Scurt istoric al asistentei sociale
1 Traditia sistemului de asistenta sociala in Romania.
In Romania asistenta sociala a avut un puternic caracter religios, dezvoltandu-se in jurul manastirilor,
Primele inceputuri sunt actiuni caritabile, filantropice cu un pronuntat caracter religios, care aveau drept scop ajutorarea ocazionala a celor care se plasau la marginea societatii: batranii si bolnavii saraci si lipsiti de ajutorul familiei, copii orfani, handicapati ajunsi cersetori, saracii aflati in situatie de mizerie severa.
- Cele mai vechi asezari “calicii” si au fost infiintate in Bucuresti in secolul al- XVI-lea de catre Negru Voda.
- In perioada 1735-1750 apar diferite fundatii cu scop umanitar: “Fundatia Pantelimon”- infiintata de Grigore al II-lea Ghica care construieste primul orfelinat pentru copii saraci,
- in anul 1751, se infiinteaza azilul de femei “Domnita Balasa”, destinat fetelor sarace si orfane.
- In anul 1775 Alexandru Ipsilante infiinteaza institutia cu carater umanitar “Cutia milelor” care stangea venituri din dari si unele cote benevole de participare a populatiei catre biserici si serveau pentru ajutorarea copiilor saraci,
- in anul 1793 se creeaza postul de medic sef al orasului, care avea ca principala preocupare ingrijirea gratuita a bolnavilor saraci.
- actul de nastere al asistentei sociale moderne poate fi plasat inca din 1775, odata cu aparitia primei legi de protectie pentru copil si infiintarii unor institutii specializate de ocrotire pentru persoane in dificultate :fete-mame, saraci, bolnavi, pers. varstnice fara sprijin, persoane handicapate fizic si psihic.
2 Inceputuri legislative ale asistentei sociale in Romania
Legislativ, au fost inregistrate in anul 1881, prin Regulamentul Organic al Valahiei, se infiinteaza, un serviciu de asistenta sociala care se preocupoa de copii gasiti, acestia urmand a fi dati la doici si mame crescatoare.
- in anul 1894 se legifereaza asistenta sociala in domeniul copilului, extinzindu-se la nivel de comuna, care avea sarcina de a se ocupa de copii gasiti orfani.
Din aceasta perioada statul incepe sa creeze institutii de protectie pentru copii si adultii cu carente fizice, psihice si sociale.
- Incepand cu anul 1901 se infiinteaza: azilul de copii sugari, orfelinatul pentru fete orfane si copii gasiti, iar pe langa primarie se infiinteaza un “serviciu al crescatoarelor”,
3. Aparitia formelor institutionale, inceputurile infiintarii sistemului
Interventia statului asistenta sociala incepe odata cu crearea in anul 1920 a Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale. La nivel local s-a constituit o infrastructura diversificata: organele locale care aveau functia de a oferi efectiv asistenta sociala erau Birourile judetene si comunale, iar ca organ local consultativ, de aviz si coordonare era Comitetul Judetean.
- In 1921 este promulgata Legea pentru infranarea vagabondajului si cersetoriei si pentru protectia copiilor, scop in care se infiinteaza “scolile de indreptare“ pentru minori, coloniile de munca pentru majorii apti de munca, ospicii pentru infirmii psihici, azile pentru neputinciosi si batrani.
S-a promulgat (1930) Legea sanitara si de ocrotire, care face pentru prima data distinctia dintre asistenta sociala si ocrotire sociala.
Nevoie sociala- incapacitatea fizica, psihica, mentala sau materiala a individului de a depasi singur starea de dificultate in care se afla, cu propriile resurse.
Caracteristica asistentei sociale romanesti moderne reprezinta un produs direct al preocuparilor Scolii sociologice a lui Dimitrie Gusti.
Romania a fost una dintre primele tari europene care a elaborat un sistem de securiatate sociala atat in domeniul asigurarilor sociale (prima lege a pensiilor dateaza din 1912), cat si in cel al asistentei sociale prin acordarea
de ajutoare orfanilor, vaduvelor de razboi.
Asistenta sociala in perioada comunista
Sistemul comunist nu a tolerat dezvoltarea asistentei sociale, in anul 1952 este interzisa pregatirea asistentilor sociali prin invatamantul universitar, fiind acceptata sub forma de scoala post-liceala, forma care va fi si ea desfiintata in anul 1969.
Reteua de asistenta sociala comunitara a fost si ea desfiintata, iar profesia de asistent social a fost radiata din nomenclatorul profesiilor.
Serviciile comunitare de asistenta sociala, au fost complet eliminate, iar asistentii sociali profesionisti, erau tinuti in posturi administrative marginale.
Cadrul legislativ din perioada anilor 1950-1970, excludea din principiu sistemul de asistenta sociala, ducand inevitabil la eliminarea lui.
Asistenta sociala era o functie a statului si se realiza centralizat. Legile precizau categoriile de beneficiari si conditiile pe baza carora se stabilea accesul la sistenta sociala, precum si modul in care activitatea in domeniu era organizata.
Legile au fost adoptate in marea lor majoritate intre anii 1954 si 1970 si doar putine au fost modificate ulterior, in pofida deteriorarii situatiei economice si a cresterii nevoilor sociale ale populatiei.
Pentru ajutorarea familiei, indeosebi a familiilor cu copii in intretinere, statul acorda o serie de ajutoare financiare, care erau conditionate de participarea la munca a persoanelor apte din famil
Cadrul institutional.
Sistemul- era centralizat si birocratizat, acordand foarte putin spatiu de miscare autoritatilor locale, initiativelor civice sau ONG-urilor (acestea fiind ulterior excluse)
La nivel central Ministerul Sanatatii si Prevederilor Sociale devenit apoi Ministerul Muncii a coordonat intreaga activitate de asistenta sociala si a gestionat o parte din fondurile alocate cu aceasta destinatie de la bugetul de stat.
Autoritatile locale aveau stabilite misiuni extrem de limitate: distribuirea ajutoarelor in situatii de urgenta
In perioada socialista asistenta sociala viza doar batranii, handicapatii si minorii aflati in situatii deosebite si se realiza prin forme institutionalizate de ocrotire si asistenta, fara sa asigure standardele minime de protectie.
Obiectivele implicite ale asistentei sociale inainte de 1989 erau:
- cresterea natalitatii in perspectiva dezvoltarii fortei de munca
- ingrijirea in institutii de ocrotire sau in familii substitutive,
- asigurarea unui minim de ingrijire in institutii de asistenta sociala
- acordarea unui ajutor banesc sau in natura, dupa caz, persoanelor incapabile de munca,
5. Asistenta sociala in Romania dupa 1989
Dupa Revolutia din 1989: intreprinderile economice, nu asi mai asuma masurile de asistenta scoiala
Alocatia de stat este separata de intreprindere, nemaifiind conditionata de statutul de salariat,
locuintele nu se mai acorda de intreprindere,
mai aveau capacitatea de a acorda masuri de asistenta pe care le realizau in perioada comunista, dar nu mai asigurau nici locuri de munca, pentru o mare parte a fortei de munca disponibile, pe de alta parte unitatile de asistenta sociala se confruntau cu probleme de functionare: criza de alimente, lipsa unui personal specializat si suficient numeric.
Statul nu isi mai asuma asistenta sociala a persoanelor care se aflau in nevoie, aceasta revenind in mod dramatic familiilor, care se confrunta si asa cu probleme cauzate de lipsa unor venituri minime pentru subzistenta.
In primii ani ai tranzitiei nu exista un sistem de asistenta sociala, altul decit cel asigurat in institutiile specializate, in timp ce problemele sociale erau din ce in ce mai multe si mai diversificate.
6 Etape de dezvoltare a asistentei sociale in Romania
in perioada de tranzitie
Asistenta sociala in perioada de tranzitie a parcurs mai multe faze, dupa Catalin Zamfir astfel:
Prima etapa de politici sociale 1990, -pina la jumatatea anului 1990, denumita etapa reparatorie, s-a caracterizat prin:
- acordarea unor subventii, ajutore si alte fonduri banesti ca o recompensa fata de frustrarile suferite anterior, de anumite categorii de beneficiari.
S-a ajuns la o criza a acestei etape, justificata de acordarea ineficienta a fondurilor in acest scop, ceea ce a determinat o reconsiderare a acestor transferuri banesti. S-a luat astfel decizia sistarii masurilor reparatorii si trecerea la organizarea unor structuri care sa permita o abordare temeinica si pragmatica a problemelor sociale.
Elaborarea unei noi legislatii in domeniul social si dezvoltarea noilor institutii a devenit o nevoie fireasca, iar in partea a doua a anului 1990, a devenit cruciala nevoia dezvoltarii unei politici sociale si au fost promulgate primele reglementari legislative.
S-au pus bazele organizarii institutionale, ministerul responsabil cu asistenta sociala a fost stabilit Ministerul Munc
- lipsa cronica de conceptie strategica, fapt care i-a conferit mai degraba un caracter reactiv si relativ conservator.
Etapa a doua- a construirii de urgenta a unui nou cadru legal si institutional de politica sociala, a continut si dupa instaurarea primului guvern legitim.
Printre masurile luate, urmare a analizei critice a sistemului la acea data, se numara:
infiintarea colegiilor de asistenta sociala
Cresterea numarului si formarea de specialitate a personalului din unitatile de asistenta sociala
largirea categoriilor de persoane care pot beneficia de prestatii la cantinele de ajutor social,
Modificarea legislatiei
Majorarea alocatiei de intretinere pentru minorii dati in plasament familial
Stabilirea unui ajutor banesc
Indexarea ajutoarelor sociale- trimestriale, ocazionale, a ajutorului de somaj si a
- Imbunatatirea legislatiei
Prestatiile sociale - alocatii banesti acordate persoanelor aflate in dificultate , au fost reglementate prin acte legislative si constituie politica la nivel national pentru asigurarea distribuirii primare.
Scopul lor- de a ajuta persoanele sau familiile care nu au venituri satisfacatoare pentru a putea sa-si asigure un minim decent de trai.
Se compun din: transferuri universaliste (ascordate tuturor beneficiarilor)
- si transferuri reziduale.(numai anumitor categorii, pe baza testarii veniturilor)
|
