ALTE DOCUMENTE
|
|||||||||
Analitica existentiala si interpretarea Dasein-ului primitiv. Dificultatile obtinerii unui "concept atural de lume"
Interpretarea Dasein-ului īn cotidianitatea sa nu este īnsa identica cu descrierea unei trepte primitive a Dasein-ului, a carei cunoastere poate fi foarte bine obtinuta empiric de catre antropologie. Cotidianitatea nu se confunda cu primitivitatea. Cotidianitatea este dimpotriva un mod de a fi al Dasein-ului si atunci - si tocmai atunci - cīnd Dasein-ul se misca īntr-o cultura deosebit de dezvoltata si diferentiata. [51] Pe de alta parte, Dasein-ul primitiv are si el posibilitatea unei fiinte necotidiene, asa cum are cotidianitatea sa specifica. Orientarea analizei Dasein-ului catre "viata popoarelor primitive" poate sa aiba o semnificatie metodologica pozitiva, īn masura īn care "fenomenele primitive" sīnt adesea mai putin acoperite si mai putin complicate, de vreme ce nu survine īnca o autoexplicitare extinsa a acestui Dasein. Dasein-ul primitiv ne vorbeste adesea mai direct de vreme ce el cunoaste o contopire originara cu "fenomenele" (luate īn sensul pre-fenomenologic). Felul acela de a concepe, care noua ne poate parea stīngaci si grosolan, poate fi util pentru o degajare genuina a structurilor ontologice ale fenomenelor.
Īnsa pīna acum etnologia este cea care ne-a pus la dispozitie cunoasterea primitivilor. Iar etnologia, de la prima "īnregistrare" a materialului, de la prima lui triere si prelucrare, se misca la nivelul anumitor pre-concepte si explicitari ale Dasein-ului uman īn general. Nu este defel sigur ca psihologia cotidiana - sau chiar si psihologia stiintifica si sociologia de care etnologul se slujeste - ofera garantia stiintifica pentru o posibilitate de acces adecvata la fenomenele ce trebuie cercetate sau pentru explicitarea si transmiterea lor. si aici ne īntīlnim cu aceeasi situatie ca īn cazul disciplinelor amintite. Etnologia presupune deja o analitica satisfacatoare a Dasein-ului ca fir calauzitor. Īnsa deoarece stiintele pozitive nici nu "pot" si nici nu trebuie sa astepte travaliul ontologic al filozofiei, demersul cercetarii se va īmplini nu ca un "progres", ci ca o reluare si o purificare mai transparenta ontologic a ceea ce va fi fost ontic des-coperit.11
Oricīt de lesne ar fi sa se faca o delimitare formala a problematicii ontologice de cercetarea ontica, realizarea si, īnainte de orice, punctul de plecare al unei analitici existentiale a Dasein-ului nu sīnt lipsite de dificultate. Īn sarcina acestei analitici se afla un deziderat care nu da pace filozofiei de multa vreme, dar pe care ea nu l-a īmplinit niciodata: elaborarea ideii unui "concept natural de lume". Unei abordari fecunde a acestei sarcini pare sa-i fie favorabila bogatia de cunostinte disponibile astazi, provenite din culturile si formele Dasein-ului cele mai felurite si mai exotice. si totusi lucrul acesta e doar o aparenta. Īn fond, o atare abundenta de cunostinte nu este altceva decīt ispita de a ne abate de la cunoasterea problemei autentice. Comparatismul si tipologismul de tip sincretic nu pot sa ofere prin ele īnsele o cunoastere autentica a esentei. Capacitatea de a domina diversitatea prin sistematizare nu garanteaza o īntelegere reala a ceea ce a fost astfel ordonat. Adevaratul principiu al ordinii īsi are propriul continut, care nu este niciodata gasit prin ordonare, ci este deja presupus īn ea. Iata de ce, pentru a pune īn ordine imaginile despre lume, avem nevoie de ideea explicita a lumii īn general. si daca "lumea" īnsasi este un constitutiv al Dasein-ului, atunci elaborarea prin concept a fenomenului lumii cere sa patrundem īn structurile fundamentale ale Dasein-ului.
Caracterizarile pozitive si consideratiile negative aflate īn acest capitol au avut drept scop de a pune pe calea cea buna īntelegerea tendintei si a atitudinii interogative a interpretarii care urmeaza. Ontologia nu poate contribui la promovarea disciplinelor pozitive existente decīt īn mod indirect. Ea are propriul ei scop de sine statator, daca e adevarat ca, īn afara de dobīndirea unor cunostinte despre fiintare, īntrebarea privitoare la fiinta este imboldul oricarei cautari stiintifice.
Recent, E. Cassirer a facut din Dasein-ul mitic tema unei interpretari filozofice (cf. Philosophie der symbolischen Formen, Zweiter Teil: Das mythische Denken, 1925 / Filozofia formelor simbolice, partea a doua: Gīndirea mitica). Aceasta cercetare pune la dispozitia celei etnologice fire calauzitoare mai solide. Din perspectiva problematicii filozofice, ramīne īntrebarea daca fundamentele interpretarii sīnt suficient de transparente, daca īn special arhitectonica Criticii ratiunii pure a lui Kant si continutul ei sistematic īn general pot sa ofere planul posibil pentru o astfel de sarcina, sau daca nu este nevoie aici de o abordare noua si mai originara. Cassirer īnsusi vede posibilitatea unei astfel de sarcini, dupa cum rezulta din nota de la p. 16, īn care el trimite la orizonturile fenomenologice deschise de Husserl. Īntr-o discutie pe care autorul acestei carti a avut-o cu Cassirer, cu ocazia unei conferinte tinute īn sectiunea hamburgheza a societatii kantiene īn decembrie 1923 despre Sarcinile si caile cercetarii fenomenologice, s-a vadit deja un acord īn privinta cerintei de a avea o analitica existentiala, asa cum a fost ea schitata īn conferinta amintita.
|
