Delimitarea analizei mundaneitatii de interpretarea lumii la Descartes

Delimitarea analizei mundaneitatii de interpretarea lumii la Descartes

Cercetarea noastra nu se va putea asigura decīt treptat īn privinta conceptului de mundaneitate si īn privinta struct 20420g614u urilor incluse īn acest fenomen. Interpretarea lumii porneste īn prima instanta de la o fiintare intramundana, pentru ca apoi sa piarda cu totul din vedere fenomenul de lume. De aceea vom īncerca sa lamurim ontologic acest mod de abordare, luīnd ca exemplu ceea ce reprezinta, poate, forma lui extrema. Nu ne vom rezuma doar la o scurta prezentare a trasaturilor fundamentale ale ontologiei "lumii" la Descartes, ci deopotriva vom investiga presupozitiile sale si vom īncerca sa le caracterizam pe acestea īn lumina a tot ce am dobīndit pīna acum. Aceasta discutie ne va ajuta sa īntelegem care sīnt "fundamentele" ontologice pe care se misca interpretarile lumii ulterioare lui Descartes - nesupuse unei discutii de principiu - si care deopotriva īl si preced.

Descartes vede determinarea ontologica fundamentala a lumii īn extensio. Din clipa īn care īntinderea devine partasa la constituirea spatialitatii, ba chiar, potrivit lui Descartes, ea este identica cu ea, spatialitatea ramīnīnd īnsa īntr-un anume sens constitutiva pentru lume, discutarea ontologiei carteziene a "lumii" ne ofera totodata un punct de sprijin negativ pentru explicarea pozitiva a spatialitatii lumii ambiante si a Dasein-ului īnsusi. Vom trata, privitor la ontologia lui Descartes, trei puncte distincte: 1. Determinarea "lumii" ca res extensa (§ 19). 2. Fundamentele acestei determinari ontologice (§ 20). 3. Discutarea hermeneutica a ontologiei carteziene a "lumii" (§ 21). Consideratiile care urmeaza īsi primesc legitimarea completa abia prin destructia lui cogito sum (cf. partea a II-a, sectiunea a doua*).