptul ca
spre sfârsitul primului an de viata copilul rezolva situatii-problema,
manifestând o inteligenta practica, inventie si flexibilitate. Copilul de 12
luni exprima conduite prin care dovedeste intentionalitati complexe, îsi pune
caciulita ca sa indice ca vrea sa iasa la plimbare etc.
În ce priveste emotiile, copiii sub 3 luni le au sub forme de disconfort fizic
convertit în psihic (de foame, în special).
Dintre expresiile cele mai complex dezvoltate sunt cele de echilibru
implicat în câstigarea pozitiei verticale si a primilor pasi.
Exista o componenta psihologica importanta a mersului si a miscarilor în
genere. În contextul acestei componente actioneaza perechea bipolara emotionala
de intentii (ca dorinta de a merge si teama de cadere ce poate ajunge
anxietate).
Comunicarea adaptativ-afectiva. Comunicarea se realizeaza prin vorbire si prin
reactii nonverbale (CNV) în care se includ gestica, mimica, postura si
paralimbajul. La 3-4 saptamâni se manifesta zâmbetul ca expresie a CNV. La 2
luni se contureaza destule momente în care copilul îsi întrerupe suptul pentru
a zâmbi, ca raspuns la discursul afectiv al mamei. La 2,5 luni, vocea mamei va
produce mai putine zâmbete din partea copilului, dar sunt mai frecvente reactii
de vocalizare sau gângurit ca un fel de schema de comunicare. La 3-4 luni,
zâmbetul devine mai mult reactie la contactul vizual, la surâsul mamei.
Dupa 4-5 luni, copilul decodifica numeroase aspecte din mimica adultului. Pe
locul al doilea în contextul CNV se afla gestica mâinilor. La copilul mic,
gestica mâinilor este mai densa dupa 6-7 luni în intentii afective, refuz,
situatii ceremoniale învatate pentru ocazii de contact social (salut).
Comunicarea verbala
Gânguritul = materia prima a vorbirii, cuprinzând întâi vocale neclare, apoi
acestea devin clare.
4 luni > se produc articulari de vocale cu consoane si diferentiere a
consoanelor.
5 luni > începe procesul de lalatiune ca faza superioara a gânguritului.
Lalatiunea = expresie articulata. Consta dintr-o intensa emisie repetata de
silabe.
Sfârsitul lunii a 10-a > atentia copilului este evident îndreptata spre
cuvinte.
La 11-12 luni > copilul face rapid progrese de întelegere a vorbirii
adresate si foloseste mai circumcis holofrazele.
Fata de adulti si de copiii mai mari gradul de sociabilitate este evident. Fata
de copiii mai mici sociabilitatea este redusa.
În primul an de viata exista o organizare complexa atitudinala de ordin primar
a afectelor ce apare în adaptarea si reactiile copilului la viata reala.
Freud e de parere ca ele se constituie ca structuri relativ complexe
situationale (efecte psihice nedirijate de constiinta si reglate inconstient
printr-o entitate numita imago).
În galeria primelor complexe ontogenetice se manifesta complexul sevrajului -
fixeaza relatia si situatia de dependenta a alaptarii si este legat de imagoul
matern.
Sevrajul se fundamenteaza pe emotiile arhaice si stabile ce unesc copilul cu
mama sa si se constituie în primele luni, persistând mai intens sau mai slab în
toate conduitele de dependenta ca un fel de cerinta continua de "lactatie".
Tot în ontogeneza timpurie se constituie complexul de intruziune care se
manifesta în variantele de gelozie.
De la 2 luni la 2 ani, copilul se confrunta cu cuplul si cu grupul
fratreriei în atasamentul dintre el si mama.
Complexul exprima
implicatia introducerii unui altreilea personaj într-o relatie afectiva duala
intensa. Acest complex are un rol important în identificarea si intuirea fortei
lui alter si a lui ego. Pentru acesta din urma, are loc la 7 luni "gasirea în
oglinda", moment de trecere spre un nivel de inteligenta instrumentala, dar si
de constituire a structurii narcisiste a sinelui.
Separatia de mama pe o perioada mai mare de o luna, la 7 luni, duce la o
adevarata depresie.
Plânsul copiilor sanatosi are o evolutie specifica. Astfel, în primele luni,
majoritatea copiilor plâng fara lacrimi, cu tipete concomitente. Între 3-6
luni, plânsul este însotit de miscari si agitatie. Dupa 6 luni copiii plâng
fara sa se agite.
Prima copilarie
Aceasta reprezinta etapa constituirii primare coerente, a trairii experientei
de viata curenta. Copilul începe sa fie integrat în interrelatiile grupului
familial si a celor ce frecventeaza familia. Începe sa sesizeze regulile,
interdictiile, orarul si stilul de viata al familiei, traind conflicte si stari
de confort psihic sau de euforie conditionate de cele din jurul sau.
Experienta de viata devine impregnata de învatarea comunicarii verbale. La
începutul acestei perioade, vorbirea copilului este restrânsa, inconsistenta si
încarcata de mari dificultati de pronuntie. La 3 ani copilul vorbeste relativ
fluent.
Copilul este angajat în perioada anteprescolara în cautarea de mijloace de a
îsi consolida autonomia prin perfectionarea deplasarii si a deprinderilor de
mânuire de obiecte.
Înca de la nastere a existat o amprenta evidenta a individualitatii biologice.
În timpul primului an, copilul a traversat un important impact biologic si un
evident soc social. Treptat însa a început sa acumuleze o experienta vasta si
complicata prin repetari auditive, prin facila raportare la obiecte si situatii
noi.
Procesul de adaptare are loc în cercuri concentrice, dintre care cel de la 1 la
3 ani este cel mai important, prin umanizarea ampla a trebuintelor,
intentiilor, atitudinilor si a conduitelor de baza. Unii autori sunt de parere
ca pâna la 3 ani, omul achizitioneaza 60% din experienta fundamentala de viata.
12-18 luni - caracteristica este consolidarea mersului si o mai buna percepere
a mediului înconjurator. La 15 luni devine deosebit de nestatornic si instabil.
18-28 luni - perioada se caracterizeaza printr-o accentuata dezvoltare a
comunicarii verbale si folosirea de solutii noi în diferite situatii de viata.
Spre sfârsitul etapei, copilul redevine nervos.
Dupa 2 ani jumatate se dezvolta o mai larga conciliere cu adultii , un
echilibru usor meditativ. Copilul este preocupat de aspectele evaluative ale
actiunilor si demersurilor sale, devine sensibil fata de cei din jur, se
antreneaza în jocuri, uneori cu un partener.
Între 1 si 3 ani, ritmul cresterii este înca foarte intens si multilateral, cu
o usoara încetinire spre limita superioara a etapei.
Pâna la 3 ani, perimetrul toracic întrece pe cel cranian cu aproximativ 2 cm.
Capul, cam de 1/3 din statura copilului la 1 an, ajunge la Π(parte din corp)
la 3 ani. La 2 ani proportia devine de 1/5 (abia la 8 ani raportul va deveni de
1/6). Pâna la 3 ani se completeaza treptat dentitia provizorie (la 1 an copilul
poseda 8 incisivi).
Cresterea ponderala însumeaza 4,5 kg pe întreaga perioada. Între 1 si 3 ani
continua dezvoltarea corpului celular al neuronilor, pigmentatia lor,
ramificatiile dendritice si sinapsele se înmultesc, continua procesul de
nuclearizare. La 3 ani, creierul devine asemanator cu cel adult în ceea ce priveste
reliefurile sale exprimate în circumvolutiuni si scizuri.
La 18 luni poate duce la gura lingura cu supa (varsând o parte din
continutul ei). Începe sa mestece alimentele, la 20-22 luni masticatia este
curenta. La 30 de luni tine cana cu ambele mâini si bea. La 3 ani poate mânca
cu furculita bucatele de alimente. La 2-3 ani controlul sfincterian este
evident. La 17 luni copilul imita si astfel îsi însuseste o vasta experienta.
Cerinta subiectiva a comunicarii este constituita la 16 luni. Între 18
si 24 luni are loc formarea vorbirii în propozitii, iar între 48 si 60 luni are
loc organizarea sintaxei. Dupa 1 an, copilul construieste propozitii simple de
2, apoi de 3 cuvinte. El începe sa foloseasca propriul nume in referintele
despre sine, dupa modelul luat de-a gata de la ceilalti (vorbeste despre sine
la persoana a treia o perioada de 2-3 luni).
La 2 ani se manifesta faza de acuta insistenta la întrebarea "ce este asta ?".
Se considera acest moment ca un fel de "mare identificare" a lumii obiectuale.
Dorinta de comunicare devine intensa.
La 2 ani persista înca planul mental, caracterul autist si animist al gândirii
copilului si o dificultate structurala de a sesiza diferentele dintre
interdependenta, cauzalitate, determinismul fenomenelor etc. la 3 ani atentia
se deplaseaza usor spre relatiile dintre fenomene si obiecte, activeaza
curiozitatea copilului si încarca mijloacele de investigatie cu strategii noi
(interogatia "de ce?"), schemele mentale sunt înca relativ rigide. O forma a
curiozitatii la 3 ani este legata de atractia interdictiei.
Desi dupa vârsta de 1
an dispozitia generala a copilului este din ce în ce mai buna, planul afectiv
este instabil si arzator, copilul se supune legii celei mai mari tentatii.
La 18 luni, rezonanta afectiva creste, copilul este mai impresionabil si
intuieste dispozitia mamei, reactioneaza la o melodie trista.
La 1 an si jumatate, atasamentul fata de mama sau de persoana care o
înlocuieste devine acaparant. Se manifesta gelozia.
Timiditatea fata de persoanele straine, simpatia antipatia încep sa fie
nuantate.
Spre 2 ani, tatal este admirat si devine favoritul copilului.
Dupa 2 ani, copilul devine impulsiv si neîntelegator, instabil din nou.
La 2 ani jumatate, cucerirea propriei identitati se realizeaza prin opozitie cu
ceilalti.
În copilaria timpurie exista doua feluri de anxietate: cea fata de persoane si
situatii straine si cea de separatie. Treptat se constituie si anxietatea
morala ca teama de pedeapsa si traire a sentimentului de vinovatie.
Bibliografie
Tratat de pediatrie - Petru Maila
Adolescent psychiatry - Scherman C. Feinstein, 1971
Creșterea copilului de la o zi la șase ani (Manualul părinților) - Anne Bacus, Teora
Adolescent psychiatry. Developemental and clinical studies (vol.18) - Scherman C.
Feinstein, 1992
Psihologie clinică - G. Ionescu, Editura Academiei, 1985
Copiii sunt din Rai - Dr. John Gary, Editura Venus, 1999
Dicționar de psihiatrie - Editura Univers Enciclopedic
Copilul maltratat - Karl Killèm, Editura Euro High Risk infants and children - Daniel 8.Sterm, Editura Academic Press, 1980
Terapia de familie - Iolanda Mitrofan, Editura Sper, 2001
|
