Curiozitatea

Curiozitatea

Cînd am analizat întelegerea si starea de deschidere a locului-de-deschidere în general, am facut o trimitere la lumen naturale si am numit starea de deschidere a faptului-de-a-salaslui-în deschidere-luminatoare a Dasein-ului, cea prin care devine mai întîi posibil ceva precum privirea. Privirea a fost conceputa - prin raport cu modul fundamental al oricarei deschideri de ordinul Dasein-ului, adica în raport cu întelegerea - în sensul de apropriere genuina a fiintarii fata de care Dasein-ul se poate comporta potrivit posibilitatilor sale de a fi esentiale.

Constitutia fundamentala a privirii se arata într-o tendinta 16216y2415q de a fi specifica cotidianitatii, tendinta de "a vedea". Aceasta tendinta 16216y2415q o desemnam prin termenul curiozitate, care, potrivit caracterului ei, nu se limiteaza doar la vedere si care exprima tendinta catre un mod specific de a face ca lumea sa fie întîlnita de catre noi prin percepere. Daca interpretam acest fenomen o facem cu o intentie care în chip fundamental este una existential-ontologica, si nicidecum orientîndu-ne în chip restrictiv la cunoastere, care înca de timpuriu - iar în filozofia greaca lucrul acesta nu e întîmplator - a fost conceputa pornind de la "dorinta de a vedea". Tratatul, care în suma tratatelor de ontologie ale lui Aristotel vine primul, începe cu propozitia: [171] p£ntej ¥nqrwpoi toà e"dsnai Ñrsgontai fÚsei . "În fiinta omului rezida în chip esential grija de a vedea." Prin aceste cuvinte este introdusa o cercetare care încearca sa descopere originea investigatiei stiintifice a fiintarii si a fiintei sale pornind de la felul de a fi amintit al Dasein-ului. Aceasta interpretare greaca a genezei existentiale a stiintei nu este întîmplatoare. Prin ea ajunge sa fie înteles în mod explicit ceea ce este prefigurat în propozitia lui Parmenide: tÕ g¦r aÙtÕ noe. Fiinta este ceea ce se arata în perceperea intuitiva pura si numai aceasta vedere des-copera fiinta. Adevarul originar si autentic rezida în intuitia pura. Aceasta teza ramîne în continuare fundamentul filozofiei occidentale. În ea îsi afla dialectica hegeliana motivul si numai pe temeiul ei este ea posibila.

Preeminenta remarcabila a "vederii" a fost observata mai ales de Augustin în contextul interpretarii pe care el a dat-o cuvîntului concupiscentia11. Ad oculos enim videre proprie pertinet. "Vederea apartine în chip specific ochilor." Utimur autem hoc verbo etiam in ceteris sensibus cum eos ad cognoscendum intendimus. -"Însa noi folosim acest cuvînt «a vedea» si pentru alte simturi, atunci cînd recurgem la ele pentru a cunoaste." Neque enim dicimus: audi quid rutilet; aut olefac quam niteat; aut, gusta quam splendeat; aut, palpa quam fulgeat: videri enim dicuntur haec omnia. - "Noi nu spunem: asculta cum luceste asta; sau: miroase cum straluceste asta; sau: gusta cum lumineaza asta; sau: pipaie cum tîsnesc razele; ci în toate cazurile spunem: uite. Spunem ca toate acestea sînt vazute." Dicimus autem non solum, vide quid luceat, quod soli oculi sentire possunt - "Însa noi nu spunem nici doar: uite cum lumineaza asta, adica ceea ce doar ochii pot sa perceapa" -, sed etiam, vide quid sonet; vide quid oleat, vide quid sapiat, vide quam durum sit - "ci spunem de asemenea: uite cum suna asta, uite cum miroase asta, uite ce gust are asta, uite ce dura e asta." Ideoque generalis experientia sensuum concupiscentia sicut dictum est oculorum vocatur, quia videndi officium in quo primatum oculi tenent, etiam ceteri sensus sibi de similitudine usurpant, cum aliquid cognitionis explorant. - Experienta simturilor în genere este desemnata ca "pofta a ochilor", tocmai pentru ca si celelalte simturi, în virtutea unei anumite asemanari, îsi însusesc functia vederii, atunci cînd e vorba de cunoastere, functie în care ochii au preeminenta."

Ce este cu aceasta tendinta 16216y2415q de a percepe doar? Ce constitutie existentiala a Dasein-ului se lasa surprinsa în fenomenul curiozitatii?

Faptul-de-a-fi-în-lume se contopeste în prima instanta cu lumea de care ne preocupam. Preocuparea este ghidata de privirea-ambientala, care des-copera fiintarea-la-îndemîna si o pastreaza în starea de des-coperire. Ori de cîte ori ne implicam într-o treaba si facem ceva, privirea-ambientala ne arata care e calea de urmat, care sînt mijloacele pentru a duce totul la bun sfîrsit, care este momentul cel mai favorabil. La un moment dat preocuparea poate înceta, fie atunci cînd ne întrerupem din ceea ce faceam, pentru a ne odihni, fie atunci cînd am terminat ce aveam de facut. Oprindu-se în felul acesta, preocuparea nu dispare, în schimb privirea-ambientala se elibereaza, de vreme ce ea nu mai este legata de lumea lucrarii. Ragazul face ca grija sa se preschimbe în privirea-ambientala libera. Des-coperirea lumii lucrarii prin privirea-ambientala are caracterul de fiinta al dez-departarii. Privirea-ambientala devenita libera nu mai are nimic la-îndemîna, nimic de care ar fi preocupata sa-si apropie. Fiind prin esenta ei dez-departatoare, ea îsi creeaza noi posibilitati ale dez-departarii; cu alte cuvinte, ea se desprinde de ceea ce îi este în chip nemijlocit la-îndemîna si tinde catre ceea ce este departat si strain. În acest ragaz odihnitor, grija devine preocupare pentru posibilitatile de a nu mai vedea "lumea" decît în aspectul ei. Dasein-ul cauta departele dar numai pentru a si-l apropia în aspectul sau. Dasein-ul se lasa confiscat numai de aspectul lumii; acesta este un mod de a fi în care el se preocupa sa se elibereze de sine ca fapt-de-a-fi-în-lume, sa se elibereze de faptul-de-a-fi în-preajma a ceea ce se afla în chip nemijlocit la-îndemîna la nivel cotidian.

Însa curiozitatea devenita libera nu e preocupata sa vada pentru a întelege ceea ce a vazut, adica pentru a ajunge sa se raporteze, în fiinta ei, la cele vazute, ci singura ei preocupare este de a vedea. Ea cauta noul numai pentru a sari din nou de la acest nou la alt nou. Grija acestei vederi nu este de a surprinde ceva anume si de a fi în adevar cunoscîndu-l; în joc, acum, sînt posibilitatile abandonarii de sine în lume. De aceea, curiozitatea este caracterizata printr-o nezabovire specifica în-preajma a ceea ce este prezent în chip nemijlocit. Iata de ce ea nici nu cauta ragazul necesar pentru a contempla pe îndelete, ci doar nelinistea si excitatia pe care le provoaca ceea ce e mereu nou si schimbarea permanenta pe care o aduce cu sine tot ceea ce îi iese în cale. În nezabovirea ei, curiozitatea este preocupata de posibilitatea constanta a dispersiei. Curiozitatea nu are nimic de-a face cu considerarea plina de uimire a fiintarii, cu qaum£xein; ei nu-i sta în fire sa cada, minunîndu-se, în ne-întelegere, ci ea este preocupata sa stie numai de dragul de a sti. Ambele momente constitutive ale curiozitatii - nezabovirea în lumea ambianta a preocuparii si dispersia catre noi posibilitati - fundeaza a treia caracteristica esentiala [173] a acestui fenomen, pe care o vom numi pierdere a oricarui loc stabil. Curiozitatea este peste tot si niciunde. Acest mod al faptului-de-a-fi-în-lume dezvaluie un nou fel de a fi al Dasein-ului cotidian, în care aflîndu-se, el se dezradacineaza constant.

Flecareala guverneaza deopotriva caile curiozitatii, spunîndu-ne ceea ce trebuie sa fi citit si vazut. Faptul-de-a-fi-peste-tot-si-niciunde al curiozitatii este trecut acum flecarelii. Aceste doua moduri de a fi cotidiene ale discursului si ale privirii nu stau, în tendinta lor de dezradacinare, indiferente una lînga alta, ci o maniera de a fi o atrage dupa sine pe cealalta. Curiozitatea, careia nimic nu-i ramîne închis, flecareala, careia nimic nu-i ramîne neînteles, dau - de fapt dau Dasein-ul care fiinteaza astfel - chezasia unei "vieti" care, chipurile, este cu adevarat "vie". Însa o data cu aceasta pretentie apare un al treilea fenomen care caracterizeaza starea de deschidere a Dasein-ului cotidian.