ION C.BRATIANU -biografie politica

UNIVERSITATEA "BABES-BOLYAI"

Facultatea de Istorie si Filosofie

Catedra de Istorie Moderna

ION C.BRATIANU

-biografie politica-

Una dintre personalitatile marcante ale vietii politice din Romania secolului al XIX-lea,Ion C. Bratianu,este considerat fauritorul Romaniei moderne.Participant de frunte la revolutia din 1848 si unirea Principatelor ii revine meritul ca a stiut, in calitate de prim-ministru al tarii ,sa conduca tanarul stat roman spre dezvoltare si prosperitate.Pentru a realiza biografia politica a acestui mare roman,este necesara trecerea in revista a principalelor elemente care au dus la formarea sa intelectuala si implicit politica.

Ion C.Bratianu era al cincilea copil al lui Dinca Bratianu si al Anastasiei Tigveanu ,nascut in orasul Pitesti la o data necunoscuta cert,dar cuprinsa in intervalul dintre 29 mai si 29 iunie 1821 .Avand o copilarie nu prea fericita,tanarul Bratianu,a infruntat de mic asperitatile vietii.El isi amintea despre copilarie ca despre"viata amara si aspra " la care fusese sortit.Copilarind cu fii de tarani,cunoscuse si pe parintii acestora,le obs 13213l119n ervase reactiile ,nevoile,aspiratiile,obiceiurile si credintele Dragostea aceasta fata de propriul avut,de acea mica proprietate aparata impotriva tuturor injonctiunilor cu pretul unor mari dsacrificii,trebuie sa-l fi izbit puternic.Primele contacte avute cu sfera intelectuala au cele din scoala publica din Pitesti deschisa de N.Simonide la 15 ianuarie 1833 Scoala in care a fost dus se afirmase nu numai ca si institutie de invatamant ci mai ales ca un focar de iradiere a constiintei nationale.In timp ce facea aparte dintr-un escadron de cavalerie condus de fratele sau Teodor,sublocotenentul Ion C.Bratianu,frecventeaza locuri unde ii intalneste pe cei care vor deveni nume importante in societate secolului al XIX-lea:Ion Ghica,fratii Golescu,fratii Nicolaie si Costache Balcescu,Cezar Bolliac,etc

Dand dovada de exceptionale calitati in ale invatatului,este trimis la studii in Occident.In momentul plecarii sale in strainatate Ion C.Bratianu,poseda deja "principii statornice",convingeri ferme pe care voia sa le desavarseasca in contact cu institutiile occidentalede invatamant superior.La aproape 20 de ani,cauta in universitati nu numai secretele unei meserii ci si mediul intelectual se social adecvat pentru dezvoltarea lui nu numai ca specialist,ci si ca om politic.La Paris il cunoaste pe C.A.Rosetti care exercita asupra lui o influienta tot mai puternica,incercand sa-i puna in valoare diferitele laturi ale personalitatii.

Gratie atractiei exercitate de viata politica franceza,atat de complexa ,variata si convulsionata,precum si necesitatii de a se identifica cu un ideal politic,Ion C.Bratianu nu-si limiteaza sederea in Franta doar la studiul matematicii.Observa cu atentie societatea franceza,structurile si mediile sociale ale acesteia ,inclusiv pe acelea al muncitorilor din foburgurisi din orase industriale ca Lyon .Prin comparatie,i se contureaza mai clar racilele de care suferea propria-i tara ,anacronismul randuielilor sociale,evaluand adevaratele forte ale progresului.Pentru a intelege mai bine sensul si tendintele prefacerilor sociale si politice caracteristice intregii Europe,spre care aspira,este atras de cursurile predate la College de France de profesorii:Jules Michelet,Adam Mickiewicz si Edgar Quinet.Prin ideile raspandite de la catedra ,prin subiectele abordate,prin legaturile facute intre diferitele evenimente,cei trei profesori frecventati mai multi ani de Ion C.Bratianu,creau o atmosfera romanticasi de mistica revolutionara.

Asemenea idei auzite din gura unor francezi pareau la inceput de necrezut unor tineri romani deprinsi ,inca de mici,sa-si cenzureze gandurile si sa-si masoare cuvintele exprimate.Ele raspundeau ,totodata,unor aspiratii intime ,insusiteinca dim copilarie,dar nedesavarsite din cauza regimului politic din tara bazat pe privilegiu,dar mai ales datorita dominatiei straine care se opuneaideilor liberale si egalitare.Prelegerile de istorie universala de la College de France constituiau pentru cei mai multi romani un complement ideal al studiilor de specialitete ,o poarte larg deschisa spre intelegere devenirii istorice a diverselor natiuni si totodata a datoriei de a-si pune intreaga capacitate in slujba propriilor idealuri nationale.

Influenta exercitata de Michelet si Quinet asupra unei intregi generatii de romani aflati la Paris a fost sesizata exact de C.A.Rosetti intr-o epistola mai tarzie.Datorau acestora existenta lor ca oameni politici ,orizontul larg de gandire,credinta nestramutata in idealul libertatii si democratiei propavaduit sub privirile uimite si aprobatoare ale unor tineri romani insetati de dreptate ,printre care se afla Ion C,Bratianu .Sub influenta lor asimilasera o vasta cultura politico-filosofica,istorica si literara,incepand cu antichitatea clasica ,evul mediu europen si asiatic,indeosebi istoria Europei sub Carol cel Mare ,zamislirea ideilor modernede catre promotorii "declaratiunii drepturilor omului",dar si rolul enciclopedistilor din opera carora rememoraudiverse pasaje.

Contactul cu aceasta scoala superioara dar si cu literatura si presa franceza ii permiteau sa aprofundeze ideile avansate care contribuisera la declansarea procesului revolutionar din Franta.Ideile Enciclopedistilor dar mai cu seama cele ale lui Voltaire si Jean Jacques Rousseau,ale istoricilor restauratiei,dar si doctrinele sociale si politice liberale diseminate in Franta dupa revolutia din1830 constituiau tot atatea fatete ale orizontului politic deschis acestui tanar roman.La aceste conceptii se adaugau parerile cele mai radicale de egalitate politica si sociala ,precum si cele de libertate individuala si colectiva care ,unele din ele,isi trageau obarsia din proiecte de armonie sociala ,cu puternice accente socialist utopice Peste toate aceste idei care framantau mintea si sufletul acestui tanar patruns de profunde elanuri patriotice se adauga constiinta nationala care-i sensibiliza intreaga fiinta.Discurtiile asupra "nationalitatii"in cercurile de tineri romani deveneau predominante ,conturand clar unconcept de solidaritate si unitate romaneasca si provocand o sustinuta activitate in aceasta directie.

Frecventand oameni politici nu numai liberali ci si ultraradicali ,alaturi de C.A.Rosseti si de fratele sau Dumitru,inca din 1844-1845,Ion C.Bratianu,devenea membru al unei loji masonice Initierea lui in francmasonerieeste relevata de A.C.Rosetti care dezvaluie emotia care-l cuprinsese dupa implinirea ceremonialului "Societatile secrete de care numele lui si al altor romani apar legate sunt :"L'Athenee des Etrangers"si "la Rose du Parfait Silence du Grand Orient De France ".Ion C.Bratianu participa aici la dezbateri si schimb de idei politice ,desavarsindu-si nu numai formarea ca revolutionar ,dar depinand si secretul pregatirii unor actiuni subterane .

Facamdu-si relatii in cercurile politice ale presei franceze,Ion C.Bratianu se straduia sa propage idealurile de regenerare romaneasca .La 20 ianuarie 1848,ziaristul Beranger ii multumea pentru un articol referitor la Principatele Romane ,incurajandu-l in activitatea lui politica prin observatia ca poporul roman era o "santinela anarmata impotriva barbariei" ,capabil prin lupta fiilor lui sa dobandeasca un loc demn in concertul natiunilor europene libere.In raporturi si cu deputati din Adunarea legislativa a Frantei ,Ion C.Bratianu ,ca de altfel alti tineri romani din Occident ,incearca sa contribuie la schimbarea statutului international al Principatelor romane prin scoaterea acestora de sub influienta coplesitoare a Portii otomane si Rusiei Tariste.Dar tocmai in momentul in care isi propusese sa actionezein directia mentionata surveneau evenimentele revolutionare din februarie 1848 de la Paris considerate de acest tanar ,in prag de 27 de ani,o omprejurare fericita ,un moment favorabil in care revendicarile natiunii sale puteau fi integrate in ansamblul schimburilor europene ce pareau ca vor surpa tronurile ,regimurile politice despotice si dominatia straina .Drept consecinta ,Ion C.Bratianu se angajeaza cu toata hotararea in actiunea de rasturnare a regimului lui Ludovic Filip .In acest scop se afla pe baricadele pariziene alaturi de alti conationali ,oferindu-si serviciile noului guvern francez si propune chiar organizarea unei legiuni romane care sa contribuie la apararea regimului revolutionar.Moldo-muntenii actionau intr-o asemenea conjunctura nu ca reprezentanti ai natiunii romane in ansamblu,arborand stindardul tricolor .Impreuna cu fratele sau ,Dumitru ,Ion C.Bratianu reusi sa stabileasca relatii cu fruntasi ai revolutiei franceze.Poarta astfel convorbiri cu Alphonse de Lemartine,omul politic si proeminentul literat francez care actiona pentru ameliorarea situatiei claselor de jos ale societatii ,inca din 1830 intrevazand o problema proletara in cazul in care se evitau masuri adecvate de ameliorare social-politica .

Intors in tara participa la momentul '48- in zilele de 29-30 iunie ,era remarcat ca agitator si tribun in mijlocul maselor populare ,organizandu-le lupta impotriva caimacamiei reactionare care preluase fraiele puterii.Cu"lacrimi de speranta in ochi "-evoca atitudinea lui in acele momente "Pruncul roman"-alerga in mijlocul locuitorilor capitalei ,ii sfatuia ,ii incuraja si-i organiza cu mare ravna.Aflat "in capul poporului ",restabilea prin actiunea energica a acestuia autoritatea guvernului revolutionar Cat timp statuse ascuns in mijlocul mahalalelorbucurestene ,tocmai pentru a organiza rezistenta impotriva reactiunii ,umbla "din mana in mana" ,adica de la un om la altul,i se dadu semnificativa porecla"Firfiricul".

Privind reformele di punctul de vedere al traditiei,sau al unei dificile obstretice evolutioniste,Kogalniceanucredea ca orice"schimbare silnica,orice prefacere naprasnica,,nu pot fi decat fatale.Cand revolutiile incep,civilizatia inceteaza".Nu de aceeasi parere era Ion C.Bratianu"De as fi silit a defini revolutia,scria el in Republica Romana din 1853,as zice ca e un cataclism,care inchide vechiul ordin al lucrurilor si totodata o creatiunecare naste un altul nou si mai presus celui dintai"-altglas si alta conceptie!Principal,institutiile sunt expresia,nevoilor spirituale si materiale ale unei societati:in realitate insa,ideile anticipeaza asupra institutiilor ramase pe loc,prin complicitate de interesesi spirit de inertie."Atunci,scria Bratianu,intr-o criza de desprare,sau intr-o exclamatiune sublima,de credinta pentu Dumnezeul viitorului,societatea face o miscare puternica,si adeseori cateva ore sunt de ajuns,ca sa umple pamantulcu tot edificiul cel vechi care se crede ca va impietricu dansul insasi societatea ,addica viata" .

Dupa ce revine in tara ,se integraza inlupta pentru Unire.La 30iulie/11 augustalaturi de St.Golescu,C.A.Rosetti,Gr.Ghica,devenea candidatal "partidului national" pentru Comitetul central al Unirii.In ciuda parerilor sale radicale,precum si a aversiunii fata de conservatori care nici ei nu-lagreau,Ion C.Bratianu,intelege necesitatea de a lasa deoparte nemultumirilede grup,in vederea mentinerii compactea frontului unionist.In acest sens este semnificativa atitudinea lui concilianta si constructiva pe timpul dezbaterilor politice .

Bun cunoscator al istoriei nationale,selectand faptele in functie de scopul urmarit,dezvaluia totodata aspecte nefericite din trecut cand adesea "hoardele inamice intrau in tara sub stindardul pretendentilor la tron" .Penrtu a starni increder e printre contemporani semnala ca ,in lumina experientei trecutului,erau puternice si stabile doar acele guverne care care se rezemau pe concursul intregii natiuni.In caz conrtar ,cand undomn se baza pe un partid,,puterea lui era tot atat de efemera,"ca focurile ce trec noaptea pe cer".In trecut exigenta politica aPrincipatelor fusese compromisa "de o oligarhie egoista si desfranata" care ,detasandu-se de popor,avea sa cada ea insasi odat acu spolierea acestuia.Contemporanii sa stie ca tocmai in asemenea conditii se impusese regimul fanariot.Sub acest raport,blama pe boierii care ,in miopia lor,nu-si stransesera lucrurile care actiona impotriva unor domni srtaini ,retraagandu-se "ca niste ciucuvaiin vechile lor cule" si supunandu-se cu pasivitate la destramarea institutiilor nationale.Considerand pe fanariori drept un corp strain asezat deasupra trupului tarii,ii blama pentru ca facusera din d esfiintarea serviajului uninstrument principal de de exploatare si spoliere a taranimii ,considerata atunci ca fiind unicul producator al tarii.

Datorita eforturilor lui Ion C.Bratianu,in Romania se puneau bazela primului nucleu organizatoric al burgheziei nationalecare dorea sa actioneze pe langa guvern in vede rea determinarii unei politici protectioniste,prin apararea industriei nationale,aflata infasa si stimularea comertului stanjenit pe piata romanieasca ,rezultat din capitulatiile otomane acordate puterii garante.

Seful radical organiza,reuniuni politice denumite ironic de adversari "cursuri" ,tocmai pentru caracterul lor instructiv asupra masei de participanti relativ neexperimentate.Alocutiunile lui Ion C Bratianu sustineau impetios respectarea Constitutiei ,alegeri liberale si incetarea influienteai oculte,la care se deda tronul In acest sens,consemna"Romanul"-societatea romaneasca nu era rezultatul "unor puteri constituie,ci numai o adunatura de efigii" .

Sub raportul politicii externe,,reamintea intentia de a reantregi Romania in drepturile de suveranitate.In mijlocul acestor poameni politici tineri,si inteligenti,lipsiti insa de suficienta experienta fara aureola si nimbul trecutului purtate doar de el ,faima lui Ion C.Bratianu devenea mare ,unii contemporani,incercand sa-i dea o dimensiune europeana ,asemanandu-l fie cu Cavour,fie cu Bismark ,pentru tenacitatea cu care condusese ntiunea spre inde pendenta.Fara sa se legene cu ganduri de marire ,desi dupa Carol I,marile puteri il recunosteau ca "un om inzestrat si avand un caracter nepatat" I.c.Bratianu dovedea o mare modestie ,admitand ca faptuise chiar erori ,convins ca "numai neghiobii si sarlatanii nu gresec niciodata "Ramanea deci omul realist chemat sa conduca tara in noile conditii ale abolibii unei dominatii straine seculare.Guvernarea lui nesovaitoare alaturi de o pleiada intreaga de tineri ,detasarea de cele mai multe personalitati"istorice"al eepocii revolutiei si Unirii infuria opozitia conservatoare si liberala alcatuita tocmai din asemenea oameni care-si vedeau compromise perspectiveleapropiate ale venirii la putere.

AFormarea Partidului National Liberal a parcurs trei etape distinse din punct de vedere cronologic: 1866-1868; 1868-1871; 1871-1875. In primele doua etape, efectiv divizati in cel putin doua grupari importante - radicalii si moderatii - confruntati chiar din primul an, 1866, cu greutatile reale ale guvernarii, dar si cu forte, interne si externe, care nu "agreau"o consolidare nationala si un puternic partid national, liberalii au esuat. Le-a ramas experienta si optimismul, credinta in reusita si "apetitul" luptei in continuare. Paralel cu constituirea partidului, liberalii, cu vederi si chiar cAonvingeri republicane in tinerete, dar readusi la realitate de mersul evenimentelor, au urmarit sa castige de partea lor si monarhia, chiar sa o subordoneze daca se va putea - idee ce nu ii va parasi.

In prima etapa (1866-1868), dupa un an de cautari si incercari, primul succes notabil a fost la inceputul anului 1867 - constituirea unei coalitii liberale ("tractaul" de la hotelul "Concordia"), care le-a permis sa formeze, pana in noiembrie 1868, trei guverne la rand (C. A. Kretzulescu, St. Golescu, N. Golescu). Ei declanseaza si o actiune in forta pentru desfiintarea lojilor masonice, puternice prin sprijinul extern, considerand ca un partid national puternic n-ar fi putut rezista in paralel cu astfel de organizatii. Lojile masonice n-au disparut, dar o slabire a lor s-a putut constata pana dupa razboiul de independenta, adica exact in perioada de constituire si in primii ani de afirmare puternica a Partidului Liberal. Unele neintelegeri cu moderatii, atitudinea de incurajare fata de miscarile ce se puneau la cale in Balcani, dar mai ales presiunea straina in "problema evreiasca" va duce la inlaturarea radicalilor de la putere si la primul esec in efortul de constituire a partidului, prin desfacerea amintitei coalitii.

In a doua etapa (1868-1871), desi inlaturati de la putere, liberalii radicali - cei mai cunoscuti si mai bine organizati - au continuat sa actioneze, de fapt, ca o a doua putere in stat, prin majoritatile parlamentare si prin manifestarile populare. Moderatii, care preluasera puterea, n-au putut coaliza in jurul lor fortele liberale. Radicalii s-au intarit in schimb prin atragerea moderatului Ion Ghica si a sustinatorilor lui, desigur, acesta ajuns intre timp prim-ministru (decembrie 1870 - martie 1871). Si-au schimbat si mijloacele de atragere a monarhiei, nu cultivand-o cu orice pret ci cautand s-o convinga ca ei sunt o putere reala in stat si, ca atare, trebuie sa le acorde atentia cuvenita. Mai ales ca monarhia era serios "umbrita" atat de afacerea Strousberg, cat si de neinspirata actiune de santaj asupra fortelor politice. Totusi, evenimentele internationale in primul rand - infrangerea Frantei si proclamarea Imperiului German, biruinta masoneriei "liberale" impotriva "aripii" ei dure prin lichidarea "Comunei di Paris" - cat si dublicitatea lui Ion Ghica in interior, la care s-a adaugat santajul cu abdicarea printului Carol (martie 1871), imprejurari in care s-a impus un guvern conservator, incheindu-se astfel o "etapa" a guvernarii liberale (1866-1871), au facut sa esueze si aceasta a doua incercare de formare a Partidului National Liberal. Printul n-a reusit sa modifice restrictiv Constitutia, cum intentionase, iar liberalii radicali, la randul lor, au ramas convinsi sa mentina la tron dinastia germana.

Perseverenti, cu experienta actiunilor legale, dar si clandestine, in timpul guvernarii conservatoare Lascar Catargiu (1871-1876), care i-a indarjit pe liberali si i-a determinat sa-si stranga randurile, s-a desfasurat cea de-a doua etapa, decisiva (1871-1875), in care s-a constituit, in sfarsit, Partidul National Liberal. Chiar din prinmul an, 1871, s-a refacut coalitia liberala. Cele patru fractiuni liberale (radicalii, avand ca lideri pe Ion C. Bratianu si C. A. Rosetti, moderatii moldoveni cu M. Kogalniceanu si cei munteni cu Ion Ghica, precum si "Fractiunea liberala" cu profesorul de istorie N. Ionescu), au semnat impreuna documentul: "Adresa la alegatori", semnand ca "membrii ai partiduluii liberal intrunit". Practic insa, etapa finala de constituire a P.N.L., incepe cu Congresul presei liberale, prilej cu care in "Raportul asupra situatiei tarii", sustinut de presedintele congresului, A. D. Holban, au fost expuse "principiile fundamentale liberale", care aveau ca temelie principalele revendicari pasoptioste. Astfel in politica axterna, in dezacord cu conservatorii, liberalii se pronuntau pentru revizuirea "sistemei" existente, dar invocand echitatea si egalitatea (practic erau impotriva introducerii de noi impozite directe si indirecte); erau pentru intarirea securitatii nationale, sustinand adoptarea principiului "natiunii inarmate"; mai sustineau improprietarirea insurateilor; erau pentru infiintarea unei "banci judetene si urbane", pentru autonomia judeteana si comunala, "in limitele unitatii nationale", pentru o reforma a invatamantului public, pentru sprijinirea elementului national in acordarea concesiunilor in toate sferele activitatii economice si in general erau impotriva "invaziunii sitematice si crescande" a strainilor, indeosebi a evreilor, considerati ca o "avangarda a germanismului". In planul conducerii politice, liberalii se pronuntau pentru un guvern romanesc "prin natiune si pentru natiune, intemeiat pe adevarata libertate nationala", dar pentru aceasta presa liberala trebuia sa persevereze in a asigura triumful libertatii electorale, a libertatii cuvantului, a presei, a intrunirilor, a invatamantului national, a dreptului de petitie si pentru instruirea juriului.

In continuare liberalii au atras elemente din randurile tineretului studios (N. Fleva, Eugen Stanescu, Bonifaciu Florescu), cu nazuinte sincere in a crea un regim politic bazat pe democratie si liberalism. A inceput, totodata, crearea de cluburi liberale: mai intai clubul "Uniunea liberala" din Bucuresti (1871), apoi in orasele mai mari ale tarii; "Fractiunea" si moderatii incep sa se apropie si mai mult de liberali.

In vedera alegerilor parlamentare din 1875, linberalii au intreprins actiuni pentru a-si asigura reusita - un Comitet electoral pentru coordonarea si pentru mobilizarea alegatarilor, editarea ad-hoc a unui ziar, "Alegatorul liber", difuzarea altor materiale de propaganda, demonstratii animate de tinerii liberali - dar guvernul conservator s-a dovedit mai eficient cu administratia sa credincioasa si cu politia sa plina de zel, castigand alegerile. Pierdera alegerilor din aprilie, 1875, cand, incheindu-se asa numita "Coalitie de la Mazar-pasa" - dupa numele mulsuman al maiorului englez Lakeman, stabilit definitiv in Romania, in casa caruia s-a petrecut evenimentul - l-a care s-a alaturat si conservatorul moderat Manolache Katache Epureanu, s-a infiintat, practic, Partidul Liberal (ulterior se va intitula Partidul National Liberal), avand un organ conducator format din 25 de membrii (Ion C. Bratianu, C. A. Rosetti, M. Kogalniceanu, M. C. Epureanu, I. Ghica, A. G. Golescu, D. A. Sturdza, Gh. Vernescu, Eugen Stanescu s.a.) iar ca organ de presa cotidianul "Romanul". Programul Partidului Liberal s-a publicat la 4 iunie 1875 in "Alegatorul liber", iar in continuare, in vara acestui an a avut loc constituirea structurilor organizatorice in intreaga tara. In anul urmator a fost creata organizatia de tineret a partidului. La randul lor, personalitati liberale intrate in Parlament, s-au angajat, cu intregul partid dealtfel, in lupta pentru putere. In martie 1876 au castigat alegerile pentru Senat iar in iunie au obtinut o majoritate confortabila in alegerile pentru Adunarea Deputatilor.

Accesul la putere l-au obtinut mai intai printr-un guvern "de tranzitie" al "Coalitiei de la Mazar-pasa", condus de M. C. Epureanu, dupa care a inceput marea guvernare liberala, care a durat 12 ani (1876-1888). Nu reususera sa distruga Francmasoneria, care s-a cam "refugiat" insa printre conservatori. Primul lor guvern insa, cel "de tranzitie", fusese prezidat de un "mason conservator" (trecea drept "conservator moderat"), M. C. Epureanu, care ulterior va reveni intre conservatorii "sai", intre "fratii" sai masoni, dupa ce implinise, poate, un rol in punerea temeliilor Partidului Liberal.

Imprejurarile istorico-sociale, internationale si interne, in care s-a nascut statul roman modern, au imprimat curentului si apoi Partiduluii Liberal, cel putin doua trasaturi specifice, inconfundabile. Cea dintai este primordialitatea obiectivelor de ordin national: unirea nationala si organizarea unitara a noului stat, cucerirea si apararea independentei politice, orientarea spre asigurarea independentei economice. A doua particularitate isi are obarsia si intemeierea ulterioara in intelegerea dintre liberali si conservatori, numita in epoca "monstruasa coalitie", care a rasturnat pe Aexandru Ioan Cuza si a stat la baza regimului politic existent in Romania din 1866 si pana la noile reglementari constitutionale de dupa unirea din 1918.

Daca primul imperativ, cel national, impingea fortele inaintate, patriotice, spre solutionarea problemelor interne sociale pentru a mobiliza masele largi ale natiunii si in primul rand cea mai numeroasa patura sociala - taranimea, in sprijinul unirii (realizate si viitoare) si al apararii statutului national, intelegerea cu principala forta conservatoare a societatii - mosierimea, frana si deforma realizarea acestui obiectiv social, rasfranganduse implicit asupra valorii si credibilitatii ideilor si programelor liberale.

Ceea ce nu anihileaza meritele primei generatii de personalitati liberale, ca Ion C. Bratianu, C. A. Rtosetti, s.a., in consolidarea statului modern, crearea unor institutii publice si civile pregatirea cu insistenta si intelepciune in vederea cuceririi idependentei politice, cea de-a a doua generatie de personalitati liberale, ca Ionel I. C. Bratianu si fratii sai, Vintila si Constantin (Dinu), Ion G. Duca s.a., va avea meritul de a porni cu relativa fermitate, dupa dureroasa experienta sociala a rascoalei din 1907 si campania din Bulgaria, care aratase rolul taranimii in apararea tarii si pericolul degenerarii fizice a acesteia, obiectivul spargerii cercului vicios al imobilismului, prin initierea a doua mari reforme: o noua impropietarire a taranilor si largirea dreptului de vot. In lupta de idei care s-a desfasurat in jurul acestei initiative, in sanul Partidului Liberal s-au petrecut anumite mutatii calitative, care au dus la conturarea curentului neoliberal, cel mai avnsat produs ideologic si politic al miscarii liberale romanesti, manifestat in primii ani postbelici. Principalii protagonisti si teoreticieni ai neoliberalismului - Mihail Manoilescu, I. G. Duca, Dumitru Draghicescu, Stefan Zeletin, P. P. Negulescu - proveneau din diverse formatiuni politice (P.N.L. si Partidul Poporului), vederile lor, convergente in catava puncte principale, diferind mult de la unul la celalat.

I.C.Bratianu crea conceptul "prin moi insine",adica al unei dezvoltari economice pe calea mobilizarii prioritare a tuturor energiilor nationale.Dar cine sa-si asume un asemenea rol inconditiile unei tari tinuta multe secole sub dominatie straina ,de abia intrata in concertul natiunilor libere ale lumii?Statul trebuia sa devina factorul de coeziune si de incurajare a tut uror elementelor sociale care voiau sa se afirme in calitate de intrprinzatori ,in toate sferele activitatii economice .Caci daca o natiune cucerita prin sabie isi pastra intact dreptul de revendicare a emanciparii,precum si mijloacele de atingere a acesteia,dimpotriva,in cazul in care era cucerita"mijloace economiceeste nimicita pentru totdeaunain drept si in fapt" Conationalii vor fi pierduti daca "taranul si toate fortele muncitoare" ,adica fortele productive,nu erau emancipate de sub presiunea si spolierea capitalului uzurar.In acest scop se impunea crearea unei industrii nationale,luarea comertului din mana strainilor si asigurarea proprietatii in mana"posesorilor indigeni"

Dezvoltarea "prin noi insine"este pentru I.C. Bratianu nu atat o formulare teoretica,cat mai ales un indreptar in formularea unor masuri de impulsionare a cresterii economice ,remarcate indata dupa o reluatre a puterii.Desi-cum afirma la 14 aprilie 1882,in Camera -doctrina lui economica tinea cont de utilizarea capitalurilor straine doar incazuri exceptionale ,intr-un moment de "o mare nevoie dar si atunci reglementata astfel incat sa nu existe nuci un neajuns..." penrtu tara ,el nu se pronunta tot al impotriva acestora.