Intrebarea privitoare la integralitatea originara a intregului structural al Dasein-ului

Īntrebarea privitoare la integralitatea originara a īntregului structural al Dasein-ului

Faptul-de-a-fi-īn-lume este o structura originar si constant īntreaga. Īn capitolele precedente (sectiunea īntīi, capitolele II-V), aceasta structura a fost lamurita fenomenal ca īntreg si, īntotdeauna pe aceasta baza, īn momentele ei constitutive. Perspectiva 16416p1510q pe care am oferit-o la īnceput1 asupra acestui fenomen īn īntregul lui si-a pierdut acum vacuitatea unei prime prefigurari generale. Ce-i drept, constitutia īntregului structural si felul lui cotidian de a fi sīnt atīt de variate fenomenal, īncīt tocmai aceasta varietate poate lesne sa īnchida drumul privirii fenomenologice unitare asupra īntregului ca atare. Īnsa aceasta privire trebuie cu atīt mai mult sa ramīna libera si sa fie cu atīt mai neabatut treaza cu cīt acum [181] punem īntrebarea pe care analiza fundamentala cu caracter pregatitor a Dasein-ului īn genere a avut-o neīncetat īn vedere: cum trebuie determinata, din punct de vedere ontologic-existential, integralitatea īntregului structural pe care l-am pus īn lumina?

Dasein-ul exista factic. Īntrebarea pe care ne-o punem este daca existentialitatea si facticitatea au o unitate ontologica, īn speta daca aceasta din urma īi apartine īn chip esential primeia. Dasein-ul, pe baza situarii afective care īi apartine īn chip esential, are un fel de a fi prin care el este adus īn fata lui īnsusi si prin care īsi este siesi deschis īn starea de aruncare care īi e proprie. Īnsa starea de aruncare este felul de a fi al unei fiintari care este de fiecare data propriile ei posibilitati, īn asa fel īncīt ea se īntelege pe sine prin ele si pornind de la ele (se proiecteaza catre ele). Faptul-de-a-fi-īn-lume, caruia īi apartine la fel de originar faptul-de-a-fi-īn-preajma fiintarii-la-īndemīna cīt si faptul-de-a-fi-laolalta-cu-ceilalti, este de fiecare data īn-vederea lui īnsusi. Numai ca sinele (Selbst) este īn prima instanta si cel mai adesea neautentic, este sine-impersonal (Man-selbst). Faptul-de-a-fi-īn-lume este din capul locului cazut. Cotidianitatea medie a Dasein-ului poate īn consecinta sa fie determinata ca fapt-de-a-fi-īn-lume a carui deschidere ia forma caderii si al carui proiect ramīne īn starea de aruncare, un fapt-de-a-fi-īn-lume care, īn fiinta sa īn-preajma "lumii" si īn fiinta laolalta cu ceilalti, are ca miza īnsasi putinta sa cea mai proprie de a fi.

Putem oare reusi sa surprindem acest īntreg structural al cotidianitatii Dasein-ului īn integralitatea lui? Poate fiinta Dasein-ului sa fie degajata īntr-un chip atīt de unitar īncīt pornind de la ea sa devina vizibila co-originaritatea structurilor pe care le-am pus īn evidenta si deopotriva posibilitatile existentiale de modificare ce le apartin? Exista vreo cale ce trebuie urmata pentru a putea obtine fenomenal aceasta fiinta pe terenul oferit acum de analitica existentiala?

Negativ exprimat, este neīndoielnic faptul ca integralitatea īntregului structural nu poate fi obtinuta īn chip fenomenal printr-o simpla constructie care ar reuni diferite elemente; e limpede ca pentru aceasta am avea nevoie de un plan de constructie. Fiinta Dasein-ului, care ontologic vorbind reprezinta suportul pentru tot acest īntreg structural, ne devine accesibila atunci cīnd strapungem cu privirea acest īntreg pentru a ajunge la un fenomen originar unitar care se afla deja īn el, īn asa fel īncīt el serveste ca fundament, ontologic vorbind, pentru fiecare dintre momentele structurale īn posibilitatea lor structurala. De aceea interpretarea "sintetica" pe care īncercam sa o dam acum nu poate sa fie doar o simpla strīngere laolalta a ceea ce am obtinut pīna īn clipa de fata. Īntrebarea privitoare la caracterul existential fundamental al Dasein-ului este esential diferita de īntrebarea privitoare la fiinta unei fiintari-simplu-prezente. Experimentarea cotidiana a lumii ambiante, care din punct de vedere ontic si ontologic ramīne orientata catre fiintarea intramundana, nu este capabila sa prezinte Dasein-ul la nivel ontic originar pentru analiza ontologica. La fel, perceptiei imanente a [182] trairilor īi lipseste un fir calauzitor adecvat ontologic. Pe de alta parte, fiinta Dasein-ului nu poate fi dedusa dintr-o idee despre om. Este oare atunci posibil sa aflam, pornind de la interpretarea de pīna acum a Dasein-ului, care anume este modul ontic-ontologic de acces la el īnsusi si pe care Dasein-ul, pornind de la el īnsusi, īl pretinde ca singurul adecvat?

Structurii ontologice a Dasein-ului īi apartine īntelegerea fiintei. Fiintīnd, el īsi este deschis lui īnsusi īn fiinta sa. Situarea afectiva si īntelegerea constituie felul de a fi al acestei stari de deschidere. Exista oare īn Dasein o situare afectiva care sa puna īn joc īntelegerea si prin care el sa-si fie deschis siesi īntr-un mod privilegiat?

Daca analitica existentiala a Dasein-ului se cuvine sa pastreze o claritate fundamentala īn privinta functiei sale fundamental-ontologice, atunci, pentru a face fata sarcinii ei provizorii - expunerea fiintei Dasein-ului -, ea trebuie sa caute una dintre posibilitatile de deschidere cele mai vaste si mai originare care rezida īn Dasein-ul īnsusi. Modul de a se deschide prin care Dasein-ul se aduce pe sine īn fata lui īnsusi trebuie sa fie de asemenea natura īncīt prin el Dasein-ul īnsusi sa devina accesibil oarecum simplificat. O data cu ceea ce s-a deschis astfel, integralitatea de structura a fiintei cautate trebuie apoi sa ajunga la lumina īn chip elementar.

Ca o situare afectiva capabila sa satisfaca atari exigente de metoda, la baza analizei va fi pus fenomenul angoasei. Pentru a putea degaja aceasta situare afectiva fundamentala si pentru a caracteriza ontologic ceea ce se deschide ca atare prin ea, ne vom lua ca punct de plecare fenomenul caderii si vom delimita angoasa de fenomenul īnrudit al fricii, analizat mai īnainte. Ca posibilitate de fiinta a Dasein-ului, angoasa, laolalta cu Dasein-ul īnsusi care se deschide prin ea, ofera solul fenomenal pentru sesizarea explicita a integralitatii originare de fiinta a Dasein-ului. Fiinta Dasein-ului se dezvaluie ca grija. Elaborarea ontologica a acestui fenomen existential fundamental cere ca el sa fie distins de acele fenomene care ar putea fi īn prima instanta identificate cu grija. Fenomenele de felul acesta sīnt vointa, dorinta, īnclinatia-irepresibila, pornirea-impetuoasa. Grija nu poate sa fie derivata din ele, deoarece ele īnsele sīnt fundate īn grija.

Asemeni oricarei analize ontologice, interpretarea ontologica a Dasein-ului ca grija, laolalta cu tot ceea ce poate rezulta din ea, se situeaza la o distanta considerabila de tot ceea ce este accesibil īntelegerii preontologice a fiintei sau chiar si cunoasterii ontice a fiintarii. Faptul ca ceea ce este cunoscut ontologic, īn comparatie cu ceea ce īi este doar ontic familiar, este pentru simtul comun derutant nu trebuie sa ne mire. [183] Cu toate acestea, chiar si punctul de plecare ontic al interpretarii ontologice pe care o īncercam aici, si anume a Dasein-ului ca grija, ar putea sa para fortat si sa treaca drept o simpla nascocire teoretica, ca sa nu mai vorbim de violenta ce ne-ar putea fi imputata pentru felul īn care eliminam acea definitie a omului care ne-a fost transmisa si care, dupa cum stim cu totii, este una confirmata. De aceea, interpretarea existentiala a Dasein-ului ca grija necesita o confirmare la nivel preontologic. Aceasta poate fi gasita īn demonstrarea faptului ca Dasein-ul, de īndata ce s-a exprimat īn privinta lui īnsusi, s-a interpretat deja, fie doar si preontologic, ca grija (cura).

Analitica Dasein-ului, care patrunde pīna la fenomenul grijii, urmeaza sa pregateasca problematica fundamental-ontologica, adica īntrebarea privitoare la sensul fiintei īn genere. Pentru a putea sa ne īntoarcem īn chip explicit privirea īn aceasta directie, pornind de la ceea ce am obtinut deja si trecīnd dincolo de sarcina specifica a unei antropologii existential-apriorice, trebuie sa privim īnapoi si sa surprindem cu un plus de patrundere acele fenomene care se afla īn cea mai strīnsa corelatie cu īntrebarea calauzitoare privitoare la fiinta. Aceste fenomene sīnt pe de o parte tocmai modurile fiintei pe care le-am explicat pīna acum: calitatea-de-a-fi-la-īndemīna si calitatea-de-a-fi-simpla-prezenta ca moduri care determina fiintarea intramundana al carei caracter nu este de ordinul Dasein-ului. Deoarece pīna acum problematica ontologica a īnteles fiinta primordial īn sensul de simpla-prezenta (de "realitate", de realitate efectiva a "lumii"), iar fiinta Dasein-ului a ramas ontologic nedeterminata, este nevoie sa vedem care e legatura ontologica dintre grija, mundaneitate, calitatea-de-a-fi-la-īndemīna si calitatea-de-a-fi-simpla-prezenta (realitate). Acest lucru ne va conduce la o determinare mai precisa a conceptului de realitate īn contextul unei discutii a problematicilor epistemologice orientate catre aceasta idee, proprii realismului si idealismului.

Fiintarea este independenta de experienta, cunoasterea si sesizarea prin care ea este deschisa, des-coperita si determinata. Fiinta, īn schimb, "este" doar prin īntelegerea acelei fiintari de a carei fiinta tine ceva precum īntelegerea fiintei. De aceea fiinta poate sa nu fie conceputa, īnsa ea nu este niciodata total neīnteleasa. Īn problematica ontologica fiinta si adevarul au fost dintotdeauna gīndite laolalta, daca nu de-a dreptul identificate. Īn felul acesta se atesta, chiar daca temeiurile originare ramīn poate ascunse, legatura necesara dintre fiinta si īntelegerea fiintei. Pentru a pregati īn chip satisfacator īntrebarea privitoare la fiinta e nevoie de aceea sa clarificam ontologic fenomenul adevarului. Vom face aceasta mai īntīi pe terenul pe care interpretarea anterioara l-a obtinut o data cu fenomene precum starea de deschidere, starea de des-coperire, explicitarea si enuntul.

Īn īncheierea analizei fundamentale pregatitoare a Dasein-ului vom avea asadar ca tema: situarea afectiva fundamentala a angoasei ca stare de deschidere privilegiata a Dasein-ului (§ 40), fiinta Dasein-ului ca grija (§ 41), confirmarea interpretarii existentiale a Dasein-ului ca grija pornind de la explicitarea de sine preontologica a Dasein-ului (§ 42), Dasein, mundaneitate si realitate (§ 43), Dasein, stare de deschidere si adevar (§ 44).