ALTE DOCUMENTE |
DESPRE AUTENTICITATE
în literatura comentatorilor platonicieni, autenticitatea lui Euthydemos nu a fost contestata în secolul XIX decît de patru autori: AST (1816), SCHAARSCHMIDT (1866), CRON (1891) si Iyti'DDECKE (1897). O buna sistematizare a argumentelor aduse de primii doi si o examinare a îndreptatirii lor a întreprins POL-ZJ3R (1874). Argumentele aduse de Schaars 14214w2212o chmidt au fost supuse unui examen critic si respinse de catre BONITZ (1875, 131 si urm.). în secolul XX, cercetarea nu a revenit asupra acestei probleme, considerînd-o rezolvata si trecînd dialogul Euthydemos în corpus-u\ sigur al scrierilor lui Platon.
Care sînt totusi, în mare, argumentele aduse de catre filologii amintiti împotriva autenticitatii acestui dialog ? Cele mai multe si mai solide îi apartin lui SCHAARSCHMIDT. Dupa convingerea sa, autorul dialogului este un falsificator perfect familiarizat cu atmosfera scrierilor lui Xenofon, Platon si Aristotel. Elementele exterioare (scenariul) sînt împrumutate din Protagoras ; cele doua parti socratice sînt xenofonice; iar sofismele sînt luate, ,,ca dintr-un arsenal", din Respingerile sofistice ale lui Aristotel. Neplatoniciene
LĂMURIRI PRELIMINARE LA EUTHYDEMOS
sînt, prin lipsa lor de gust si masura, folosirea si manevrarea imaginilor, rolul cu totul nedemn pe care si-1 asuma Socrate, ironia rmpîusa'aici mai departe decît în oricare alt dialog, pe o simplii linie exterioara. în Protagoras, Gorgias sau Republica, Platou nu s-a oprit niciodata 1-a suprafata lucrurilor; el a atacat întotdeauna sofistica în miezul conceptiei ei hedoniste si egoiste si nu s-ar fi putut rezuma niciodata, cum se întîmpla în Euthydemos, la un banal compendiu logic de tip aristotelic. ?"~ miS
AST a afirmat despre Euthydemos ca este o "cîrpaeeala" (ein 'stiimpcrhafles Produkt) în care se vad petecele culese din diferitele scrieri cu adevarat platoniciene si ca totul aici nu este decît ,,truda zadarnica" (eitle Miihe). Sîntem în fata "unei batjocoriri goale a unui obiect gol în sine" (eristica), nedemna de spiritul filosofici platoniciene. Obiectiile de detaliu sînt la A st în principal de natura stilistica si lexicala. Prea multe expresii proverbiale; prea multe imagini plastice;» prea multe invocari mitologice; un vocabular afectat, tradînd abateri stilistice de la norma vorbirii platoniciene - toate acestea i-au aparut lui Ast drept semne sigure ale unei imitatii tîrzii.
CRON a mers si el pe aceasta linie, aratînd ca în Indexul editiei lui Schanz la Euthydemos apar 71 de cuvinte neuzitate în restul operei lui Platon.
în sfîrsit LtJDDECKE, dupa o analiza diferentiata a relatiilor pe care dialogul Euthydemos le întretine cu opera lui Platon, Iso-crate si Aristotel, conchide ca dialogul pune în joc, în partile sale socratice, dogme ale eticii aristotelice (împartirea bunurilor în trei specii, faptul ca fericirea nu înseamna posedarea bunurilor, ci justa lor folosire etc), în celelalte, împrumuturi nedisimulate din Respingerile sofistice, si ca, în general, se respira în el atmosfera din Protrepiicul aristotelic, dublata de animozitatea aristotelica fata de eristica. Concluzia lui Liiddecke: Euthydemos este compilatia unui aristotelic.
Dupa cum am spus, discutia în jurul autenticitatii acestui dialog nu a avut curs si în epoca noastra. Comentatorii mari, de la î'ried-lander si Meridier pîna la Sprague, nu au încetat sa vada în Euthydemos cel putin o mare reusita artistica, pentru care nu era de ajuns o simpla mina de imitator sau compilator.
|
