Ambiguitatea

Ambiguitatea

Daca în faptul-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul 15115q1620p la nivel cotidian este întîlnit ceea ce e accesibil oricui si despre care fiecare poate sa spuna orice, în scurta vreme nu se mai poate decide ce anume este deschis printr-o întelegere autentica si ce anume nu. Aceasta ambiguitate nu cuprinde doar lumea, ci, în aceeasi masura, si faptul-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul 15115q1620p ca atare, ba chiar si fiinta Dasein-ului raportata la ea însasi.

Totul arata ca si cum ar fi fost cu adevarat înteles, surprins si spus si totusi în fond nu este asa; sau arata ca si cum nu ar fi fost asa si în fond este. Ambiguitatea nu priveste doar felul în care dispunem de ceea ce ne este accesibil prin folosire sau placere, ci ea s-a fixat deja în întelegere ca o putinta-de-a-fi, în maniera proiectului si a darii prealabile de posibilitati pentru Dasein. Nu numai ca toata lumea cunoaste si discuta ceea ce exista si ceea ce se petrece, dar toata lumea se pricepe sa vorbeasca din capul locului în privinta a ceea ce urmeaza sa se întîmple, asupra a ceea ce nu exista înca, dar care "la o adica" ar trebui facut. Fiecare a presimtit si a simtit de la bun început ceea ce altii la rîndul lor presimt si simt. Acest a-fi-pe-urmele-a-ceva bazîndu-ne pe colportaj - cine este în chip autentic "pe urmele" a ceva nu vorbeste despre lucrul acela - este modul prin excelenta înselator în care ambiguitatea confera în prealabil posibilitati Dasein-ului, pentru ca în acelasi timp sa i le sufoce în fasa.

Presupunînd anume ca ceea ce se presimtea si simtea ajunge într-o buna zi sa se petreaca, atunci tocmai ambiguitatea este aceea care îsi da silinta ca interesul pentru lucrul întîmplat sa piara deîndata [174]. De vreme ce acest interes nu e pus în miscare decît de curiozitate si flecareala, el nu subzista decît atîta vreme cît este data posibilitatea unei simple presimtiri comune, care nu obliga la nimic. Implicarea-alaturi-de-ceilalti, cîta vreme se merge pe urmele a ceva, se transforma în renuntare, din clipa în care ceea ce era presimtit începe sa se împlineasca. Caci prin aceasta împlinire, Dasein-ul este de fiecare data constrîns sa se întoarca la el însusi. Flecareala si curiozitatea îsi pierd atunci forta si ele nu întîrzie sa se razbune. În fata împlinirii a ceea ce se presimtea în comun, curiozitatea se grabeste sa spuna: "sigur ca a putut sa se întîmple, de vreme ce am banuit-o cu totii." În cele din urma flecareala este chiar suparata pentru faptul ca ceea ce ea presimtea si pretindea neîncetat ajunge acum sa se petreaca în chip real; caci în felul acesta prilejul de a continua sa presimta îi este suprimat.

Însa cum timpul Dasein-ului care traieste discretia împlinirii si a adevaratului esec este unul cu totul diferit, iar din punct de vedere public el este esential mai lent decît cel al flecarelii (care "traieste mai repede"), flecareala a ajuns între timp la cu totul altceva si de fiecare data la lucrul cel mai nou. Ceea ce fusese presimtit si care a ajuns apoi sa se împlineasca survine, în raport cu lucrul cel mai nou, prea tîrziu. Flecareala si curiozitatea, prin ambiguitatea care le este proprie, au grija ca orice creatie autentica si noua, o data aparuta, sa treaca în spatiul public ca depasita. Creatia nu poate deveni libera, în posibilitatea ei pozitiva, decît daca flecareala care o acopera a devenit ineficace si daca interesul "comun" s-a epuizat.

Ambiguitatea care e proprie nivelului public de explicitare face ca toate pronosticurile si toate presimtirile care fac jocul curiozitatii sa capete aura de eveniment autentic, în vreme ce actiunea si realizarea efectiva ea le trece în registrul secundului si al insignifiantului. De aceea, întelegerea pe care Dasein-ul o are în perimetrul impersonalului "se" se însala constant, cînd e vorba de proiectele sale, în privinta posibilitatilor sale de fiinta autentice. Dasein-ul este "prezent" întotdeauna marcat de ambiguitate, adica în acea stare de deschidere ce survine în spatiul public, proprie faptului-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul 15115q1620p , acolo unde flecareala cea mai zgomotoasa si curiozitatea cea mai inventiva misca lucrurile, acolo unde zi de zi se întîmpla totul si unde în fond nu se întîmpla nimic.

Aceasta ambiguitate îi procura întotdeauna curiozitatii ceea ce ea cauta, iar flecarelii îi da iluzia ca totul se decide la nivelul ei.

Însa acest fel de a fi al starii de deschidere care este proprie faptului-de-a-fi-în-lume guverneaza deopotriva si faptul-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul 15115q1620p . Celalalt este "prezent" în prima instanta pornindu-se de la ceea ce s-a auzit despre el, de la ceea ce se spune si se stie despre el. Flecareala se infiltreaza în prima instanta în faptul-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul 15115q1620p originar. Mai întîi si mai întîi fiecare este atent la celalalt, la cum se va [175] comporta el, la ce va avea de spus. Faptul-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul 15115q1620p în perimetrul impersonalului "se" nu este cîtusi de putin o vecinatate indiferenta în care fiecare îl ignora pe celalalt, ci o reciproca tinere sub observatie, tensionata si ambigua, o mutuala pînda secreta. Sub masca daruirii "unul pentru celalalt" se ascunde confruntarea "unul împotriva celuilalt".

Aici este cazul sa observam ca ambiguitatea nu provine dintr-o intentie expresa de disimulare si deformare, ca ea nu se manifesta pornind mai întîi de la Dasein-ul individual. Ea rezida deja în faptul-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul 15115q1620p , în calitatea acestuia de aruncat într-o lume. Însa la nivel public ea tocmai ca este ascunsa si impersonalul "se" va contesta întotdeauna ca aceasta interpretare a felului de a fi care e propriu nivelului sau de explicitare este justificata. Ar fi o pura iluzie sa vrei ca explicarea acestor fenomene sa fie adeverita prin acordul impersonalului "se".

Felul în care au fost scoase în evidenta fenomenele flecarelii, curiozitatii si ambiguitatii arata ca în fiinta lor ele sînt legate între ele. Felul de a fi al acestei dependente trebuie acum sa fie surprins la nivel existential-ontologic. Felul fundamental de a fi al cotidianitatii trebuie înteles în orizontul structurilor de fiinta ale Dasein-ului obtinute pîna acum.