Exemplul lui Confucius
Odata, însotit de
ucenicii sai, Confucius se plimba prin cetate. Vazînd un tînar
care vorbea singur ucenicii au întrebat: "Cine este acest om?"
"Acesta este un poet", a raspuns Confucius. "Dar daca
este un poet, de ce nu-si scrie poeziile si-si pierde timpul
vorbind?" " Pentru ca el stie atîtea cuvinte încît
daca ar încerca sa le scrie nu ar mai termina".
A doua zi ucenicii au vazut un om care scria si taia, scria
si taia, tot timpul. "Dar daca acela era un poet, acesta
cine-i?" au întrebat ucenicii." Acesta este un poet
adevarat", a raspuns maestrul. "Dar ce înseamna un
poet adevarat?" "Vedeti voi groapa aceea plina cu
rahat si lînga dînsa un avar care încearca sa
pescuiasca banutul pe care l-a scapat în rahat ?"
" Vedem", au raspuns ucenicii si nu l-au mai întrebat
nimic.
|
UN DIAZEPAM PENTRU DUMNEZEU
|
DUMNEZEU - ACEST NUME!
Am ajuns.
Dumnezeul meu se asaza la marginea patului
îsi scoate caietele cartile
un volumas de Nietzsche
descopera-o gaura în ciorap
o urma de ruj pe obraz si abia apoi
îsi da seama ca scrie într-o maniera
cu totul si cu totul normala,
chiar foarte improprie genului sau de scriere,
englezeasca si aparent stîngace
cu o detasare care poate sa para falsa
putin exagerata
si daca n-ar realiza toate astea
daca nu ar fi constient si daca nu ar face
din stîngacia lui si normalitatea cu care o
trateaza un caz
am putea declara acest nume mort
iar poezioarele sale - o farsa!
|
DUMNEZEU PE POD
Dumnezeu si-a
facut bagajele
si a iesit cu ele pe pod.
A facut cîtiva pasi
a privit în dreapta în stînga
a ascultat vîntul: de mine depinde
daca sînt asteptat sau nu sînt
eu hotarasc- sa vreau sau sa nu,
sînt Dumnezeu sopti el
sînt Dumnezeu...
si a privit încurcat spre cer.
|
DUMNEZEU A VENIT
Cînd a intrat
toti s-au ferit
si L-au lasat sa paseasca-nlauntru.
Peretii mesele
candelabrele si pocalele pline cu vin
au fost date în laturi
si El a ramas singur
în mijlocul adunarii.
Atunci cineva s-a ivit din multime
L-a pipait L-a întors
I-a scociorît buzunarele
si L-a pus sa faca
a-a-a-a-a-a cu limba afara:
e Dumnezeu striga el,
a venit!
|
SZONDI*
*Szondi: test psihologic în care pacientul
este pus sa aleaga dintre fotografiile care i se prezinta
(cîte patru) doua fete simpatice si doua antipatice.
Dumnezeu a iesit la
geam
mai întîi s-a spalat pe mîini
si s-a barbierit.
A vizitat cabinetul de psihologie
a fost supus unor teste
printre care si Szondi -
indicînd cu degetul
fetele placute si neplacute,
detasat si rece
de parca nu el ar fi vinovat
de frumusetea sau urîtenia
celor reprezentati în poze.
|
DUMNEZEU ÎN CANTINĂ
Dumnezeu a intrat în cantina
a tras un scaun
si privirea lui s-a oprit
pe ceilalti dumnezei care stateu la masa
farîmitînd-si portia de pîine în bors
calmi aproape tristi
îmbracati în pijamale vargate
si fesuri de copii prosti pe cap.
Totul era atît de firesc:
gesturile
privirea
scîrtîitul scaunelor
horpaitul
încît El
deveni deodata lumesc
bucuros si nerabdator
sa-si primeasca odata desertul.
|
DUMNEZEUL ADOARME
Epuizat
chiar împotriva vrerii sale de Dumnezeu
Dumnezeu adoarme.
Va visa frumos
sau va visa urît?
ce-i pasa lui - e Dumnezeu.
Chiar daca are ceva de spus
nu se agita tace
se misca de colo colo
si nimeni nu poate sti
care e urmatoarea, nefasta sa decizie.
Sînteti cu totii
mai mult sau mai putin
partasi a ceea ce se cheama:
dumnezeirea unui dumnezeu
pe care nici nu-l stiti.
|
DUMNEZEU A VORBIT
Nu am spus tot.
Dumnezeu priveste prin gura întredeschisa
a celui care doarme
si mîna lui aluneca fara sa vrea pe hîrtie.
Astazi, de azi înainte!
tot ce va scrie el e scrisoare sfînta
o simpla descriere a urechii
a unui gest
a marului pe care-l va mînca dimineata
totul e sfînt.
Tot ce atinge el se face aur!
si orice carte nu ar deschide-o el
indiferent de pagina
va vorbi în favoarea sa.
Pentru ca asa a fost el nascut
iar dumnezeirea sa nu va nega-o nimeni,
atîta timp cît exista el
si cîta vreme cuvintele lui
se fac auzite!
|
ELEFANTUL PROMIS
|
DRAGĂ STRADĂ,
AZI ÎŢI VOI ÎNCHINA UN POEM
Draga strada,
azi îti voi închina
cel mai nefericit poem.
Daca vrei
eu îmi pot arunca bocancii
si ridurile tale pudrate
am sa le calc descult,
singur si abatut -
ca un elefant înainte de moarte.
|
CHITARĂ
De cîte ori
grijuliu
îmi leg genele
de degetele picioarelor
o pasare vine
si-mi scobeste în scîndura pieptului.
Sînt o chitara
în care muzica se întoarce.
|
PEsTIsORUL DE AUR
Omulvaca
de cîtiva ani buni
pescuieste acelasi peste.
Vine
dimineata pe mal
îsi scoate
scaunelul pliant
viermii, undita,
îsi aprinde foarte
calm pipa
si asteapta
sa vina pestele:
Vreau un trabuc,
palaria,
si ochelarii lui
Sigmund Freud,
zice el adunîndu-si
lucrurile,
si,
daca se poate,
un pestisor
pe care sa nu-l pot
pescui niciodata.
|
POEM CU CONTRABAS
Noaptea gîndurile
îl parasesc si se duc.
Bîntuie prin paduri,
jefuiesc, violeaza femei.
Fac alte tot felul de lucruri.
Numai trupul îi mai ramîne acasa
stînd în întuneric
rezemat în fotoliu
ca un contrabas fara coarde.
|
ANIMALUL VISAT
Cel care nu se teme de
moarte
trece strada în liniste,
odihnit si indiferent.
Trecutul, ca un roi de viespi veninoase,
a zburat din inima lui
lasîndu-l desert.
Nu-l mai macina.
(Cîinele care-l lasa sa intre
ca mai apoi sa i se furiseze din spate).
Nimic nu-l mai atinge acum
pe cel ce nu se mai teme de moarte-
el nu mai este îndragostit.
Numai prezentul
între trotuarul pe care se afla
si cel spre care se îndreapta acum,
între clipa ce vine si cea care trece,
numai prezentul, prin neglijabila sa existenta
înseamna pentru el vesnicia.
Iata-l, odihnit si indiferent,
trece strada.
Curatat de orice
amintire, lipsit de aspiratii.
Cel care nu mai poate iubi
e ferit de pericol.
Viitorul - animalul visat!
vînat din nefericire doar noaptea.
El l-a ucis
iar acum îi cauta trupul.
|
UMBRĂ, FĂ-TE
COPIL!
Pe unde trec las umbra
înfipta ca o sperietoare
în gradina iubirii.
Vreau sa ma întorc mai tîrziu
si sa zic: Umbra, fa-te copil!
Eu înca nu am încetat sa cred
ca într-o buna zi
voi atinge luna cu mîna.
|
FOTOLIUL MEU METAFIZIC
Plictisit peste
masura,
satul de lecturi,
de confesiuni,
de notite,
ca un fotoliu cu mîini
corpul meu se asaza în fata televizorului.
Înainte ca singuratatea
sa se faca un rau incurabil
îmi iau capul în palme
si-l apropii plîngînd de buze.
|
CUVÎNTUL MORT
Cuvîntul Mort
a încetat din viata.
Cuvîntul Mort
s-a sinucis
în timp ce tot mai des
si tot mai des
cuvintele se dau în dosul lui.
Steril si searbad
Cuvîntul Mort
atinge cu degetele padurea
atinge cîmpul
si trece ca un orb
din Parabola înapoi spre Bruegel,
cazînd întîiul.
|
MIREASA
În pat trupul tau
seamana
cu drumul laptelui care curge pe cer.
Alba te întinzi de-a lungul paturii negre
dar te ghemuiesti repede
speriata de locul care ameninta cu nasterea.
Esti frumoasa
si proaspata ca laptele muls dimineata.
Nimeni nu a atins trupul tau.
Carnea ta fierbe.
Buzele ti se înrosesc si sînt moi.
Sînii se întaresc si îsi ascut vîrfurile
asa cum se ascut niste vîrfuri de sulita -
pieptul meu e strapuns!
Ca un taur ranit îmi simt rana
tot mai adînca între picioarele tale.
Sîngele izbucneste din tine
si traverseaza cerul
ca o cometa.
Luna se sperie.
Înca putin
si trupul meu e de prunc
si se naste din tine
si te iubeste din nou.
|
CĂLĂTORIE CU
sOARECE
Un soarece împaiat
ma suna la usa.
un soarece
cu dinti electronici
si ochi de cristal
îmi agita în fata
sticlutele de formol
si-mi arata cu ochiul
usa laboratorului.
un soarece alb
cu urechi de magar
ma duce în brate
injectat si dormind.
ce frumoasa e lumea
dincolo de acest somn
provocat.
ce albastra se stinge
o tigara neterminata
între degete.
usa se deschide încet,
singura se deschide,
si pasim înlauntru.
ce frumos miroase aici
a medicamente.
ce frumos cînta
acest bolnav
la seringa sterilizata
ceva din Bartok.
noi intram
si ne facem loc printre ei.
de fapt
el îsi face loc
pentru ca eu dorm de mult.
el ma duce în brate
ca pe o tava cu prajituri,
o tava din care
toate mîinile se întind
sa manînce.
el ma duce pe mine
ca pe o bomboana topita.
spre nicaieri.
spre niciunde.
prietenul meu nedorit
si al vostru.
|
PE TIMP DE PACE
Masina care ne ucide
cu grohait de scroafa-mama,
masina galbena coboara în adîncuri
ca un miner batrîn
sa ne aduca inima în vagonete.
(primavara înfloresc cornii
si soarele se regaseste în florile lor)
masina galbena aduce primavara
ca o albina picurînd ulei
la radacina copacilor
(un stol de faruri
parasesc padurea
si se ascund în cer ca niste pesti)
misuna gîzele în iarba
si casele îsi scutura gîndacii
alearga porcii furiosi spre mare
iar apa îi ridica deasupra
ca pe niste colaci salvatori-
adevarat tablou al criminalitatii.
Certat fiecare cu fiecare
gîndurile tabarasc pe creier ca niste furnici.
|
LA MARGINEA SOMNULUI
Sînt rau,
sînt beat de furie.
Noaptea pîndesc ascunzisul somnului
atent sa nu-mi scape.
Stau în plapuma ca un crocodil
asteptîndu-si prada.
Lucrurile cele mai importante,
lucrurile esentiale,
sînt sigur ca mi se întîmpla în somn.
|
RUSOAICA
Ochii ei sînt pestriti
ca o harta veche a Rusiei.
De jur împrejur cresc
padurile si Siberia verde,
în mijloc alearga cerbii
si veveritele si toate
animalele cafenii.
Cînd este surprinsa
sau cînd iubeste
atît de înalti devin ochii ei
ca însusi Petru cel Mare
poate intra fara sa se aplece.
Cînd cade pe gînduri
ies din padurile reci camioanele
si descarca pe zapada rosiatica deportatii.
De jur împrejur cresc paduri
si Siberia rece
în mijloc alearga cerbii si toate animalele cafenii
si veveritele stau la foc.
|
CUPIDON ÎMPINGE LUNA CA
SĂ RĂSARĂ
Ea iese din pat
ca un fluture adormit
din parul unei vrajitoare.
Luna se rostogoleste albastra
(sarut în memoria unei fete),
curge pe sira spinarii,
lenes,
nesigur,
ca o roata împinsa de un copil.
|
BAR
Jumatate om
jumatate peste
el se asaza la masa.
Îsi scoate tigarile,
banii,
comanda o bere.
Cineva comenteaza meciul de fotbal.
Altcineva discuta reguli de circulatie.
(Nimeni nu se sinchiseste de nimeni).
La masa vecina
Omulvaca
îsi ascunde rusinat ugerul.
|
CEA CARE NU MAI ESTE
FRUMOASĂ
Ea se apropie ca
si-nainte de mine
scotîndu-mi camasa.
Ca si-nainte-mi strecoara
mîna calda în par...
Simt sînii ei cum respira
ca doua boturi de capra în coasta mea
si dintii care-mi musca urechea.
O sarut
pentru ca ea vrea acest lucru.
Îi scot rochita
pentru ca asta o face fericita.
De mii de ori am facut asta
doar ca sa o bucur pe ea.
De mii de ori imaginatia îmi ajungea
ca sa înlocuiesc picioarele el strîmbe
cu alte picioare
iar trupul disproportionat
îl modelam, transpirat si nebun,
dupa canoanele grecilor antici.
Sarmana mea, iubita mea unica,
cum îi voi spune ca nu mai este frumoasa
si ca si-a pierdut de mult
orice putere asupra mea.
|
LUNĂ PLINĂ
Frigul a intrat pe deal
si în cîmp
si în curînd va ajunge în inima noastra.
Numai unul cu celalalt
putem fi foc.
Cerul tremura.
Noapte.
Luna se încalzeste în blana padurii
ca o vrabie în lîna unei oi adormite.
|
SINGURĂTATEA E O FEMEIE
E liniste si e
bine aici.
Timpul trece încet,
se opreste chiar.
Geamurile sînt pentru unul,
usile se deschid numai noptii-
oaspetele cel mai binevenit.
Singuratatea nu e a celor
care zic:singuratatea e buna,
ea îmi ajuta sa-mi adun gîndurile,
ci a celor pe care gîndurile,
fara voia lor, îi fac singuri.
Sa mergem, zise un glas de femeie,
aici la Ilva-Mare
vîntul bate pentru amîndoi deoportiva.
|
FUGA
Eva se apropie de Dumnezeu pe la spate
(marul cade,
se rostogoleste
si se preface în pasare).
Nimeni nu a vazut nimic.
Barba e rasa.
Pielea de sarpe a voinicului
îsi coase nasturi
si este gata sa-l primeasca înlauntru).
(O stea coboara ca o amintire).
Cerbul primeste prima lui sageata.
Ca un autobuz întîrziat
pamîntul creste-
(Istoria se trezeste din somn)
Sus,
dezorientat si ridicol,
Adam singur.
|
CATARACTUS
Eu te privesc cu profunzimea
unui muritor, cu profunzimea
lucrurilor mici
si trecatoare.
O strada curge ca un coridor
serpuitor si negru
pîn'la soare.
Eu te privesc trecînd
si te admir
cu ochiul înlorindu-mi ca un cactus
aprind alta tigara
si-o întreb
ce-i spune ei cuvîntul cataractus.
Eu te privesc
si-ti iau din mers sarutul-
el e nimic, el e un hocus pocus.
Sa calarim femeie universul
în palarii gonflabile de lotus.
Eu te privesc si strada se rastoarna
dar mai atîrn ca musca în ventuze
la revedere,
primavara-toamna,
fa-mi loc sa-ti dorm o clipa
între buze.
|
DEPĂRTAREA
Departarea este ca un palos
pe care fratele meu din poveste
îl asaza între mine si tine.
Balaurul rosu
care persista prin zîmbetul sau melancolic
undeva pe cearsaf,
(unde Sf. Gheorghe
calareste victorios
cu un pachet de dero în mîna).
Sa ne temem putin
de fratele meu care învata sa mearga ca mine
si de sora cea mica
atunci cînd ea sare asternutul de nunta
ca pe o poiana de fragi...
Ne ameninta noptile lungi
si dintele galben al lunii
si departarea, atît de neînsemnata parca,
pe care fratele meu din poveste
o aduce-nvelita-n cearsaf.
Sa ne mai temem
de papusarii iscusiti
atunci cînd chipurile noastre
ratacesc prin lume.
|
ÎNSTRĂINARE
Sînt clipe
cînd sarutul tau
nu îmi ajuta sa ma trezesc din singuratate.
Atunci el este mare si fara gust
ca o bucata uda de pîine.
Sînt clipe cînd buzele tale
ca o palma rece de guma
înabusa în mine tacerea.
|
TANDREŢE CECENĂ
Corpul tau avea ceva linistitor si intim,
ceva aparte,
ca o Cecenie îndepartata,micuto,
în care zilnic moare cineva.
|
CIOCĂNITOAREA
Cu rautatea celui care pierde
mototolesc ideea mea despre lucruri
si locul lor în lume.
Ce treaba! Spui
sînt doua mii de oameni care vorbesc frumos
în doua mii de versuri pe secunda
ei nu-si noteaza gîndurile nicaieri
si nu-si împart parerile cu nimeni
îti zic
sînt doua mii de oameni pe secunda
care dispar fara sa lase nimic în urma lor.
Apropie-te, eu stau aici ca un copac viermanos
apropie-te si bate-mi cu degetul aratator
de zece mii de ori la rînd în piept.
Sînt oameni, vreau sa stii,
care se sting acum.
Ce treaba! Ce
chiar acum se sting?
Da, chiar acum,
cînd degetul tau bate ca o ciocanitoare.
|
BROSCUŢA NU
A disparut din ochi broscusa Nu
si sub camasa
ochii cei de aur
si-au aplecat privirea.
E vreo greseala în purtarea lor?
sau poate e rusinea
pe care copila îndragostita
mi-o aseza în palma ca pe un musuroi de furnici.
|
DERANJEAZĂ KAVAFIS
Trezindu-ma din somn
un stol de lumina
a lovit în fereastra.
Parca speriat de ceva monstruos,
de ceva groaznic ce urma sa se-ntîmple
am închis ochii si ghiceam
în întunericul rosu al pleoapelor
clonturile desfacute ca niste foarfece.
Iata aici un loc bun de clocit
în lada cu rufe si tu vei avea grija
(masina de spalat si cada cu apa).
Un stol de lumina
si-a adus luminitele aici cînd dormeam
cînd frigiderul a început a toarce
ca o pisica si telefonul suna si usa
alo, casa sufletului?
deranjeaza Kavafis.
Nu nu aici nu este casa sufletului.
|
FOAMEA
Lungile calatorii pe care le visam împreuna
se lipesc de geamuri, dispar pe copaci
agatat în fumul avionului ce decoleaza
pamîntul tuseste ca dupa o tigara de foi
e tînar trupul si foamea nu-l sperie
si oboseala nu-I îndoaie
ci numai, ca un lapte, se împietreste în uger
pîna la a doua venire a taurului
(dar femeie) spune copilul alintat
care nu vrea si nu vrea sa adoarma,
e ceva important? si îsi deschide gurita rotunda
ca o ureche setoasa de bîrfe
ceva important e numai viata si numai moartea
atunci femeia ce-i?
si calatoria se sustrage memoriei
ca orice lucru ce poate fi închipuit
dorit si apoi amînat
se strînge în sticla golita aruncata sub pat
de o beîie în care nebunia ca o regina
calca patul de nunta al mintii
în rochie alba sare de pe creierul mic pe creierul mare
si fuge rîzînd prin padurea trezita
o vulpe tresare din somn dar femeia de ce-i?
ea e fereastra îi spun
si somnul închide urechiusa cu dinti
ducînd-o grabit gospodinei acasa
ea taie îndata cartofii si ceapa
si lasa aragazul sa arda mama mama!
dar femeia de ce-i dar femeia de ce-i
un nour se ridica pîna-n tavan
si duce copila ca pe un cos cu struguri
mai e mult mama mai e mult?
un fleac draga mea
iata sfînta treime iata aici magarul
si iata Nazaretul în norul cu aroma de patrunjel
dar tata el mai ramîne sau merge cu noi
el e barbat fata mea si fierbe mai greu.
|
ELEFANTUL PROMIS
Ţi-am adus
elefantul promis.
Manînca iarba coji de cartofi castraveti
din cînd în cînd îi poti da
cîte o portocala.
De dormit doarme în picioare
nu sforaie
si nu tuseste prin somn.
Nu-ti face griji,
despre aceste animale se spune
ca-si simt moartea
cu putin înainte
si pleaca.
|
copyright: stefan Bastovoi (Monah Savatie)
|
redactor Marius Ianus
|