DESPRE PERIOADA COMPUNERII

DESPRE PERIOADA COMPUNERII

O mare varietate a opiniilor ne īntīmpina īn privinta momen-tului cīnd Platon a scris Euihydemos. S-a mers de la anul 402, cind Socrate īnca traia iar Platon avea 25 de ani (Steinliardt) si pīna la anul 364, cīnd Isocrate, vizat īn finalul dialogului, īsi atin­sese apogeul la At 20120q1622u ena (Bergk).

WILAMOWITZ (1920, II, 154) este de parere ca trebuie sa renuntam la īncercarea unei datari precise. Singurul lucru sigur care se poate spune este ca dialogul acesta īi urmeaza lui Menon si īl precede pe Cratylos, iar toate trei ocupa perioada dinaintea Banchetului, a lui Phaidon si a Republicii.

Pentru datarea relativa a dialogului un rol important a jucat pasajul de la 282 c, unde se afirma ca īntelepciunea poate fi īnva­tata. Dar si acest indiciu a dat nastere la interpretari de-a dreptul opu.se. Din acest pasaj, Wilarnowitz a tras concluzia ca problema respectiva este considerata, de Platon ca deja rezolvata, si anume īn Menon. Drept care Euthydenus īi urmeaza lui Menon. ARNIM (1914, 126 - 7), dimpotriva, īntelege de aici ca problema īnvatarii lui aosEa nu fusese, ci abia urma sa fie rezolvata. De unde conclu­zia ca Menon a fost scris dupa Euthydemos, si anume ca o con­tinuare a acestui dialog. SORETH (1955, 377 si urm.) a intervenit īn discutie de partea lui v. Arniin, cu argumentul ca īntrebarea daca īntelepciunea poate fi īnvatata au ar mii fi avut sens odata ce raspunsul ar fi fost deja dat īn alta parte. "Este greu de ima­ginat cum Platon, dupa ce... presupusese ca subīnteleasa posibi­litatea īnvatarii lui tr.iTxr^ti, ar fi putut din nou, la scurta vreme dupa aceea, sa vorbeasca despre problema posibilitatii īnvatarii lui cocplx ca despre o problema a carei rezolvare pretindea oste­neala unei cercetari». Cititorii sai s-ar fi gīndit la conceptul restrīns de en!.iT7);J.T) din Menon si ar fi fost foarte surprinsi. Asa se face ca acest moment recomanda secventa] Euihydemos-Mcnon" (SO­RETH,  1955, 378-9).

Giiidīndu-se tot dupa criterii de continut, RAEDER {1920, 146) 1-a asezat pa Euthyismos dupa Euthyphron si Gorgias si, cu un grad de incertitudine, dupa Menon. Urmīnd criterii stilistice, RITTER (1910, 254) a asezat si el dialogul acesta īn aceeasi grupa cu Menon si Cratylos. MERIDIER (1964, 140 si urm.) sustine ca

LĂMURIRI  PRELIMINARE LA EUTHYDEMOS

totul dovedeste īn Euthydemos precedenta lui Menon si ca, de vreme ce Menon a fost compus īn anii care au urmat īntemeierii Academiei (circa 387), Euthydemos trebuie si el asezat īnauntrul acestei perioade, cu atīt mai mult cu cīt scrierile lui Isocrate, care par sa fi provocat finalul din Euthydemos sīnt distribuite si ele īn jurul acestor ani. Sa conchidem ca opiniile filologilor īnclina catre secventa Menon-Euthydemos-Cratylos.

EUTHYDEMOS