DESPRE PERIOADA COMPUNERII
O mare varietate a opiniilor ne întîmpina în privinta momen-tului cînd Platon a scris Euihydemos. S-a mers de la anul 402, cind Socrate înca traia iar Platon avea 25 de ani (Steinliardt) si pîna la anul 364, cînd Isocrate, vizat în finalul dialogului, îsi atinsese apogeul la At 20120q1622u ena (Bergk).
WILAMOWITZ (1920, II, 154) este de parere ca trebuie sa renuntam la încercarea unei datari precise. Singurul lucru sigur care se poate spune este ca dialogul acesta îi urmeaza lui Menon si îl precede pe Cratylos, iar toate trei ocupa perioada dinaintea Banchetului, a lui Phaidon si a Republicii.
Pentru datarea relativa a dialogului un rol important a jucat pasajul de la 282 c, unde se afirma ca întelepciunea poate fi învatata. Dar si acest indiciu a dat nastere la interpretari de-a dreptul opu.se. Din acest pasaj, Wilarnowitz a tras concluzia ca problema respectiva este considerata, de Platon ca deja rezolvata, si anume în Menon. Drept care Euthydenus îi urmeaza lui Menon. ARNIM (1914, 126 - 7), dimpotriva, întelege de aici ca problema învatarii lui aosEa nu fusese, ci abia urma sa fie rezolvata. De unde concluzia ca Menon a fost scris dupa Euthydemos, si anume ca o continuare a acestui dialog. SORETH (1955, 377 si urm.) a intervenit în discutie de partea lui v. Arniin, cu argumentul ca întrebarea daca întelepciunea poate fi învatata au ar mii fi avut sens odata ce raspunsul ar fi fost deja dat în alta parte. "Este greu de imaginat cum Platon, dupa ce... presupusese ca subînteleasa posibilitatea învatarii lui tr.iTxr^ti, ar fi putut din nou, la scurta vreme dupa aceea, sa vorbeasca despre problema posibilitatii învatarii lui cocplx ca despre o problema a carei rezolvare pretindea osteneala unei cercetari». Cititorii sai s-ar fi gîndit la conceptul restrîns de en!.iT7);J.T) din Menon si ar fi fost foarte surprinsi. Asa se face ca acest moment recomanda secventa] Euihydemos-Mcnon" (SORETH, 1955, 378-9).
Giiidîndu-se tot dupa criterii de continut, RAEDER {1920, 146) 1-a asezat pa Euthyismos dupa Euthyphron si Gorgias si, cu un grad de incertitudine, dupa Menon. Urmînd criterii stilistice, RITTER (1910, 254) a asezat si el dialogul acesta în aceeasi grupa cu Menon si Cratylos. MERIDIER (1964, 140 si urm.) sustine ca
LĂMURIRI PRELIMINARE LA EUTHYDEMOS
totul dovedeste în Euthydemos precedenta lui Menon si ca, de vreme ce Menon a fost compus în anii care au urmat întemeierii Academiei (circa 387), Euthydemos trebuie si el asezat înauntrul acestei perioade, cu atît mai mult cu cît scrierile lui Isocrate, care par sa fi provocat finalul din Euthydemos sînt distribuite si ele în jurul acestor ani. Sa conchidem ca opiniile filologilor înclina catre secventa Menon-Euthydemos-Cratylos.
EUTHYDEMOS
|