Analitica existentiala si interpretarea Dasein-ului primitiv

Analitica existentiala si interpretarea Dasein-ului primitiv. Dificultatile obtinerii unui "concept atural de lume"

Interpretarea Dasein-ului în cotidianitatea sa nu este însa identica cu descrierea unei trepte primitive a Dasein-ului, a carei cunoastere poate fi foarte bine obtinuta empiric de catre antropologie. Cotidianitatea nu se confunda cu primitivitatea. Cotidianitatea este dimpotriva un mod de a fi al Dasein-ului si atunci - si tocmai atunci - cînd Dasein-ul se misca într-o cultura deosebit de dezvoltata si diferentiata. [51] Pe de alta parte, Dasein-ul primitiv are si el posibilitatea unei fiinte necotidiene, asa cum are cotidianitatea sa specifica. Orientarea analizei Dasein-ului catre "viata popoarelor primitive" poate sa aiba o semnificatie metodologica pozitiva, în masura în care "fenomenele primitive" sînt adesea mai putin acoperite si mai putin complicate, de vreme ce nu survine înca o autoexplicitare extinsa a acestui Dasein. Dasein-ul primitiv ne vorbeste adesea mai direct de vreme ce el cunoaste o contopire originara cu "fenomenele" (luate în sensul pre-fenomenologic). Felul acela de a concepe, care noua ne poate parea stîngaci si grosolan, poate fi util pentru o degajare genuina a structurilor ontologice ale fenomenelor.

Însa pîna acum etnologia este cea care ne-a pus la dispozitie cunoasterea primitivilor. Iar etnologia, de la prima "înregistrare" a materialului, de la prima lui triere si prelucrare, se misca la nivelul anumitor pre-concepte si explicitari ale Dasein-ului uman în general. Nu este defel sigur ca psihologia cotidiana - sau chiar si psihologia stiintifica si sociologia de care etnologul se slujeste - ofera garantia stiintifica pentru o posibilitate de acces adecvata la fenomenele ce trebuie cercetate sau pentru explicitarea si transmiterea lor. si aici ne întîlnim cu aceeasi situatie ca în cazul disciplinelor amintite. Etnologia presupune deja o analitica satisfacatoare a Dasein-ului ca fir calauzitor. Însa deoarece stiintele pozitive nici nu "pot" si nici nu trebuie sa astepte travaliul ontologic al filozofiei, demersul cercetarii se va împlini nu ca un "progres", ci ca o reluare si o purificare mai transparenta ontologic a ceea ce va fi fost ontic des-coperit.11

Oricît de lesne ar fi sa se faca o delimitare formala a problematicii ontologice de cercetarea ontica, realizarea si, înainte de orice, punctul de plecare al unei analitici existentiale a Dasein-ului nu sînt lipsite de dificultate. În sarcina acestei analitici se afla un deziderat care nu da pace filozofiei de multa vreme, dar pe care ea nu l-a împlinit niciodata: elaborarea ideii unui "concept natural de lume". Unei abordari fecunde a acestei sarcini pare sa-i fie favorabila bogatia de cunostinte disponibile astazi, provenite din culturile si formele Dasein-ului cele mai felurite si mai exotice. si totusi lucrul acesta e doar o aparenta. În fond, o atare abundenta de cunostinte nu este altceva decît ispita de a ne abate de la cunoasterea problemei autentice. Comparatismul si tipologismul de tip sincretic nu pot sa ofere prin ele însele o cunoastere autentica a esentei. Capacitatea de a domina diversitatea prin sistematizare nu garanteaza o întelegere reala a ceea ce a fost astfel ordonat. Adevaratul principiu al ordinii îsi are propriul continut, care nu este niciodata gasit prin ordonare, ci este deja presupus în ea. Iata de ce, pentru a pune în ordine imaginile despre lume, avem nevoie de ideea explicita a lumii în general. si daca "lumea" însasi este un constitutiv al Dasein-ului, atunci elaborarea prin concept a fenomenului lumii cere sa patrundem în structurile fundamentale ale Dasein-ului.

Caracterizarile pozitive si consideratiile negative aflate în acest capitol au avut drept scop de a pune pe calea cea buna întelegerea tendintei si a atitudinii interogative a interpretarii care urmeaza. Ontologia nu poate contribui la promovarea disciplinelor pozitive existente decît în mod indirect. Ea are propriul ei scop de sine statator, daca e adevarat ca, în afara de dobîndirea unor cunostinte despre fiintare, întrebarea privitoare la fiinta este imboldul oricarei cautari stiintifice.