Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Imposibilitatea aparenta de a sesiza ontologic faptul-de-a-fi-intreg al Dasein-ului si de a-l determina ca atare

Filozofie


Imposibilitatea aparenta de a sesiza ontologic faptul-de-a-fi-întreg al Dasein-ului si de a-l determina ca atare



Insuficienta situatiei hermeneutice din care s-a nascut analiza precedenta a Dasein-ului [236] trebuie depasita. Avem nevoie sa obtinem Dasein-ul ca întreg în de 414f56e tinerea noastra prealabila. Asa stînd lucrurile, trebuie sa ne întrebam daca aceasta fiintare, ca una care exista, poate în genere sa fie accesibila în fiinta sa ca întreg. În constitutia de fiinta a Dasein-ului însusi exista motive serioase care par sa vorbeasca despre imposibilitatea detinerii-prealabile cerute.

Grija, care formeaza integralitatea întregului structural al Dasein-ului, intra în contradictie evidenta, potrivit sensului ei ontologic, cu un posibil fapt-de-a-fi-întreg al acestei fiintari. si totusi momentul primordial al grijii, acel "înaintea-lui-însusi", spune în mod limpede ca Dasein-ul exista de fiecare data în-vederea lui însusi. "Cîta vreme el este", pîna la propriul sau sfîrsit, Dasein-ul se raporteaza la putinta sa de a fi. Chiar si atunci cînd, existînd înca, el nu mai are nimic "înaintea sa" si "si-a încheiat socotelile", fiinta sa continua sa fie determinata de acel "înaintea-lui-însusi". Lipsa de speranta, de pilda, nu îl smulge pe Dasein din posibilitatile sale, ci ea este doar unul dintre modurile proprii fiintei întru aceste posibilitati. Chiar si cel care, lipsit de iluzii, este "gata de orice" poarta în sine pe "înaintea-lui-însusi". Acest moment structural al grijii spune fara ocolisuri ca în Dasein, mereu, ceva urmeaza înca sa fie, iar acest ceva, ca putinta-de-a-fi de sine însusi, nu a devenit înca "efectiv". În esenta constitutiei fundamentale a Dasein-ului rezida asadar o neîmplinire constanta. Neintegralitatea înseamna un rest în ce priveste putinta-de-a-fi.

De îndata totusi ce Dasein-ul "exista" în asa fel încît în el nu se mai afla pur si simplu nici un rest, atunci el a devenit deja prin aceasta un a-nu-mai-fi-aici (Nicht-mehr-da-sein). Suprimarea restului sau de fiinta înseamna anihilarea fiintei sale. Cîta vreme Dasein-ul este ca fiintare, el nu si-a atins niciodata "întregimea" sa. Însa în cazul ca el o dobîndeste, atunci acest cîstig devine pur si simplu pierderea faptului-de-a-fi-în-lume. El nu mai este atunci niciodata experimentabil ca fiintare.

Motivul pentru care este imposibil sa experimentam ontic Dasein-ul ca un întreg fiintator si, drept urmare, sa-l determinam ontologic în al sau fapt-de-a-fi-întreg nu rezida într-o imperfectiune a capacitatii sale cognitive. Piedica vine din partea fiintei acestei fiintari. Ceea ce nu poate defel ca mai întîi sa fie - asa cum o experimentare pretinde ca sesizeaza Dasein-ul - se sustrage în chip fundamental putintei de a fi experimentat. Însa atunci nu ramîne oare descifrarea integralitatii ontologice a fiintei Dasein-ului o întreprindere lipsita de orice perspectiva?



Acel "înaintea-lui-însusi", în calitatea lui de moment structural esential al grijii, nu poate fi suprimat. Însa atunci sînt oare valabile concluziile pe care le-am tras noi de aici? Imposibilitatea de a sesiza Dasein-ul în întregul lui nu a fost oare dedusa doar printr-o argumentatie pur formala? [237] Sau, în fond, fara sa de dam seama, am postulat poate Dasein-ul ca pe ceva-simplu-prezent, în fata caruia s-ar strecura constant ceva-care-nu-e-înca-simplu-prezent. A sesizat oare argumentatia noastra, într-un sens existential originar, faptul-de-a-nu-fi-înca si pe acel "în fata"? Felul în care am vorbit despre "sfîrsit" si "integralitate" era el oare în adecvare fenomenala cu Dasein-ul? Termenul "moarte" avea o semnificatie biologica? Sau una existential-ontologica? Avea el în genere o semnificatie care sa poata fi delimitata îndeajuns de sigur? si au fost într-adevar epuizate toate posibilitatile de a face Dasein-ul accesibil în întregimea sa?

Trebuie sa raspundem la aceste întrebari înainte ca problema integralitatii Dasein-ului sa poata fi eliminata ca total irelevanta. Întrebarea privitoare la integralitatea Dasein-ului, atît cea existentiela - daca este posibila o putinta-de-a-fi-întreg, cît si cea existentiala - privitoare la constitutia de fiinta a "sfîrsitului" si "integralitatii", implica sarcina unei analize pozitive a fenomenelor ce tin de existenta care au fost pîna acum lasate deoparte. În centrul acestor consideratii se afla caracterizarea ontologica a faptului-de-a-fi-la-sfîrsit (asa cum arata el în cazul Dasein-ului) si obtinerea unui concept existential al mortii. Cercetarile legate de aceste probleme se articuleaza în felul urmator: putinta de a experimenta moartea celorlalti si aceea de a sesiza un Dasein în întregul sau (§ 47); rest, sfîrsit si integralitate (§ 48); delimitarea analizei existentiale a mortii de alte posibile interpretari ale fenomenului (§ 49); schita structurii existential-ontologice a mortii (§ 50); fiinta cotidiana întru moarte si cotidianitatea Dasein-ului (§ 51); fiinta întru moarte cotidiana si conceptul existential deplin al mortii (§ 52) *; proiectul existential al unei fiinte întru moarte autentice (§ 53).



Cînd Heidegger va trece la dezvoltarea acestui paragraf (§ 52), la p. [255], titlul lui va fi schimbat: în loc de "fiinta cotidiana întru moarte" va aparea "fiinta cotidiana întru sfîrsit".




Document Info


Accesari: 1736
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )