Exemplul lui Confucius

Exemplul lui Confucius

Odata, īnsotit de ucenicii sai, Confucius se plimba prin cetate. Vazīnd un tīnar care vorbea singur ucenicii au īntrebat: "Cine este acest om?" "Acesta este un poet", a raspuns Confucius. "Dar daca este un poet, de ce nu-si scrie poeziile si-si pierde timpul vorbind?" " Pentru ca el stie atītea cuvinte īncīt daca ar īncerca sa le scrie nu ar mai termina".
A doua zi ucenicii au vazut un om care scria si taia, scria si taia, tot timpul. "Dar daca acela era un poet, acesta cine-i?" au īntrebat ucenicii." Acesta este un poet adevarat", a raspuns maestrul. "Dar ce īnseamna un poet adevarat?" "Vedeti voi groapa aceea plina cu rahat si līnga dīnsa un avar care īncearca sa pescuiasca banutul pe care l-a scapat īn rahat ?" " Vedem", au raspuns ucenicii si nu l-au mai īntrebat nimic.

UN DIAZEPAM PENTRU DUMNEZEU

DUMNEZEU - ACEST NUME!

Am ajuns.
Dumnezeul meu se asaza la marginea patului
īsi scoate caietele cartile
un volumas de Nietzsche
descopera-o gaura īn ciorap
o urma de ruj pe obraz si abia apoi
īsi da seama ca scrie īntr-o maniera
cu totul si cu totul normala,
chiar foarte improprie genului sau de scriere,
englezeasca si aparent stīngace
cu o detasare care poate sa para falsa
putin exagerata
si daca n-ar realiza toate astea
daca nu ar fi constient si daca nu ar face
din stīngacia lui si normalitatea cu care o
trateaza un caz
am putea declara acest nume mort
iar poezioarele sale - o farsa!

DUMNEZEU PE POD

Dumnezeu si-a facut bagajele
si a iesit cu ele pe pod.
A facut cītiva pasi
a privit īn dreapta īn stīnga
a ascultat vīntul: de mine depinde
daca sīnt asteptat sau nu sīnt
eu hotarasc- sa vreau sau sa nu,
sīnt Dumnezeu sopti el
sīnt Dumnezeu...
si a privit īncurcat spre cer.

DUMNEZEU A VENIT

Cīnd a intrat
toti s-au ferit
si L-au lasat sa paseasca-nlauntru.
Peretii mesele
candelabrele si pocalele pline cu vin
au fost date īn laturi
si El a ramas singur
īn mijlocul adunarii.
Atunci cineva s-a ivit din multime
L-a pipait L-a īntors
I-a scociorīt buzunarele
si L-a pus sa faca
a-a-a-a-a-a cu limba afara:
e Dumnezeu striga el,
a venit!

SZONDI*
*Szondi: test psihologic īn care pacientul este pus sa aleaga dintre fotografiile care i se prezinta (cīte patru) doua fete simpatice si doua antipatice.

Dumnezeu a iesit la geam
mai īntīi s-a spalat pe mīini
si s-a barbierit.
A vizitat cabinetul de psihologie
a fost supus unor teste
printre care si Szondi -
indicīnd cu degetul
fetele placute si neplacute,
detasat si rece
de parca nu el ar fi vinovat
de frumusetea sau urītenia
celor reprezentati īn poze.

DUMNEZEU ĪN CANTINĂ

Dumnezeu a intrat īn cantina
a tras un scaun
si privirea lui s-a oprit
pe ceilalti dumnezei care stateu la masa
farīmitīnd-si portia de pīine īn bors
calmi aproape tristi
īmbracati īn pijamale vargate
si fesuri de copii prosti pe cap.
Totul era atīt de firesc:
gesturile
privirea
scīrtīitul scaunelor
horpaitul
īncīt El
deveni deodata lumesc
bucuros si nerabdator
sa-si primeasca odata desertul.

DUMNEZEUL ADOARME

Epuizat
chiar īmpotriva vrerii sale de Dumnezeu
Dumnezeu adoarme.
Va visa frumos
sau va visa urīt?
ce-i pasa lui - e Dumnezeu.
Chiar daca are ceva de spus
nu se agita tace
se misca de colo colo
si nimeni nu poate sti
care e urmatoarea, nefasta sa decizie.
Sīnteti cu totii
mai mult sau mai putin
partasi a ceea ce se cheama:
dumnezeirea unui dumnezeu
pe care nici nu-l stiti.

DUMNEZEU A VORBIT

Nu am spus tot.
Dumnezeu priveste prin gura īntredeschisa
a celui care doarme
si mīna lui aluneca fara sa vrea pe hīrtie.
Astazi, de azi īnainte!
tot ce va scrie el e scrisoare sfīnta
o simpla descriere a urechii
a unui gest
a marului pe care-l va mīnca dimineata
totul e sfīnt.
Tot ce atinge el se face aur!
si orice carte nu ar deschide-o el
indiferent de pagina
va vorbi īn favoarea sa.
Pentru ca asa a fost el nascut
iar dumnezeirea sa nu va nega-o nimeni,
atīta timp cīt exista el
si cīta vreme cuvintele lui
se fac auzite!

ELEFANTUL PROMIS

DRAGĂ STRADĂ,
AZI ĪŢI VOI ĪNCHINA UN POEM

Draga strada,
azi īti voi īnchina
cel mai nefericit poem.
Daca vrei
eu īmi pot arunca bocancii
si ridurile tale pudrate
am sa le calc descult,
singur si abatut -
ca un elefant īnainte de moarte.

CHITARĂ

De cīte ori
grijuliu
īmi leg genele
de degetele picioarelor
o pasare vine
si-mi scobeste īn scīndura pieptului.
Sīnt o chitara
īn care muzica se īntoarce.

PEsTIsORUL DE AUR

Omulvaca
de cītiva ani buni
pescuieste acelasi peste.

Vine dimineata pe mal
īsi scoate scaunelul pliant
viermii, undita,
īsi aprinde foarte calm pipa
si asteapta sa vina pestele:
Vreau un trabuc, palaria,
si ochelarii lui Sigmund Freud,
zice el adunīndu-si lucrurile,
si,
daca se poate,
un pestisor
pe care sa nu-l pot pescui niciodata.

POEM CU CONTRABAS

Noaptea gīndurile
īl parasesc si se duc.
Bīntuie prin paduri,
jefuiesc, violeaza femei.
Fac alte tot felul de lucruri.
Numai trupul īi mai ramīne acasa
stīnd īn īntuneric
rezemat īn fotoliu
ca un contrabas fara coarde.

ANIMALUL VISAT

Cel care nu se teme de moarte
trece strada īn liniste,
odihnit si indiferent.
Trecutul, ca un roi de viespi veninoase,
a zburat din inima lui
lasīndu-l desert.
Nu-l mai macina.
(Cīinele care-l lasa sa intre
ca mai apoi sa i se furiseze din spate).
Nimic nu-l mai atinge acum
pe cel ce nu se mai teme de moarte-
el nu mai este īndragostit.
Numai prezentul
īntre trotuarul pe care se afla
si cel spre care se īndreapta acum,
īntre clipa ce vine si cea care trece,
numai prezentul, prin neglijabila sa existenta
īnseamna pentru el vesnicia.
Iata-l, odihnit si indiferent,
trece strada.
Curatat de orice
amintire, lipsit de aspiratii.
Cel care nu mai poate iubi
e ferit de pericol.
Viitorul - animalul visat!
vīnat din nefericire doar noaptea.
El l-a ucis
iar acum īi cauta trupul.

UMBRĂ, FĂ-TE COPIL!

Pe unde trec las umbra
īnfipta ca o sperietoare
īn gradina iubirii.
Vreau sa ma īntorc mai tīrziu
si sa zic: Umbra, fa-te copil!
Eu īnca nu am īncetat sa cred
ca īntr-o buna zi
voi atinge luna cu mīna.

FOTOLIUL MEU METAFIZIC

Plictisit peste masura,
satul de lecturi,
de confesiuni,
de notite,
ca un fotoliu cu mīini
corpul meu se asaza īn fata televizorului.
Īnainte ca singuratatea
sa se faca un rau incurabil
īmi iau capul īn palme
si-l apropii plīngīnd de buze.

CUVĪNTUL MORT

Cuvīntul Mort
a īncetat din viata.
Cuvīntul Mort
s-a sinucis
īn timp ce tot mai des
si tot mai des
cuvintele se dau īn dosul lui.
Steril si searbad
Cuvīntul Mort
atinge cu degetele padurea
atinge cīmpul
si trece ca un orb
din Parabola īnapoi spre Bruegel,
cazīnd īntīiul.

MIREASA

Īn pat trupul tau seamana
cu drumul laptelui care curge pe cer.
Alba te īntinzi de-a lungul paturii negre
dar te ghemuiesti repede
speriata de locul care ameninta cu nasterea.
Esti frumoasa
si proaspata ca laptele muls dimineata.
Nimeni nu a atins trupul tau.
Carnea ta fierbe.
Buzele ti se īnrosesc si sīnt moi.
Sīnii se īntaresc si īsi ascut vīrfurile
asa cum se ascut niste vīrfuri de sulita -
pieptul meu e strapuns!
Ca un taur ranit īmi simt rana
tot mai adīnca īntre picioarele tale.
Sīngele izbucneste din tine
si traverseaza cerul
ca o cometa.
Luna se sperie.
Īnca putin
si trupul meu e de prunc
si se naste din tine
si te iubeste din nou.

CĂLĂTORIE CU sOARECE

Un soarece īmpaiat
ma suna la usa.
un soarece
cu dinti electronici
si ochi de cristal
īmi agita īn fata
sticlutele de formol
si-mi arata cu ochiul
usa laboratorului.
un soarece alb
cu urechi de magar
ma duce īn brate
injectat si dormind.
ce frumoasa e lumea
dincolo de acest somn
provocat.
ce albastra se stinge
o tigara neterminata
īntre degete.
usa se deschide īncet,
singura se deschide,
si pasim īnlauntru.
ce frumos miroase aici
a medicamente.
ce frumos cīnta
acest bolnav
la seringa sterilizata
ceva din Bartok.
noi intram
si ne facem loc printre ei.
de fapt
el īsi face loc
pentru ca eu dorm de mult.
el ma duce īn brate
ca pe o tava cu prajituri,
o tava din care
toate mīinile se īntind
sa manīnce.
el ma duce pe mine
ca pe o bomboana topita.
spre nicaieri.
spre niciunde.
prietenul meu nedorit
si al vostru.

PE TIMP DE PACE

Masina care ne ucide
cu grohait de scroafa-mama,
masina galbena coboara īn adīncuri
ca un miner batrīn
sa ne aduca inima īn vagonete.
(primavara īnfloresc cornii
si soarele se regaseste īn florile lor)
masina galbena aduce primavara
ca o albina picurīnd ulei
la radacina copacilor
(un stol de faruri
parasesc padurea
si se ascund īn cer ca niste pesti)
misuna gīzele īn iarba
si casele īsi scutura gīndacii
alearga porcii furiosi spre mare
iar apa īi ridica deasupra
ca pe niste colaci salvatori-
adevarat tablou al criminalitatii.
Certat fiecare cu fiecare
gīndurile tabarasc pe creier ca niste furnici.

LA MARGINEA SOMNULUI

Sīnt rau,
sīnt beat de furie.
Noaptea pīndesc ascunzisul somnului
atent sa nu-mi scape.
Stau īn plapuma ca un crocodil
asteptīndu-si prada.
Lucrurile cele mai importante,
lucrurile esentiale,
sīnt sigur ca mi se īntīmpla īn somn.

RUSOAICA

Ochii ei sīnt pestriti
ca o harta veche a Rusiei.
De jur īmprejur cresc
padurile si Siberia verde,
īn mijloc alearga cerbii
si veveritele si toate
animalele cafenii.
Cīnd este surprinsa
sau cīnd iubeste
atīt de īnalti devin ochii ei
ca īnsusi Petru cel Mare
poate intra fara sa se aplece.
Cīnd cade pe gīnduri
ies din padurile reci camioanele
si descarca pe zapada rosiatica deportatii.
De jur īmprejur cresc paduri
si Siberia rece
īn mijloc alearga cerbii si toate animalele cafenii
si veveritele stau la foc.

CUPIDON ĪMPINGE LUNA CA SĂ RĂSARĂ

Ea iese din pat
ca un fluture adormit
din parul unei vrajitoare.
Luna se rostogoleste albastra
(sarut īn memoria unei fete),
curge pe sira spinarii,
lenes,
nesigur,
ca o roata īmpinsa de un copil.

BAR

Jumatate om jumatate peste
el se asaza la masa.
Īsi scoate tigarile,
banii,
comanda o bere.
Cineva comenteaza meciul de fotbal.
Altcineva discuta reguli de circulatie.
(Nimeni nu se sinchiseste de nimeni).
La masa vecina
Omulvaca
īsi ascunde rusinat ugerul.

CEA CARE NU MAI ESTE FRUMOASĂ

Ea se apropie ca si-nainte de mine
scotīndu-mi camasa.
Ca si-nainte-mi strecoara
mīna calda īn par...
Simt sīnii ei cum respira
ca doua boturi de capra īn coasta mea
si dintii care-mi musca urechea.
O sarut
pentru ca ea vrea acest lucru.
Īi scot rochita
pentru ca asta o face fericita.
De mii de ori am facut asta
doar ca sa o bucur pe ea.
De mii de ori imaginatia īmi ajungea
ca sa īnlocuiesc picioarele el strīmbe
cu alte picioare
iar trupul disproportionat
īl modelam, transpirat si nebun,
dupa canoanele grecilor antici.
Sarmana mea, iubita mea unica,
cum īi voi spune ca nu mai este frumoasa
si ca si-a pierdut de mult
orice putere asupra mea.

LUNĂ PLINĂ

Frigul a intrat pe deal si īn cīmp
si īn curīnd va ajunge īn inima noastra.
Numai unul cu celalalt
putem fi foc.
Cerul tremura.
Noapte.
Luna se īncalzeste īn blana padurii
ca o vrabie īn līna unei oi adormite.

SINGURĂTATEA E O FEMEIE

E liniste si e bine aici.
Timpul trece īncet,
se opreste chiar.
Geamurile sīnt pentru unul,
usile se deschid numai noptii-
oaspetele cel mai binevenit.
Singuratatea nu e a celor
care zic:singuratatea e buna,
ea īmi ajuta sa-mi adun gīndurile,
ci a celor pe care gīndurile,
fara voia lor, īi fac singuri.
Sa mergem, zise un glas de femeie,
aici la Ilva-Mare
vīntul bate pentru amīndoi deoportiva.

FUGA

Eva se apropie de Dumnezeu pe la spate
(marul cade,
se rostogoleste
si se preface īn pasare).
Nimeni nu a vazut nimic.
Barba e rasa.
Pielea de sarpe a voinicului
īsi coase nasturi
si este gata sa-l primeasca īnlauntru).
(O stea coboara ca o amintire).
Cerbul primeste prima lui sageata.
Ca un autobuz īntīrziat
pamīntul creste-
(Istoria se trezeste din somn)
Sus,
dezorientat si ridicol,
Adam singur.

CATARACTUS

Eu te privesc cu profunzimea
unui muritor, cu profunzimea
lucrurilor mici
si trecatoare.
O strada curge ca un coridor
serpuitor si negru

pīn'la soare.
Eu te privesc trecīnd
si te admir
cu ochiul īnlorindu-mi ca un cactus
aprind alta tigara
si-o īntreb
ce-i spune ei cuvīntul cataractus.
Eu te privesc
si-ti iau din mers sarutul-
el e nimic, el e un hocus pocus.
Sa calarim femeie universul
īn palarii gonflabile de lotus.
Eu te privesc si strada se rastoarna
dar mai atīrn ca musca īn ventuze
la revedere,
primavara-toamna,
fa-mi loc sa-ti dorm o clipa
īntre buze.

DEPĂRTAREA

Departarea este ca un palos
pe care fratele meu din poveste
īl asaza īntre mine si tine.
Balaurul rosu
care persista prin zīmbetul sau melancolic
undeva pe cearsaf,
(unde Sf. Gheorghe
calareste victorios
cu un pachet de dero īn mīna).
Sa ne temem putin
de fratele meu care īnvata sa mearga ca mine
si de sora cea mica
atunci cīnd ea sare asternutul de nunta
ca pe o poiana de fragi...
Ne ameninta noptile lungi
si dintele galben al lunii
si departarea, atīt de neīnsemnata parca,
pe care fratele meu din poveste
o aduce-nvelita-n cearsaf.
Sa ne mai temem
de papusarii iscusiti
atunci cīnd chipurile noastre
ratacesc prin lume.

ĪNSTRĂINARE

Sīnt clipe
cīnd sarutul tau
nu īmi ajuta sa ma trezesc din singuratate.
Atunci el este mare si fara gust
ca o bucata uda de pīine.
Sīnt clipe cīnd buzele tale
ca o palma rece de guma
īnabusa īn mine tacerea.

TANDREŢE CECENĂ

Corpul tau avea ceva linistitor si intim,
ceva aparte,
ca o Cecenie īndepartata,micuto,
īn care zilnic moare cineva.

CIOCĂNITOAREA

Cu rautatea celui care pierde
mototolesc ideea mea despre lucruri
si locul lor īn lume.
Ce treaba! Spui
sīnt doua mii de oameni care vorbesc frumos
īn doua mii de versuri pe secunda
ei nu-si noteaza gīndurile nicaieri
si nu-si īmpart parerile cu nimeni
īti zic
sīnt doua mii de oameni pe secunda
care dispar fara sa lase nimic īn urma lor.
Apropie-te, eu stau aici ca un copac viermanos
apropie-te si bate-mi cu degetul aratator
de zece mii de ori la rīnd īn piept.
Sīnt oameni, vreau sa stii,
care se sting acum.
Ce treaba! Ce
chiar acum se sting?
Da, chiar acum,
cīnd degetul tau bate ca o ciocanitoare.

BROSCUŢA NU

A disparut din ochi broscusa Nu
si sub camasa
ochii cei de aur
si-au aplecat privirea.
E vreo greseala īn purtarea lor?
sau poate e rusinea
pe care copila īndragostita
mi-o aseza īn palma ca pe un musuroi de furnici.

DERANJEAZĂ KAVAFIS

Trezindu-ma din somn
un stol de lumina
a lovit īn fereastra.
Parca speriat de ceva monstruos,
de ceva groaznic ce urma sa se-ntīmple
am īnchis ochii si ghiceam
īn īntunericul rosu al pleoapelor
clonturile desfacute ca niste foarfece.
Iata aici un loc bun de clocit
īn lada cu rufe si tu vei avea grija
(masina de spalat si cada cu apa).
Un stol de lumina
si-a adus luminitele aici cīnd dormeam
cīnd frigiderul a īnceput a toarce
ca o pisica si telefonul suna si usa
alo, casa sufletului?
deranjeaza Kavafis.
Nu nu aici nu este casa sufletului.

FOAMEA

Lungile calatorii pe care le visam īmpreuna
se lipesc de geamuri, dispar pe copaci
agatat īn fumul avionului ce decoleaza
pamīntul tuseste ca dupa o tigara de foi
e tīnar trupul si foamea nu-l sperie
si oboseala nu-I īndoaie
ci numai, ca un lapte, se īmpietreste īn uger
pīna la a doua venire a taurului
(dar femeie) spune copilul alintat
care nu vrea si nu vrea sa adoarma,
e ceva important? si īsi deschide gurita rotunda
ca o ureche setoasa de bīrfe
ceva important e numai viata si numai moartea
atunci femeia ce-i?
si calatoria se sustrage memoriei
ca orice lucru ce poate fi īnchipuit
dorit si apoi amīnat
se strīnge īn sticla golita aruncata sub pat
de o beīie īn care nebunia ca o regina
calca patul de nunta al mintii
īn rochie alba sare de pe creierul mic pe creierul mare
si fuge rīzīnd prin padurea trezita
o vulpe tresare din somn dar femeia de ce-i?
ea e fereastra īi spun
si somnul īnchide urechiusa cu dinti
ducīnd-o grabit gospodinei acasa
ea taie īndata cartofii si ceapa
si lasa aragazul sa arda mama mama!
dar femeia de ce-i dar femeia de ce-i
un nour se ridica pīna-n tavan
si duce copila ca pe un cos cu struguri
mai e mult mama mai e mult?
un fleac draga mea
iata sfīnta treime iata aici magarul
si iata Nazaretul īn norul cu aroma de patrunjel
dar tata el mai ramīne sau merge cu noi
el e barbat fata mea si fierbe mai greu.

ELEFANTUL PROMIS

Ţi-am adus
elefantul promis.
Manīnca iarba coji de cartofi castraveti
din cīnd īn cīnd īi poti da
cīte o portocala.
De dormit doarme īn picioare
nu sforaie
si nu tuseste prin somn.
Nu-ti face griji,
despre aceste animale se spune
ca-si simt moartea
cu putin īnainte
si pleaca.

copyright: stefan Bastovoi (Monah Savatie)

redactor Marius Ianus