Ideea mundaneitatii lumii in general

Ideea mundaneitatii lumii īn general

Faptul-de-a-fi-īn-lume trebuie sa fie facut vizibil mai īntīi īn ce priveste structura īnsasi a "lumii". Realizarea acestei sarcini pare sa fie usoara si atīt de comuna īncīt sīntem īnclinati sa credem ca ne-am putea dispensa de ea. Ce īnseamna "a descrie" lumea ca fenomen? Īnseamna a face sa se vada ceea ce se arata īn "fiintare" īnauntrul lumii. Primul pas īn acest caz este enumerarea celor ce exista "īn" lume: case, copaci, oameni, munti, stele. Putem zugravi "aspectul" acestei fiintari si putem povesti cele ce se īntīmpla īn ea si cu ea. Īnsa aceasta ramīne īn chip evident o "treaba" pre-fenomenologica, care din punct de vedere fenomenologic nu poate sa fie defel relevanta. Descrierea ramīne limitata la fiintare. Ea este ontica. Īnsa ceea ce se cauta este, totusi, fiinta. "Fenomenul", īn sens fenomenologic, a fost determinat drept ceea ce se arata ca fiinta si ca structura de fiinta.

A descrie "lumea" fenomenologic īnseamna asadar: a pune īn lumina fiinta fiintarii-simplu-prezente īn interiorul lumii si a o fixa īn concepte-categorii. Fiintarea īn interiorul lumii īnseamna lucrurile, lucrurile din natura si cele "dotate cu valoare". Tocmai reitatea acestora devine o problema; si īn masura īn care reitatea celor din urma se cladeste pe reitatea celor naturale, fiinta lucrurilor din natura, natura ca atare, este tema primordiala. Caracterul de fiinta al lucrurilor din natura, al substantelor, si pe care sīnt fundate toate celelalte, este substantialitatea. Ce anume constituie sensul ei ontologic? Īn felul acesta am angajat cercetarea īntr-o directie precis determinata a interogarii.

Dar acest fel de a ne īntreba īn privinta "lumii" este oare ontologic? Problematica evocata este neīndoielnic ontologica. Numai ca daca reuseste sa explice īn forma cea mai pura fiinta naturii, īn conformitate cu enunturile fundamentale care sīnt emise despre aceasta fiintare īn stiinta matematica a naturii, aceasta ontologie nu cade īn schimb niciodata peste fenomenul "lume". Natura este ea īnsasi o fiintare care e īntīlnita īn interiorul lumii si care poate fi des-coperita pe diferite cai si la nivele diferite.

Este oare atunci cazul sa ne oprim pentru īnceput la fiintarea īn-preajma careia Dasein-ul se mentine īn prima instanta si cel mai adesea, la lucrurile "dotate cu valoare"? Nu ele arata "cu adevarat" lumea īn care traim? [64] Poate ca īn fapt ele ne arata īn chip mai pregnant ceva precum "lumea". Īnsa aceste lucruri sīnt, la rīndul lor, tot o fiintare "īnauntrul" lumii.

Nici zugravirea ontica a fiintarii dinauntrul lumii, nici interpretarea ontologica a fiintei acestei fiintari nu reusesc sa cada ca atare peste fenomenul "lume". Īn ambele feluri de acces la "fiinta obiectiva", "lumea" este deja - si īn speta īn moduri diferite - "presupusa".

Īn cele din urma nu poate oare "lumea" sa fie abordata ca determinare a fiintarii amintite? Īnsa noi numim aceasta fiintare intramundana. Este lumea chiar un caracter al fiintei Dasein-ului? si apoi are "īn prima instanta" fiecare Dasein lumea sa? "Lumea" nu devine astfel ceva "subiectiv"? Caci atunci cum mai este posibila o lume "comuna", "īn" care totusi noi sīntem? Iar cīnd punem īntrebarea privitoare la "lume", care lume este avuta īn vedere? Nici aceasta, nici aceea, ci mundaneitatea lumii īn general. Pe ce drum sa apucam pentru a ne īntīlni cu acest fenomen?

"Mundaneitatea" este un concept ontologic si are īn vedere structura unui moment constitutiv al faptului-de-a-fi-īn-lume. Īnsa pe acesta īl cunoastem ca determinare existentiala a Dasein-ului. Mundaneitatea este, īn consecinta, ea īnsasi un existential. Cīnd ne īntrebam īn chip ontologic īn privinta "lumii" nu parasim defel cīmpul tematic al analiticii Dasein-ului. "Lumea", ontologic vorbind, nu este o determinare a acelei fiintari care īn mod esential nu este Dasein-ul, ci o caracteristica a Dasein-ului īnsusi. Acest lucru nu exclude ca cercetarea fenomenului "lume" sa trebuiasca sa-si croiasca drumul trecīnd prin fiintarea intramundana si prin fiinta ei. Sarcina unei "descrieri" fenomenologice a lumii este atīt de putin evidenta, īncīt pīna si determinarea ei minimala cere lamuriri ontologice esentiale.

Toate aceste consideratii, precum si utilizarea curenta a cuvīntului "lume" fac sa sara īn ochi multiplele lui īntelesuri. Prin descīlcirea acestei plurivocitati putem indica diferitele semnificatii ale fenomenelor avute īn vedere si ale corelatiei lor.

1. Lumea este utilizata ca un concept ontic si īnseamna atunci totalitatea acelor fiintari care pot fi simplu-prezente īn interiorul lumii.

2. Lumea functioneaza ca termen ontologic si semnifica fiinta fiintarii amintite la punctul 1. si atunci "lumea" poate sa devina numele regiunii care cuprinde o multiplicitate de fiintari; de pilda, atunci cīnd vorbim despre "lumea" [65] matematicianului, lumea īnseamna regiunea obiectelor posibile ale matematicii.

3. Lumea poate, iarasi, sa fie īnteleasa īntr-un sens ontic, īnsa de asta data nu ca fiintarea care īn mod esential nu este Dasein-ul si care poate fi īntīlnita īn interiorul lumii, ci ca ceva "īn care" un Dasein factic "traieste" ca atare. Lumea are aici o semnificatie preontologic existentiela. Īn acest caz avem iarasi diferite posibilitati: lumea īnseamna lumea "publica" a lui "noi" sau lumea ambianta "proprie" si proxima (domestica).

4. Lumea desemneaza, īn sfīrsit, conceptul ontologic-existential al mundaneitatii. Mundaneitatea īnsasi este modificabila īn functie de īntregul structural propriu de fiecare data "lumilor" particulare, īnsa ea cuprinde īn sine apriori-ul mundaneitatii īn general. Ca termen, luam cuvīntul lume īn semnificatia fixata la punctul 3. Daca el este folosit uneori īn sensul primului punct, atunci aceasta semnificatie este marcata cu ghilimele.

Derivatul "mundan", terminologic vorbind, are atunci īn vedere un fel de a fi al Dasein-ului si niciodata unul al fiintarii-simplu-prezente "īn" lume. Pe aceasta o numim "apartinatoare lumii" sau "intramundana".

O privire aruncata asupra ontologiei traditionale ne va arata ca exista o corespondenta īntre ignorarea faptului-de-a-fi-īn-lume ca moment al constitutiei Dasein-ului si trecerea cu vederea a fenomenului mundaneitatii. Īn locul acestuia se īncearca sa se interpreteze lumea pornind de la fiinta acelei fiintari care este simplu-prezenta īn interiorul lumii, dar care altminteri nu este cītusi de putin des-coperita ca atare - de la natura. Natura este - īnteleasa ontologic-categorial - un caz-limita de fiinta a fiintarii posibile intramundane. Dasein-ul nu poate sa des-copere fiintarea ca natura decīt īntr-un mod determinat al faptului-de-a-fi-īn-lume care īi e propriu. Aceasta cunoastere are caracterul unei dez-mundaneizari determinate a lumii. "Natura" ca un concept sumativ categorial al structurilor de fiinta proprii unei fiintari determinate īntīlnite intramundan nu poate niciodata sa faca inteligibila mundaneitatea. Īnsa nici fenomenul de "natura" īn sensul conceptului de natura al romantismului nu poate fi sesizat ontologic decīt din perspectiva conceptului de lume, adica a analiticii Dasein-ului.

Cīnd se pune problema unei analize ontologice a mundaneitatii lumii, ontologia ce ne-a fost transmisa - daca īn general ea sesizeaza aceasta problema - se misca īntr-o fundatura. Pe de alta parte, o interpretare a mundaneitatii Dasein-ului si a posibilitatilor si felurilor mundaneizarii sale va trebui sa arate de ce Dasein-ul, īn felul de a fi īn care el cunoaste lumea, trece cu vederea, atīt ontic cīt si ontologic, [66] fenomenul mundaneitatii. Faptul ca o atare trecere cu vederea are loc ne indica totodata ca este nevoie de precautii speciale pentru a obtine, īn vederea accesului la fenomenul mundaneitatii, punctul de plecare fenomenal corect, capabil sa īmpiedice o asemenea trecere cu vederea.

Indicatia metodologica īn acest sens a fost deja data. Faptul-de-a-fi-īn-lume, si astfel si lumea, trebuie sa devina tema a analiticii īn orizontul cotidianitatii medii ca fel proxim de a fi al Dasein-ului. Trebuie sa ne aplecam asupra faptului-de-a-fi-īn-lume cotidian si, luīndu-l ca punct de sprijin fenomenal, trebuie sa facem ca ceva precum lumea sa ajunga īn cīmpul privirii noastre.

Lumea proxima a Dasein-ului cotidian este lumea ambianta. Investigatia noastra va porni de la caracterul existential al faptului-de-a-fi-īn-lume mediu pentru a ajunge la ideea de mundaneitate īn general. Mundaneitatea lumii ambiante (mundaneitatea ambianta) o vom cauta trecīnd printr-o interpretare ontologica a fiintarii intra-mundan ambiante proxim īntīlnite. Sintagma "lume ambianta" contine, īn "ambiant", o trimitere la spatialitate. "Īnconjuratorul", care pentru lumea ambianta este constitutiv, nu are totusi un sens "spatial" primordial. Dimpotriva, caracteristica spatiala care apartine incontestabil unei lumi ambiante poate fi lamurita pornind de la structura mundaneitatii. Din perspectiva acesteia devine vizibila fenomenal spatialitatea Dasein-ului amintita īn § 12. Īnsa ontologia tocmai ca a īncercat sa interpreteze fiinta "lumii" ca res extensa pornind de la spatialitate. Tendinta cu adevarat extrema catre o astfel de ontologie a "lumii", si īn speta printr-o orientare opusa lui res cogitans, care nu se acopera nici ontic, nici ontologic cu Dasein-ul, se arata la Descartes. Analiza mundaneitatii īntreprinsa aici se poate limpezi prin delimitarea fata de aceasta tendinta ontologica. Ea se īmplineste īn trei etape: A. Analiza mundaneitatii ambiante si a mundaneitatii īn general. B. Ilustrarea analizei mundaneitatii prin opozitie cu ontologia "lumii" la Descartes. C. Ambientalul lumii ambiante si "spatialitatea" Dasein-ului.