De ce filosofia politica

De ce filosofia politica?

De ce este necesara filosofia politica? De ce este necesara o reflexie asupra fundamentelor vietii politice, sau una asupra conceptelor fundamentale care ne ghideaza viata ca membri ai ceta# 10410e43k 5;ii? Nu exista un unic raspuns la aceasta întrebare. Iata însa doua raspunsuri posibile.

Primul dintre ele a fost dat cu peste 60 de ani în urma de Ernst Cassirer în cartea sa despre "mitul statului".

Filosofia politica, teoria politica si mitul statului

Cassirer subliniaza mai întâi distinctia care exista între activitatile teoretice ale omului si cele politice. Primele sunt abordate prin metode rationale. Nu acelasi lucru se întâmpla si în cazul celor din urma.

"Aruncând o privire asupra vietii noastre culturale, sesizam imediat ca exista doua domenii separate printr-un abis. Când e vorba de actiunea politica, omul pare sa aplice cu totul alte reguli decât cele recunoscute în activitatile lui pur teoretice. Nimeni n-ar rezolva o problema tehnica sau una stintifica prin metodele recomandate si aplicate în solutionarea problemelor politice. În primul caz, nu puatem alege decât o metoda rationala. Aceasta este domeniul gândirii rationale si el pare sa se extinda în mod constant. Zi de zi asistam la noi si nemaiântâlnite victorii ale cunoasterii stiintifice si tehnice. Însa, în viata practica si sociala a omului, gândirea rationala pare sa fi fost irevocabil învinsa."(pg. 23-24)

În viziunea lui Cassirer exista un alt mod de gândire care impregneaza viata noastra politica si aceasta provine de la mit. Un fenomen comun oricarei culturi umane, un mod de a explica realitatea care porneste de la irational si incomprehensibil dar care este, totusi, irezistibil, mitul a fost îndelung discutat de sociologi, istorici ai religiilor si filosofi. Cassirer analizeaza unele dintre ele, punând în evidenta interesante similitudini privind originea profunda a miturilor - de dincolo de limbaj sau de ratiune, din elemente fundamentale de comportament, ritualizate , din fiziologia emotiilor primordiale , din viata afectiva a omului . Mitul este organizarea si rationalizarea - sau macar punerea în discurs si în poveste - a acestor emotii primordiale. Este, în acelasi timp, cel mai vechi mod de existenta în lume. În viziunea lui Cassirer, teoria politica apare în opozitie directa cu gândirea mitica. Eliminarea "fabulosului" este preocuparea fundamentala a filosofilor Greciei antice, de la primii sofisti pâna la Socrate si dincolo de el.

" Poate ca nu exista nici o tensiune sau un conflict mai mare în istoria culturii intelectuale grecesti decât între gândirea sofista si cea socratica. Însa, în ciuda acestui confluct, sofistii si Socrate au cazut de acord în privinta unui postulat fundamental. Ei erau convinsi ca primul deziderat al oricarei teorii filosofice este o teorie rationala despre natura umana. Toate celelalte probleme pe care le tratase pâna atunci filosofia socratica au fost declarate ca fiind secundare si subsumate acesteia....Ţelul lor comun era acela de a "umaniza" filosofia, de a transforma cosmogonia si ontologia în antropologie."

Pentru Cassirer, filosofia politica antica sau medievala este o încercare umana progresiva si continua de eliberare de sub dominatia mitului, de rationalizare a existentului, inclusiv a existentei politice. Teoria politica s-a opus mitului chiar de la începuturi: Republica lui Platon marcând un moment esential al acestei rupturi. Desi Platon este el însusi un creator de mituri, în cetatea ideala nu este loc pentru poeti. Cassirer explica acest aparent paradox pornind de la interesul platonician pentru un stat întemeiat rational.

"Platon avea de rezolvat o problema total diferita de a oricarui reformator politic. Nu putea înlocui, pur si simplu, un sistem politic sau de guvernamânt cu un altul, mai bun. El trebuia sa introduca în gândirea politica o noua metoda si un nou postulat. Pentru a crea o teorie rationala a statului trbeuia sa taie raul de la radacina: sa distruga puterea mitului."

Cassirer sustine ca în viziunea lui Platon, respingerea mitului este motivata de interesul pentru fundamentarea rationala a unei teorii a dreptatii. Forta mitului, caracterul lui irational, potentialul de dezordine si putere îl fac pe acesta incompatibil cu un stat organizat rational "dupa dreptate". Într-o viziune originala asupra teoriei lui Platon, Cassirer sugereaza ca "dreptatea" este opusul oricarei "dorinte de putere". De partea primeia sta ratiunea. De partea celeilalte, mitul .

Cassirer face o istorie a receptarilor lui Platon în Evul Mediu, mai întâi, iar apoi în Renastere si în epoca moderna. Teoria politica rationalista a medievalilor este progresiv înlocuita cu variante în care elementele mitice îsi fac din nou aparitia. Batalia între ratiune si mit este tot mai importanta în perioada Romantismului pentru a deveni actuala si radicala în secolul XX.