Imposibilitatea aparenta de a sesiza ontologic faptul-de-a-fi-īntreg al Dasein-ului si de a-l determina ca atare
Insuficienta situatiei hermeneutice din care s-a nascut analiza precedenta a Dasein-ului [236] trebuie depasita. Avem nevoie sa obtinem Dasein-ul ca īntreg īn de 414f56e tinerea noastra prealabila. Asa stīnd lucrurile, trebuie sa ne īntrebam daca aceasta fiintare, ca una care exista, poate īn genere sa fie accesibila īn fiinta sa ca īntreg. Īn constitutia de fiinta a Dasein-ului īnsusi exista motive serioase care par sa vorbeasca despre imposibilitatea detinerii-prealabile cerute.
Grija, care formeaza integralitatea īntregului structural al Dasein-ului, intra īn contradictie evidenta, potrivit sensului ei ontologic, cu un posibil fapt-de-a-fi-īntreg al acestei fiintari. si totusi momentul primordial al grijii, acel "īnaintea-lui-īnsusi", spune īn mod limpede ca Dasein-ul exista de fiecare data īn-vederea lui īnsusi. "Cīta vreme el este", pīna la propriul sau sfīrsit, Dasein-ul se raporteaza la putinta sa de a fi. Chiar si atunci cīnd, existīnd īnca, el nu mai are nimic "īnaintea sa" si "si-a īncheiat socotelile", fiinta sa continua sa fie determinata de acel "īnaintea-lui-īnsusi". Lipsa de speranta, de pilda, nu īl smulge pe Dasein din posibilitatile sale, ci ea este doar unul dintre modurile proprii fiintei īntru aceste posibilitati. Chiar si cel care, lipsit de iluzii, este "gata de orice" poarta īn sine pe "īnaintea-lui-īnsusi". Acest moment structural al grijii spune fara ocolisuri ca īn Dasein, mereu, ceva urmeaza īnca sa fie, iar acest ceva, ca putinta-de-a-fi de sine īnsusi, nu a devenit īnca "efectiv". Īn esenta constitutiei fundamentale a Dasein-ului rezida asadar o neīmplinire constanta. Neintegralitatea īnseamna un rest īn ce priveste putinta-de-a-fi.
De īndata totusi ce Dasein-ul "exista" īn asa fel īncīt īn el nu se mai afla pur si simplu nici un rest, atunci el a devenit deja prin aceasta un a-nu-mai-fi-aici (Nicht-mehr-da-sein). Suprimarea restului sau de fiinta īnseamna anihilarea fiintei sale. Cīta vreme Dasein-ul este ca fiintare, el nu si-a atins niciodata "īntregimea" sa. Īnsa īn cazul ca el o dobīndeste, atunci acest cīstig devine pur si simplu pierderea faptului-de-a-fi-īn-lume. El nu mai este atunci niciodata experimentabil ca fiintare.
Motivul pentru care este imposibil sa experimentam ontic Dasein-ul ca un īntreg fiintator si, drept urmare, sa-l determinam ontologic īn al sau fapt-de-a-fi-īntreg nu rezida īntr-o imperfectiune a capacitatii sale cognitive. Piedica vine din partea fiintei acestei fiintari. Ceea ce nu poate defel ca mai īntīi sa fie - asa cum o experimentare pretinde ca sesizeaza Dasein-ul - se sustrage īn chip fundamental putintei de a fi experimentat. Īnsa atunci nu ramīne oare descifrarea integralitatii ontologice a fiintei Dasein-ului o īntreprindere lipsita de orice perspectiva?
Acel "īnaintea-lui-īnsusi", īn calitatea lui de moment structural esential al grijii, nu poate fi suprimat. Īnsa atunci sīnt oare valabile concluziile pe care le-am tras noi de aici? Imposibilitatea de a sesiza Dasein-ul īn īntregul lui nu a fost oare dedusa doar printr-o argumentatie pur formala? [237] Sau, īn fond, fara sa de dam seama, am postulat poate Dasein-ul ca pe ceva-simplu-prezent, īn fata caruia s-ar strecura constant ceva-care-nu-e-īnca-simplu-prezent. A sesizat oare argumentatia noastra, īntr-un sens existential originar, faptul-de-a-nu-fi-īnca si pe acel "īn fata"? Felul īn care am vorbit despre "sfīrsit" si "integralitate" era el oare īn adecvare fenomenala cu Dasein-ul? Termenul "moarte" avea o semnificatie biologica? Sau una existential-ontologica? Avea el īn genere o semnificatie care sa poata fi delimitata īndeajuns de sigur? si au fost īntr-adevar epuizate toate posibilitatile de a face Dasein-ul accesibil īn īntregimea sa?
Trebuie sa raspundem la aceste īntrebari īnainte ca problema integralitatii Dasein-ului sa poata fi eliminata ca total irelevanta. Īntrebarea privitoare la integralitatea Dasein-ului, atīt cea existentiela - daca este posibila o putinta-de-a-fi-īntreg, cīt si cea existentiala - privitoare la constitutia de fiinta a "sfīrsitului" si "integralitatii", implica sarcina unei analize pozitive a fenomenelor ce tin de existenta care au fost pīna acum lasate deoparte. Īn centrul acestor consideratii se afla caracterizarea ontologica a faptului-de-a-fi-la-sfīrsit (asa cum arata el īn cazul Dasein-ului) si obtinerea unui concept existential al mortii. Cercetarile legate de aceste probleme se articuleaza īn felul urmator: putinta de a experimenta moartea celorlalti si aceea de a sesiza un Dasein īn īntregul sau (§ 47); rest, sfīrsit si integralitate (§ 48); delimitarea analizei existentiale a mortii de alte posibile interpretari ale fenomenului (§ 49); schita structurii existential-ontologice a mortii (§ 50); fiinta cotidiana īntru moarte si cotidianitatea Dasein-ului (§ 51); fiinta īntru moarte cotidiana si conceptul existential deplin al mortii (§ 52) *; proiectul existential al unei fiinte īntru moarte autentice (§ 53).
Cīnd Heidegger va trece la dezvoltarea acestui paragraf (§ 52), la p. [255], titlul lui va fi schimbat: īn loc de "fiinta cotidiana īntru moarte" va aparea "fiinta cotidiana īntru sfīrsit".
|
