Fiinta intru moarte si cotidianitatea Dasein-ului

Fiinta īntru moarte si cotidianitatea Dasein-ului

Pentru evidentierea fiintei īntru moarte īn cotidianitatea medie trebuie sa ne orientam pornind de la structurile cotidianitatii pe care le-am obtinut mai devreme. Īn fiinta īntru moarte, Dasein-ul se raporteaza la el īnsusi ca la o putinta-de-a-fi privilegiata. Īnsa sinele cotidianitatii este impersonalul "se" , care se constituie prin nivelul public de explicitare; ceea ce a fost explicitat astfel este exprimat īn flecareala. Aceasta trebuie asadar sa faca manifest felul īn care Dasein-ul cotidian īsi expliciteaza fiinta sa īntru moarte. Fundamentul explicitarii este de fiecare data un act de īntelegere care este deopotriva situat afectiv, ceea ce īnseamna acompaniat de o dispozitie. Trebuie astfel sa ne punem īntrebarea: cum anume este deschisa fiinta īntru moarte de catre acea īntelegere care pune īn joc o situare afectiva si care rezida īn flecareala impersonalului "se"? Cum se raporteaza impersonalul "se" pe linia īntelegerii la posibilitatea cea mai proprie, desprinsa de orice relatie si de nedepasit a Dasein-ului? Ce situare afectiva īi deschide impersonalului "se" faptul de a fi remis mortii si īn ce mod anume o face?

Īn spatiul public pe care īl presupune faptul-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul cotidian moartea este "cunoscuta" ca un caz care survine constant, ca "moarte a cuiva". [253] Cutare sau cutare, apropiat sau departat, "moare". Persoane care ne sīnt necunoscute "mor" īn fiecare zi si īn fiecare ora. "Moartea" poate fi īntīlnita ca un eveniment bine-cunoscut, care survine īn interiorul lumii. Ca atare ea ramīne īn acea ne-iesire īn evidenta caracteristica pentru tot ce īntīlnim īn viata de zi cu zi . Impersonalul "se" a asigurat deja o explicitare a acestui eveniment. Vorba care scapa "īn treacat", fie ca e rostita raspicat, fie, cum se īntīmpla cel mai adesea, cu aorecare retinere, este mereu aceeasi; "pīna la urma, cīndva, o sa murim si noi, dar pīna una-alta asta nu ni se īntīmpla noua".

Analiza acestui "o sa murim cīndva", care este un "se moare", dezvaluie fara echivoc felul de a fi al fiintei cotidiene īntru moarte. Moartea, atunci cīnd ne exprimam astfel, este īnteleasa ca un ceva nedeterminat care trebuie mai īnainte de orice sa survina de undeva anume, dar care īn prima instanta, īn ce ne priveste, nu este īnca prezenta si, de aceea, nu este amenintatoare. Expresia "se moare" raspīndeste parerea ca cel atins, ca sa zicem asa, de moarte este impersonalul "se". Explicitarea publica a Dasein-ului spune: "se moare", pentru ca oricine īsi poate spune (si deci si tu īnsuti): īn orice caz nu tocmai eu; caci acest "se" (din "se moare") este nimeni. "Faptul-de-a-muri" sufera o nivelare fiind redus la un eveniment care desigur atinge Dasein-ul dar care nu vizeaza pe nimeni anume. Daca flecareala este īndeobste caracterizata prin ambiguitate, lucrul se vede cel mai bine īn felul acesta īn care se vorbeste despre moarte. Faptul-de-a-muri, care este īn chip esential al meu īn asa fel īncīt nimeni nu ma poate reprezenta īn privinta lui, este pervertit īntr-un eveniment care survine la nivel public si cu care se īntīlneste impersonalul "se". Felul de a vorbi pe care l-am caracterizat se refera la moarte ca la un "caz" care survine constant. Īn acest fel de a vorbi, moartea trece īntotdeauna ca "ceva real" si caracterul ei de posibilitate este īnvaluit, iar o data cu el si celelalte doua momente care apartin mortii: imposibilitatea depasirii ei si lipsa oricarei relatii cu un alt Dasein. Printr-o astfel de ambiguitate Dasein-ul se pune pe sine īn starea de a se pierde īn impersonalul "se" din punctul de vedere al unei putinte-de-a-fi privilegiate, care apartine sinelui sau celui mai propriu. Impersonalul "se" īi da Dasein-ului īndreptatirea de a-si ascunde siesi fiinta cea mai proprie īntru moarte, sporindu-i ispita de a face aceasta.

Aceasta eschiva īn fata mortii, menita sa ascunda, domina cotidianitatea cu o asemenea tenacitate īncīt, īn faptul-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul, "cei apropiati" vor adesea sa-l convinga pe "cel ce trage sa moara" ca el va scapa de moarte si ca īn scurta vreme se va reīntoarce īn linistea cotidianitatii, īn lumea preocuparilor sale. O astfel de "grija-pentru-celalalt" īsi propune sa-l "consoleze" pe "muribund". Ea vrea sa-l readuca pe acesta īn Dasein, ajutīndu-l sa īnvaluie complet posibilitatea sa de fiinta cea mai proprie, desprinsa de orice relatie cu un alt Dasein. Impersonalul "se" procura astfel linistirea constanta īn privinta mortii. Īn fond īnsa linistirea aceasta merge nu numai īn īntīmpinarea "muribundului", ci tot atīt de mult a "consolatorilor" sai. [254] si chiar si īn cazul decesului, spatiul public nu trebuie afectat, īn linistea sa, printr-un astfel de eveniment si nici tulburat īn lipsa sa de griji, din preocuparea cu care el se īndeletniceste. Caci faptul-de-a-muri al altora este nu rareori privit ca un dezagrement social, daca nu chiar ca o lipsa de tact, de care spatiul public trebuie ferit.

Īnsa o data cu aceasta linistire care īl abate pe Dasein de la propria-i moarte, impersonalul "se" īsi da siesi legitimitate si respectabilitate prin reglarea tacita a felului īn care se cuvine īn genere sa ne comportam īn privinta mortii. Pīna si "a te gīndi la moarte" este considerat īn spatiul public ca lasitate, ca semn de nesiguranta din partea Dasein-ului, ca sumbra evadare din lume. Impersonalul "se" īmpiedica aparitia curajului menit sa īnfrunte angoasa īn fata mortii. Modul īn care sīnt explicitate la nivel public lucrurile de catre impersonalul "se" īsi exercita dominatia si decide deja īn privinta situarii afective de la care pornind trebuie determinata atitudinea fata de moarte. Prin angoasa īn fata mortii, Dasein-ul este adus īn fata lui īnsusi īn sensul ca este remis posibilitatii sale de nedepasit. Impersonalul "se" are grija sa converteasca angoasa īn frica, īn frica īn fata unui eveniment care sta sa se petreaca. Īn plus, angoasa care, prin intermediul ambiguitatii, s-a transformat īn frica, trece drept o slabiciune pe care un Dasein sigur de el nu are voie sa o cunoasca. Ceea ce, potrivit decretului tacit al impersonalului "se", se "cuvine" este calmul indiferent fata de "faptul" ca se moare. Cultivarea unei astfel de indiferente "superioare" īnstraineaza Dasein-ul de putinta sa cea mai proprie de a fi si desprinsa de orice relatie cu un alt Dasein.

Īnsa ispitirea, linistirea si īnstrainarea caracterizeaza felul de a fi al caderii. Fiinta cotidiana īntru moarte, cazuta fiind, este o permanenta fuga din fata mortii. Faptul-de-a-fi-īntru-sfīrsit are aici modul eschivei din fata mortii - reinterpretīnd-o, īntelegīnd-o neautentic si īnvaluind-o. Faptul ca, factic vorbind, Dasein-ul propriu moare dintotdeauna - ceea ce īnseamna: el este īntr-un fapt-de-a-fi-īntru-sfīrsitul-sau - faptul acesta ramīne ascuns īn masura īn care moartea este transformata īntr-un "caz" care īi priveste la nivel cotidian pe ceilalti, ceea ce la o adica ne da o garantie īn plus pentru faptul ca "sinele-impersonal" "traieste" mai departe. Īnsa o data cu acest semn al caderii care este fuga din fata mortii, cotidianitatea Dasein-ului atesta ca pīna si impersonalul "se" īnsusi este de fiecare data deja determinat ca fiinta īntru moarte, chiar si atunci cīnd el nu pune īn joc īn chip explicit "gīndul la moarte". Chiar si īn cotidianitatea medie [255] Dasein-ul are ca miza aceasta putinta-de-a-fi cea mai proprie, desprinsa de orice relatie si de nedepasit, chiar daca lucrul nu se petrece decīt īn acel mod al preocuparii care este indiferenta netulburata fata de posibilitatea extrema a fiintei sale.

Īnsa, īn acelasi timp, felul acesta īn care am degajat fiinta cotidiana īntru moarte ne arata cum sa īncercam - printr-o interpretare mai patrunzatoare a fiintei īntru moarte traite sub semnul caderii, īn speta ca eschiva īn fata mortii - sa consolidam conceptul existential deplin al faptului-de-a-fi-īntru-sfīrsit. O data ce acel ceva din fata caruia se fuge a fost facut vizibil ca fenomen, trebuie sa fie posibil sa proiectam fenomenologic felul īn care Dasein-ul īnsusi īsi īntelege propria moarte eschivīndu-se din fata ei