Delimitarea analizei existentiale a mortii de alte interpretari posibile ale fenomenului
Pentru a obtine un sens cīt se poate de limpede al interpretarii ontologice a mortii, trebuie sa īncepem prin a deveni constienti de lucrurile pe care o astfel de interpretare nu le poate cerceta si despre care zadarnic am astepta ca ea sa ne dea vreo informatie sau vreo indicatie.
Moartea īn sensul cel mai larg este un fenomen al vietii. Viata trebuie īnteleasa ca un fel de a fi caruia īi apartine un fapt-de-a-fi-īn-lume. Numai daca acest fel de a fi este orientat īn chip privativ catre Dasein, el poate fi fixat ontologic. Dasein-ul poate de asemenea sa fie considerat viata pur si simplu. Cīnd abordarea este fac 12112n1312m uta cu mijloacele biologiei si fiziologiei, Dasein-ul este īmpins īn acel domeniu al fiintei pe care īl cunoastem deja ca lume a animalelor si a plantelor. Īn acest domeniu putem obtine, prin constatari la nivel ontic, date si statistici despre longevitatea plantelor, animalelor si oamenilor. Pot fi descoperite conexiunile īntre durata de viata, reproducere si crestere, iar "tipurile" de moarte, cauzele, "mecanismele" si modurile īn care ea survine pot fi cercetate11.
Īn spatele acestei cercetari biologico-ontice a mortii se afla o problematica ontologica. Ramīne sa īntrebam cum anume, pornind de la esenta ontologica a vietii, poate fi determinata esenta mortii. [247] Īntr-un anume fel, investigarea ontica a mortii a decis din capul locului īn aceasta privinta. O astfel de investigatie opereaza cu pre-concepte mai mult sau mai putin clare ale vietii si ale mortii. Aceste pre-concepte au nevoie sa fie prefigurate printr-o ontologie a Dasein-ului. Īn cuprinsul ontologiei Dasein-ului, care vine īnaintea unei ontologii a vietii, analiza existentiala a mortii, īn ce o priveste, vine dupa caracterizarea constitutiei fundamentale a Dasein-ului. Faptul-de-a-sfīrsi al vietuitorului l-am numit pieire. Dasein-ul īsi "are" si el moartea sa fiziologica, asemenea oricarei vietuitoare; iar el o are nu īntr-o izolare ontica, ci determinata deopotriva de modul sau originar de a fi. si īn masura īn care este asa, Dasein-ul poate la rīndul sau sa sfīrseasca, fara ca propriu-zis sa moara, desi, pe de alta parte, ca Dasein, el nu piere pur si simplu. Acest fenomen intermediar īl desemnam prin cuvīntul deces. Iar termenul a muri este folosit pentru felul de a fi īn care Dasein-ul este īntru moartea sa. De aceea trebuie sa spunem: Dasein-ul nu piere niciodata. Īnsa el nu poate sa decedeze decīt īn masura īn care el moare. Cercetarea medicala si biologica a unui deces poate sa obtina rezultate semnificative din punct de vedere ontologic, cu conditia ca orientarea lor fundamentala pornind de la o interpretare existentiala a mortii sa fie asigurata. Sau oare e nevoie ca boala si moartea īn genere - chiar si din punct de vedere medical - sa fie concepute primordial ca fenomene existentiale?
Interpretarea existentiala a mortii precede orice biologie si orice ontologie a vietii. Īnsa ea fundeaza deopotriva orice investigare a mortii, fie ea biografica sau istorica, etnologica sau psihologica. O "tipologie" a "faptului-de-a-muri", prin care sa fie caracterizate starile si modurile īn care este "trait" decesul presupune deja conceptul mortii. Īn plus, o psihologie a "faptului-de-a-muri" ofera informatie mai degraba despre "viata" "muribundului" decīt despre faptul īnsusi de a muri. Aceasta situatie nu face decīt sa reflecte faptul ca Dasein-ul nu ajunge sa moara - sau chiar nici nu moare propriu-zis - atunci cīnd are o traire a decesului factic si cīnd este prins īn ea. Tot asa, conceptiile despre moarte ale primitivilor, atitudinile lor fata de moarte manifestate īn magie si cult pun īn primul rind īn lumina o īntelegere a Dasein-ului a carei interpretare are mai īntīi nevoie de o analitica existentiala si de un concept corespunzator al mortii.
Pe de alta parte, analiza ontologica a fiintei īntru sfīrsit nu reprezinta o anticipare a pozitiei noastre la nivel existentiel fata de moarte. Daca moartea este determinata ca "sfīrsit" al Dasein-ului, īn speta al faptului-de-a-fi-īn-lume, aceasta nu implica nici o decizie ontica privitoare la faptul daca "dupa moarte" o alta fiinta, superioara sau inferioara, este posibila, daca Dasein-ul "continua sa traiasca" sau chiar daca, "perpetuīndu-se", el este "nemuritor". [248] Cu privire la "lumea de dincolo" si la posibilitatea sa nu se poate decide la nivel ontic mai mult decīt cu privire la "lumea de aici", īn sensul ca nu pot fi propuse, īntru "edificare", norme si reguli de comportament īn fata mortii. Īnsa analiza mortii ramīne, īn ce ne priveste, numai īn "lumea de aici", īn masura īn care ea interpreteaza acest fenomen doar cu privire la felul īn care, fiind o posibilitate de fiinta a fiecarui Dasein, el salasluieste īn acesta. Pentru ca īntrebarea privitoare la ce este dupa moarte sa aiba sens si īndreptatire - si sa fie totodata asigurata metodologic - trebuie ca moartea sa fie conceputa īn esenta ei ontologica deplina. Daca o astfel de īntrebare este posibila din punct de vedere teoretic nu se va decide aici. Interpretarea ontologica a mortii care ramīne la lumea de aici trece īnaintea oricarei speculatii ontice privind "lumea de dincolo".
Īn sfīrsit, cade īn afara domeniului unei analize existentiale a mortii ceea ce ar putea fi discutat sub titul "metafizica mortii". Īntrebari despre felul īn care moartea "a intrat īn lume" si despre cīnd s-a petrecut asta, despre "sensul" pe care ea poate si trebuie sa-l aiba ca rau si ca suferinta īn īntregul fiintarii - acestea toate presupun īn chip necesar nu numai īntelegerea caracterului de fiinta a mortii, ci si ontologia īntregului fiintarii īn totalitatea sa si īn special lamurirea ontologica a raului si a negativitatii īn general.
Metodologic vorbind, analiza existentiala vine īnaintea īntrebarilor pe care si le pun biologia, psihologia, teodiceea sau teologia mortii. Considerate ontic, rezultatele analizei scot la iveala ceea ce este formal si vid īn orice caracterizare ontologica. Lucrul acesta nu trebuie totusi sa ne faca orbi īn fata bogatei si complicatei structuri a fenomenului. Daca Dasein-ul īn general nu devine niciodata accesibil ca fiintare-simplu-prezenta, de vreme ce are ca particularitate felul sau de a fi fiinta-posibila, atunci cu atīt mai putin ne putem astepta ca am fi īn stare sa descifram pur si simplu structura ontologica a mortii, daca moartea este īntr-adevar o posibilitate privilegiata a Dasein-ului.
Pe de alta parte, analiza nu poate ramīne la o idee a mortii care s-a nascut īntīmplator si īn chip arbitrar. Arbitrarul acesta nu poate fi tinut īn frīu decīt printr-o caracterizare ontologica prealabila a felului de a fi īn care "sfīrsitul" salasluieste īn cotidianitatea medie a Dasein-ului. Pentru aceasta este nevoie sa avem clar īn minte toate structurile cotidianitatii pe care le-am desprins mai īnainte. Faptul ca īntr-o analiza existentiala a mortii se fac simtite totodata posibilitatile existentiele ale fiintei īntru moarte tine de esenta oricarei investigatii ontologice. Astfel cu atīt mai mult determinarea existentiala a conceptului trebuie sa fie īnsotita īn chip explicit de o neangajare la nivel existentiel si aceasta e mai cu seama valabil īn cazul mortii, deci atunci cīnd caracterul de posibilitate al Dasein-ului se lasa dezvaluit cu pregnanta maxima. [249] Problematica existentiala are ca unic scop degajarea structurii ontologice a faptului-de-a-fi-īntru-sfīrsit al Dasein-ului12.
Cf. īn aceasta privinta cuprinzatorul expozeu al lui E. Korschelt, Lebensdauer, Altern und Tod / Longevitate, īmbatrīnire si moarte, editia a III-a, 1924. Cf. mai cu seama bogata bibliografie, p. 414 si urm.
Antropologia elaborata īn teologia crestina - de la Pavel si pīna la meditatio futurae vitae a lui Calvin - a vazut moartea ca o componenta īn interpretarea "vietii". - W. Dilthey, ale carui tendinte filozofice s-au īndreptat catre o ontologie a "vietii", nu putea trece cu vederea legatura acesteia cu moartea. "Iar relatia care determina cel mai profund si cu totul universal sentimentul existentei noastre este cea a vietii cu moartea; caci limitarea existentei noastre prin moarte este īntotdeauna hotarītoare pentru īntelegerea de catre noi a vietii si pentru evaluarea ei." (Das Erlebnis und die Dichtung / Traire si poezie, editia a II-a, p. 212) Recent, Simmel a inclus si el īn chip explicit fenomenul mortii īn determinarea "vietii", fara sa disocieze, ce-i drept, problematica biologic-ontica de cea ontologic-existentiala. Cf. Lebensanschauung. Vier metaphysische Kapitel / Intuitia vietii. Patru capitole metafizice, 1918, pp. 99-153. - Pentru investigatia de fata a se vedea mai cu seama: K. Jaspers, Psychologie der Weltanschauungen / Psihologia conceptiilor despre lume, editia a III-a, 1925, p. 229 si urm., īn special pp. 259-270. Jaspers concepe moartea pe firul calauzitor al fenomenului de "situatie-limita" (pus īn evidenta de el), un fenomen a carui semnificatie fundamentala cade īn afara oricarei tipologii a "dispozitiilor" sau a "imaginilor despre lume".
Sugestiile lui W. Dilthey au fost preluate de Rud. Unger īn lucrarea sa Herder, Novalis und Kleist. Studien über die Entwicklung des Todesproblems in Denken und Dichten von Sturm und Drang zur Romantik / Herder, Novalis si Kleist. Studii despre dezvoltarea problemei mortii īn gīndire si īn poezie de la Sturm und Drang la romantism, 1922. Īn conferinta Literaturgeschichte als Problemgeschichte. Zur Frage geisteshistorischer Synthese, mit besonderer Beziehung auf W. Dilthey / Istoria literara ca istorie a problemelor. Despre chestiunea sintezei īn istoria spiritului, cu referire speciala la W. Dilthey, (aparuta īn Schriften der Königsberger Gelehrten Gesellschaft, Geisteswiss. Klasse I, 1, 1924), Unger vede foarte limpede semnificatia cercetarii fenomenologice pentru o fundamentare mai radicala a "problemelor vietii" (ibid., p. 17 si urm.).
|
