Tipuri de grupuri utilizate in Asistenta sociala

Tipuri de grupuri utilizate in Asistenta sociala

De-a lungul timpului asistenta sociala si-a dezvoltat, pornind de la metodele oferite de psihologie si psihiatrie, metode proprii de interventie la nivelul individual, familial, de grup si comunitar. In Romania abia dupa anul 1990 a existat o preocupare consistenta in dezvoltarea acestui tip de metoda.

Oamenii traiesc īn grupuri. Aceasta platitudine se poate baza pe afirmatia lui Aristotel conform careia omul este "zoon politikon". Aceasta expresie, spuneau R. Boudon si Fr. Bourricaud, s-ar putea traduce nu numai "animal politic" ci si "fiinta sociala".

In practica asistentei sociale grupurile pot fi folosite cu scopul de a ajuta persoanele sa dezvolte noi modalitati de relationare sau sa le intareasca si sa le imbunatatesca pe cele déją dobandite.

Grupul faciliteaza poprtunitatea de a da si a primi ajutor de la ceilalti membrii, o mai buna comunicare, deprinderea unui comportament asertiv, etc. acestea pun in contact oameni diferiti, cu valori diferit aducand si un beneficiu la nivel informational si ofera, deci, modele cognitive si comportamentale noi, inclusiv noi modalitati de rezolvare de probleme.

Asistentii sociali pot fi lideri ai unor grupuri precum cele de suport, grupuri educationale, recreationale, grupuri de ajutor reciproc, etc. facand parte dintr-o echipa interdisciplinara ce coordoneaza activitatea.

Exista mai multe tipuri de grupuri in Asistenta sociala:

A.   GRUPUL DE TERAPIE se organizeaza cu scopul rezolvarii unor probleme de natura emotionala sau comportamentala fiind de mai lunga durata decat alt tipuri de grupuri. Persoanele participa la acest grup cu scopul de a diminua simptomele sau problemele cum ar fi depresia, dificultati de natura sexuala, anxietatea, tulburari psihosomatice, etc. acordand atentie atat elementelor din subconstient, cat si restructurarilor de personalitate.

B.   GRUPUL DE CONSILIERE se focalieaza asupra unei probleme specifice care poate sa fie de natura educationala, sociala, legata de profesie, cariera sau probleme personale ale membrilor de familie cum ar fi relatia parinte-copil. El are atat scopuri de prevenire cat si de interventie adica, de reolvare de probleme si presupune un proce de interactiune interpersonala punand accentual pe ganduri, sentimente, comportamente de la nivelul constientului.

Grupul de consiliere difera fata de grupul de terapie prin aceea ca acest tip de grup face apel la problemele de la nivelul constientului si nu la cele de la nivelul subconstientului. El este orient inspre rezolvarea unor probleme de la nivelul specifice, in cadrul lui fiind stabilita realizarea unor sarcini pe termen scurt, si nu inspre tratamentul unor tulburari severe de natura psihologica sau comportamentala. Grupul ofera oportunitatea unei autoobservari veritabile.

C.   GRUPUL DE DEZVOLTARE PERSONALA ofera posibilitatea persoanelor ce se mentin in limita normalului de a-si dezvolta capacitatile de relationare cu altii. Acest tip de grup este mai degraba orientat inspre dezvoltarea personala, spre rezolvarea de probleme ce apar ca urmare a trecerii prin diferite etape ale vietii, decat pe terapia unor tulburari psihice, emotionale. Scopul acestor grupuri este de a oferi support persoanelor astfel incat ele sa reuseasca pe parcurs sa faca autoevaluari care sa-i ajute sa gaseasca noi modalitati de rezolvare de probleme ce apar ca urmare a trecerii prin diferite etape ale vietii, decat pe terapia unor tulburari psihice, emotionale.

In general aceste grupuri se focalizeaza pe scopuri precum:

a)     sa ajute persoanele sa dezvolte atitudini positive si abilitati de relationare;

b)    sa faciliteze schimbarea;

c)     sa ajute membrii grupului sa transfere abilitatile dezvoltate in cadrul grupului la nivelul relatiilor din afara acestuia .

D.   GRUPURILE DE FORMARE SAU DE ANTRENAMENT. S-a incercat gasirea unor tipuri si forme variate d grupuri care sa realizeze dezideratele formarii psihosociale a omului. Exista 3 tipuri de grupuri

a). T-Group-ul (Training-Group, grupul de invatare sau de formare, in engleza; grupul de baza de diagnostic, in franceza) s-a constituit treptat din dorinta de a intelege mai bine ce se petrece in grup, care e dinamica lui, cum se realizeaza o comunicare autentica intre membrii acestuia.

Au ca scop dezvoltarea abilitatilor necesare pentru buna functionare a indivizilor in cadrul unui serviciu social/organizatii/agent economic, etc. in acest tip de grupuri se deprind modalitati de ajustare la stres in conditii de laborator in care unele variabile sunt controlate, unde datele obisnuite pot fi analizate iar modalitatile eficiente de ajustare sunt incurajate si dezvoltate.

Obiectivele T-Group-ului au fost formulate de K.Lewin: de a oferi participantilor posibilitatea de a trai experiente existentiale in intriorul grupului. T-Group-ul nu are o structura interna, o autoritate recunoscuta sau o anume sarcina de indeplinit; el nu este un grup de munca centrat pe realizarea a ceva anume, nici un grup de discutie centrat pe analiza, dezbaterea unei teme, pe solutionarea ei.

T-Group-ul este o inventie pedagogica, deoarece presupune constituirea unui grup care este, concomitant, atat subiect cat si obiect de experienta, fiecare participant formandu-se pe sine , invatand sa diagnosticheze functionarea grupurilor nici in vivo, in chiar grupul din care face parte, in sfarsit, achizitionand capacitatea de a se autoanaliza.

Ca tehnica, T-Group-ul consta in urmatoarele:

constituirea unor grupuri mici, formate din 10-12 persoane, de preferinta care nu se cunosc intre ele, de sexe, varste, prgatiri si profesiuni diferite;

inmanarea unor consemne acestora, in care sunt notate pe scurt cateva instructiuni in legatura cu ceea ce vor avea de facut;

instruirea observatorilor in legatura cu activitatea lor; dispunerea lor in forma de cerc in jurul membrilor din cadrul grupului de discutie;

analiza referatelorr observatorilor dupa terminarea sedintelor de discutie;

analiza referatelor observatorilor dupa terminarea sedintelor de discutie in grup.

Practicarea unei asemenea tehnici se soldeaza cu o serie de efecte positive atat asupra membrilor grupului de discutie, cat si asupra observatorilor.

Observatorii isi pot dezvolta capacitatea de a sesiza fenomenele autentice de dinamica a grupurilor sociale.

In vederea educarii acestei capacitate se poate proceda in doua feluri:

discutarea in comun a rapoartelor individuale redactate in urma observarii aceluiasi grup, compararea lor;

impartirea continutului rapoartelor de observatie in unitati informationale semnificative, care mai apoi sunt valorizate astfel:

a)     observatii false sau falsificate de implicarea afectiva a observatorului in continut;

b)    observatii obiectiv, tip reportaj, fara nici o implicatie afectiva, care rateaza insa semnificatia psihosociala a ceea ce se intampla in grup;

c)     observatii veritabile asupra dinamicii de grup;

d)    observatii care deformeaza realitatea ca urmare a "interpretarii" ei subiective de catre observator;

T-Group-ul are largi aplicatii in diverse domenii, cum ar fi:

- procesul instructive-educativ bazat pe considerarea grupului ca mediu sau ca mijloc de formare;

- canducerea reuniunilor, in care un rol important revine animatorilor acestora;

- terapia de grup, care reeduca, in principal, capacitatea de comunicare cu altii grav afectata, ca sic ea de relationare interumana, sursa importanta a dezadaptarilor.

b. GRUPUL DE INTALNIRE sau grupul intensive constituie cea mai importanta inventie sociala a secolului nostrum, cu o expansiune extreme de rapida, puternica si fecunda. El s-a nascut aproximativ in acelasi timp cu T-Group-ul, prin 1946-1947, la Universitatea din Chicago, unde Rogers si colegii sai orgnizau programe scurte de formare intensive a unor consilieri in relatii umane.

Grupul este orientat asupra cunoasterii si intercunoasterii autentice, asupra dezvoltarii si ameliorarii comunicarii si relatiilor interpersonale, deci atat asupra dezvoltarii personale, cat si asupra terapiei, toate acestea vizand, in final, formarea adecvata pentru relatii umane. Spre deosebire de T-Group, centrat pe dezvoltarea capacitatii de ncomunicare in grup, pe intelegerea a ceea ce se petrece in grup, a functionalitatii lui, membrii grupului trebuie sa descifreze natura interrelatiilor si procesele de evolutie a grupului, grupul de intalnire este centrat pe dezvoltarea personala, pe intelegerea sine-lui si a altuia, pe intelegerea propriilor comportamente desfasurate in grup, a efectelor acestora aupra altora, pe dezvoltarea capacitatii de exteriorizare autentica a sentimentelor. Grupul de intalnire il pune pe individ fata in fata cu propriile lui sentimente, ii faciliteaza intalnirea cu sine prin intermediul altora.

Rogers prezinta fazele si procesele prin care trece un grup de intalnire:

I.           Confuzia initiala, aparuta ca urmare a anuntului facut de animatorul grupului privitor la ceea ce se urmareste, la faptul ca grupul are o libertate deplina, ca el insusi nu reprezinta de fapt un conducator sau o autoritate a grupului, si manifesta prin taceri jenante, conversatie de salon, schimburi politicoase si superficialem de informatii, sentimente de frustrare, teama de ceea ce va urma. 

II.        Rezistenta fata de autoexplorare si detanuire personala, manifestata prin teama, uneori marturisita cu voce tare, de a dezvalui, de consecintele unui asemenea act, prin increderea in grup.

III.     Descrierea sentimentelor trecute apare ca o modalitate e iesire din impas, de evaziune spre trecut, spre ceea ce s-a intamplat "acolo" si "atunci", "altadata", trecutul fiind mai putin presant psihologic mai usor de justificat chiar prin faptul ca "a trecut"

IV.            Exprimarea sentimentelor negative reprezinta prima manifestare a unor sentimente autentice ce se exprima in grup, de regula fie cu unii dintre membrii grupului care tac, nu se implica inca in discutie, fie fata de animatorul grupului care nu-i ajuta sufficient sa iasa din impas.

V.       Exprimarea si explorarea unor material ce au semnificatii personale se realizeaza pe masura ce in grup apare un climat de incredere reciproca, indivizii dandu-si seama ca pot exprima fara frica, fara urmari grave unele aspecte mai profunde despre ei.

VI.            Exprimarea sentimentelor interpersonale exprimate in grup, atitudini ce vor fi aprofundate mai apoi ca urmare a climatului de incredere ce se instaleaza treptat in grup.

VII.         Dezvoltarea capacitatii terapeutice a grupului, concretizata in manifestarea naturala si spontana a capacitatii de a-i ajuta pe altii, de a trata intr-o maniera eficace nacazurile si suferintele altora.

VIII.      Acceptarea de sine si inceputul schimbarii

IX.            Fatada se fisureaza

X.       Oglinda sociala sau feed-back-ul consta in faptul ca individul isi da seama de felul in care e perceput, interpretat, valorizat de catre ceilalti membrii ai grupului.

XI.            Relatia de ajutor in afara sedintelor

XII.         Intalnirea esentiala

XIII.      Expansiunea sentimentelor positive de apropiere

XIV.      Schimbarea comportamentului in grup consta in modificarea gesturilor, a modului de a vorbi, de a gandi, de a se comporta.

c). Grupurile structurale se concentreaza pe teme specifice fiind mult folosite in serviciile de asistenta sociala, la nivelul agentiilor, scolilor, etc.

E. GRUPURILE DE AJUTOR RECIPROC/DE SPRIJIN(SUPORT) servesc anumite categorii de populatie, acestea neavand nevoie de un lider profesionist.

Aceste grupuri, compuse din personae care au interese comune, ofera membrilor sprijin, fapt ce diminueaza stresul psihologic si incurajeaza spre realizarea de schimbari necesare in viata lor.

Pentru psihoterapia de grup este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii:

a)     comunicarea verbala

b)    materialul produs de grup

c)     dirijarea dinamicii procesului de grup. Factorii care intervin in formarea unui grup bun si eficient care sa permita ameliorarea situatiei sunt:

capacitatea animatorului/terapeutului de a influenta direct sau indirect fiecare membru, in scopul participarii lui active la problema grupului;

capacitatea animatorului de a favoriza, dezvolata si restabilii un climat de toleranta mutuala favorabil discutiilor si rezolvarii conflictelor care pot sa apara  intre membrii grupului;

transferarea pe parcursul activitatii a functiilor animatorului asupra grupului.

Psihoterapia de grup nu este o metoda universala de tratament si nu este lipsita de riscuri. Eficacitatea ei depinde de selectia, pregatirea membrilor si de calitatile si vocatia terapeutului:

A.   in selectarea membrilor grupului trebuie avute in vedere criterii privind:

a)     gradul de motivare a subiectului

b)    posibilitatea de comunicare verbala sa fie intacta

c)     capacitatea intelectuala sa fie nealterata

d)    capacitatea subiectului de a tolera psihic si somatic

e)     conditiile rezidentiale profesionala si familiale

f)      varsta

g)     sexul subiectilor

h)     criteriile diagnostice sunt deosebit de importante.

Psihoterapia de grup este indicate:

a)     in tulburari neurotice primare, cele obsessive si fobice

b)    in tulburari psihopatice

c)     in tulburari Borderline

d)    in psihozele remise fara efecte majore

e)     in alcolemii si toxicomanii

f)      in tulburari sexuale

g)     in tulburari functionale.

B.    pregatirea prealabila a membrilor pentru grup. Rotter si Berne stabilesc niste criterii de pregatire prealabila a membrilor:

a)     infromarea subiectului

b)    identificarea experientei subiectului

c)     dezvolarea capacitatii de introspectie si interpretare

C.   Terapeutul trebuie sa aiba o buna formatie teoretica pentru a putea toler transferul negative fara a fi lezat. Psihoterapeutul trebuie sa dozeze gratificatiile si frustrarile folosioare grupului ca si collaborator. El returneaza grupului itrebarile care I se pun direct facandu-I pe membrii grupului in acest sens sa-si resolve problemele existenta.

Dupa coroborarea informatiilor, atat privind grupul de sprijin cat si profilul asistatului, asistentul social elaboreaza si realizeaza actiuni de consiliere prin care asistatul este informat despre reteaua grupului de sprijin si de despre beneficiile acestora.

Grupul mare- este o formatiune sociala bine definita, structurata pe temelia unor retele de norme si valori, statusuri si roluri.

El se deosebeste de grupul mic prin:

-dimensiunile cantitative sporite, de ordinul milioanelor

-accentuarea elementelor formale, institutionalizate

-reducerea ponderii interactiunilor directe

-utilizarea limbii ca instrument de comunicare, la nivelul popoarelor si natiunilor

-obiectivarea potentionalitatilor de grup īn procesele unei culturi comune.

Grupul mare este un grup secundar, formal, care dispune de stabilitate īn timp.

Clasa sociala este o forma de stratificare īn care apartenenta la diferite grupuri sociale si relatiile īntre acestea sunt determinate īn primul rānd pe criterii economice.

cuprinde un ansamblu de indivizi care au caracteristici comportamentale identice sau comparabile;

-se deosebeste de stratificarea din societatile premoderne prin faptul ca nu se bazeaza pe reglementari oficiale, e complet laicizata, nu impune transmiterea automata a unor privilegii ereditare si permite mobilitatea sociala.

Tipuri de clase: - clasa de proprietate- cānd statusul de clasa al membrilor sai este determinat īn primul rānd de detinerea proprietatii;

clasa de achizitie- cānd situatia de clasa a membrilor sai este determinata īn principal de sansa de a valorifica servicii pe piata.

clasa sociala- compusa dintr-o pluralitate de statusuri de clasa īntre care se observa un permanent interschimb de indivizi pe de īnsusiri personale sau īn succesiunea generatiilor.

Situatia de clasa apare cānd:

un grup de persoane īmpartasesc īn comun o componenta specifica a sanselor lor de viata;

aceasta componenta este reprezentata exclusiv prin interese economice īn ce priveste posesiunea de bunuri si sansele de venit;

este prezenta numai īn conditiile unei piete a marfurilor si a  munci.

Grupurile de status se disting pe baza urmatoarelor criterii:

prestigiul

-pretuirea sociala

-stilul de viata.

Spre deosebire de clase, grupele de status sunt īn mod normal comunitati ale caror membri sunt constienti de prestigiul, stilul de viata pe care ei īl au  īn comun.

Formele de actiune īn grupele de status (Weber):

-actiuni de masa, care genereaza reactii similare (spontane);

-actiuni comune, care se orienteaza spre sentimentul apartenentei agentilor sociali la o comunitate

-actiuni sociale, orientate spre o ajustare a intereselor, motivata rational.

Schimbarile economice, sociale si tehnologice petrecute o data cu dezvoltarea industrialismului au fost īnsotite de o accentuata diviziune a muncii si diferentiere a ocupatiilor.