Continutul fundamental al constitutiei existentiale a Dasein-ului si schitarea interpretarii ei temporale

Continutul fundamental al constitutiei existentiale a Dasein-ului si schitarea interpretarii ei temporale.

Analiza pregatitoare1 a facut accesibila o multitudine de fenomene care, dat fiind felul īn care ne-am concentrat asupra integralitatii structurale fondatoare a grijii, nu mai are cum sa scape privirii fenomenologice. Integralitatea originara a constitutiei Dasein-ului, fiind una articulata, nu exclude cītusi de putin o asemenea multit 21221f510v udine, ci, dimpotriva, o cere. Cīnd vorbim despre originaritatea constitutiei de fiinta, prin aceasta nu īntelegem simplitatea si unicitatea unui element ultim care sta la baza īntregii constructii. Originea ontologica a fiintei Dasein-ului nu este un "mai putin" īn raport cu ceea ce e generat din ea; dimpotriva, venind īnaintea lui, ea īl depaseste ca forta si asa se face ca, īn cīmpul ontologiei, tot ceea ce este "generat" īnseamna de fapt degenerare. Patrunzīnd ontologic catre "origine" nu vom ajunge la niste de-la-sine-īntelesuri ontice, din cele cu care se hraneste "intelectul comun", ci, dimpotriva, tocmai atunci ni se va deschide caracterul problematic al oricarui de-la-sine-īnteles.

Pentru a readuce īn orizontul privirii fenomenologice acele fenomene pe care le-am obtinut prin analiza pregatitoare, este suficient sa trecem īn revista stadiile parcurse de catre aceasta. Definitia pe care am dat-o grijii a rezultat din analiza starii de deschidere, care constituie fiinta "locului-de-deschidere". Prin clarificarea acestui fenomen am realizat o interpretare provizorie a constitutiei fundamentale a Dasein-ului, īn speta a faptului-de-a-fi-īn-lume. Prin caracterizarea acestui fapt-de-a-fi-īn-lume cercetarea noastra a procedat īn asa fel īncīt sa-si asigure de la bun īnceput un orizont fenomenal satisfacator, diferit de pre-determinarile ontologice inadecvate ale Dasein-ului, cel mai adesea neexplicite. Faptul-de-a-fi-īn-lume a fost caracterizat mai īntīi cu privire la fenomenul lumii. Mai exact spus, explicarea noastra a trecut de la caracterizarea ontic-ontologica a fiintarii-la-īndemīna si a fiintarii-simplu-prezente (aflate "īn" lumea ambianta) la degajarea intramundaneitatii, pentru a face astfel vizibil, o data cu ea, fenomenul mundaneitatii īn genere. Īnsa structura mundaneitatii, semnificativitatea, s-a dovedit a fi strīns legata de acel ceva catre care se proiecteaza īntelegerea (cea care apartine, prin esenta sa, starii de deschidere), deci strīns legata de putinta-de-a-fi a Dasein-ului, īn-vederea careia acesta exista.

Interpretarea temporala a Dasein-ului cotidian trebuie sa porneasca de la structurile prin care se constituie starea de deschidere. [335] Acestea sīnt: īntelegerea, situarea afectiva, caderea si discursul. Modurile de temporalizare a temporalitatii, pe care trebuie sa le scoatem īn evidenta prin recurs la aceste fenomene, ne ofera baza pentru determinarea temporalitatii faptului-de-a-fi-īn-lume. Acesta ne trimite din nou catre fenomenul lumii si ne permite sa delimitam problematica temporala specifica a mundaneitatii. Aceasta trebuie sa fie confirmata prin caracterizarea faptului-de-a-fi-īn-lume nemijlocit-cotidian, a preocuparii ghidate de privirea-ambientala si care aduce cu sine caderea. Temporalitatea acestei preocupari este cea care face posibila transformarea privirii-ambientale īntr-o percepere care se multumeste sa considere lucrurile, precum si īntr-o cunoastere teoretica ce īsi are temeiul īn aceasta percepere. Temporalitatea faptului-de-a-fi-īn-lume, facīndu-se cunoscuta sub aceasta forma, se dovedeste a fi totodata fundamentul spatialitatii specifice a Dasein-ului. Va trebui apoi aratat īn ce fel se constituie temporal dez-departarea si orientarea. Toate aceste analize ne dezvaluie o posibilitate a temporalizarii temporalitatii īn care se īntemeiaza ontologic neautenticitatea Dasein-ului si ne fac sa ne īntrebam cum trebuie īnteles caracterul temporal al cotidianitatii, cu alte cuvinte care este sensul temporal al formulei "īn prima instanta si cel mai adesea", pe care am folosit-o pīna acum īn mod constant. O data fixata aceasta problema, va deveni limpede ca modul īn care a fost elucidat pīna acum acest fenomen nu poate satisface decīt īntr-o anumita masura.

Capitolul de fata va fi asadar īmpartit īn felul urmator: temporalitatea starii de deschidere īn genere (§ 68); temporalitatea faptului-de-a-fi-īn-lume si problema transcendentei (§ 69); temporalitatea spatialitatii de ordinul Dasein-ului (§ 70); sensul temporal al cotidianitatii Dasein-ului (§ 71).