Cephalos (328b-331d)
Invitat în casa lui Cephalus pentru cina, Socrate se întâlneste cu un grup de tineri. Cephalus nu este tânar, însa. El este vocea traditiei si a definirii dreptatii conform unei traditii "populare". Discutia 11311n1323l se deschide însa nu cu definirea dreptatii ci cu Socrate întrebându-l pe Cephalos care este secretul îmbatrânirii frumoase (Leo Strauss: singurul lucru la care Cephalos se pricepe, ceea ce ofera, de fapt, experienta "de viata). Cephalos sustine ca este mai fericit omul batrân, daca a stiut cum sa îmbatrâneasca: iar succesul fericirii sale este caracterul (ethos) superior si nu bogatia. Totusi, si bogatia este importanta pentru ca dreptatea nu înseamna altceva decât plata datoriilor, iar bogatia te ajuta sa poti fi un om drept. Mai mult, ne spune Cephalos, sacrificiile scumpe pe altarul zeilor sunt de asemenea în directa legatura cu dreptatea. O comportare dreapta de acest fel de fereste de teama de o eventuala pedeapsa divina.
Caracterul lui Cephalos:
conventional
interesat de imaginea publica de om onest si cu teama de zei
pietatea "vizibila" si de asemenea publica
onestitatea (în vorbire) fata de oameni sau zei
Platon ne prezinta în acest personaj pe cineva a carui respectabilitate exterioara este în flagranta contradictie cu motivatiile interioare care par sa fie dorinta de a evita pedeapsa zeilor si un anumit egoism. E o atitudine des întâlnita în care dreptatea si comportamentul drept sunt puse în legatura directa cu teama de pedeapsa.
Critica lui Socrate:
Socrate discuta critic opinia lui Cephalos dupa care dreptatea este plata datoriilor si spunerea adevarului - oamenilor sau zeilor. NU-l contrazice direct, însa, ci îl întreaba doar daca nu exista situatii în care plata datoriilor poate fi o nedreptate sau poate conduce la o nedreptate - de pilda atunci când dai înapoi o arma unui prieten care a înnebunit si care o poate folosi pentru a ucide. Avem aici un exemplu al metodei socratice: formularea unui contra-exemplu extrem de convingator pentru a distruge o teorie bazata pe o definitie "gresita" a dreptatii. UN singur contra-exemplu este suficient pentru a contrazice o afirmatie universala ca cea facuta de Cephalos, astfel încât cautarea unei alte definitii corecte si universale a dreptatii continua. Sau, mai precis, începe, pentru ca tot acest preambul a fost oferit pentru a formula necesitatea discutiei. Cephalos pretinde ca este un om drept si ca experienta de viata si traditia sunt suficiente pentru a trai în mod drept. Avem aici punctul de vedere al majoritatii oamenilor dupa care filosofia nu este necesara. Acest punct de vedere este demolat si suntem adusi în fata certitudinii necesitatii unei discutii despre dreptate.
|
