Marxism amuzant
"Geometria, asa cum se
învata, este stiinta ideii burgeze de
spatiu". Nu mai tin minte daca aceasta definitie
foarte noua a unei stiinte foarte vechi a gândit-o serios un
marxist de extrema puritate ori e numai inventia unui adversar
caricaturist. Oricum ar fi, ea ni se pare placuta si
instructiva, pentru ca rezuma pitoresc si exact
înversunarea cu care socialistii luptatori au cultivat ideea de
clasa. Sa nu ne oprim însa la formula aceasta care pare
glumeata. De dragul dreptatii numai, trebuie spus
îndata ca, în clasa burgeza, s-au aratat sa fie mai
multe geometrii deosebite, ca s-au iscat, între burgezi, contestatii
de la aceste geometrii, ca prin urmare burgezii au mai multe si
diverse idei de spatiu. Fiindca si Gauss, si Lobacevski,
si 212x235c Riemann au fost hotarât burgezi, ca si Euclid; si n-am
aflat sa se fi dovedit ca geometriile neeuclidiene ar fi luat
nastere în alte clase sociale, ca produse necesare si specifice ale
acestor clase si din lupta lor cu burgezia. Ramâne dar asigurata
burgezilor calitatea de a-si închipui spatiul în mai multe feluri.
Deloc nu vreau sa hotarasc daca aceasta varietate în
gândirea acelei clase este un merit sau o infamie. E sigur însa ca,
dupa tactica luptei de clase, se poate sustine, cu egala
violenta, si una si alta.
"Lucratorul care
manânca cârnati si primeste cinci franci pe zi
stie foarte bine ca patronul lui e un hot si cârnatul
hranitor si placut. Dar sofistul burgez, cheme-se el Pierson,
Hume sau Kant, zice ca nu-i asa: parerea aceea a
lucratorului este personala si subiectiva, si el ar
putea gândi cu acelasi drept ca patronul îi vrea binele si
cârnatul e curea tocata, fiindca omul nu poate cunoaste lucrul
în sine". Astfel denunta, cu subtilitate, Paul Lafargue cum burgezia
conspira, sub masca filosofica, împotriva proletarului. Rusul
Lenin da mai de-a dreptul: filosofilor el le zice curat dusmani.
De Mach, fizicianul si renovatorul impresionismului filosofic al lui Hume,
spune ca a vândut stiinta cum a vândut Iuda pe Mântuitorul -
filosofia lui Mach este pentru stiinta ce a fost sarutul
lui Iuda pentru Hristos. Pe Chvolson, profesorul de fizica din Petrograd,
îl face las din banda neagra (ciornoiesotnik), fiindca a
facut lui Haeckel niste obiectii de detaliu privitoare la teoria
cunostintei. Haeckel, profesorul de biologie care a dezlegat, în
sfârsit, toate Enigmele Universului, pare sa se fi bucurat de
aprobarea deplina si fierbinte a fruntasilor revolutiei
ruse.
Am avut cinstea sa fiu prezentat
lui Plehanov, pe când era înca Mare-Maistru al marxismului rusesc. Am avut
si durerea sa-l supar tare fiindca nu credeam în Haeckel.
Plehanov era numai credinta, din cap pâna în picioare, asa
ca pentru alte calitati si atitudini mintale nu mai era loc
într-însul. si mi se pare ca multi din
"inteligenta" ruseasca erau asa. Pe Kant nu putea
sa-l sufere: filosofia lui este subiectiva (!), zicea
Plehanov, si prin urmare reactionara.
Vorba celebra si aparent
paradoxala, ca "intelectul dicteaza naturii legile lui"
îl exaspera pe marxistul rus ca o injurie personala. "Daca-i
asa, poftim de învie un mort cu intelectul d-tale!" - si
Plehanov râdea crispat, plin de multumire acra si
febrila...
Lenin clarifica oarecum
situatia hotarând ca filosofia lui Kant corespunde partidului
cadet rusesc. - În cercetare mai de aproape ia un alt "inteligent"
revolutionar rus, Chuliatikov, filosofia apuseana. Filosofia nu-i
lucru nevinovat, zice foarte iscusit Chuliatikov. Ea este o arma care se
faureste contra clasei muncitoare. Idei, concepte,
reprezentari, simturi, lucru în sine, fenomene, subiecte, obiecte,
atribute, energii, toate acestea simbolizeaza clasele sociale si
raporturile dintre ele. Sunt semne conventionale, inventate de
conspiratia burgeza. si, de pilda, sistemul lui Descartes
prezinta lumea dupa tipul organizarii unui atelier de
manufactura. Ideea de timp la Descartes rezulta din introducerea
orelor fixe pentru începutul lucrului în atelierele din secolul al XVI-lea.
Lumea în conceptia lui Spinoza este un imn închinat capitalului
triumfator - de aceea l-a si dus la groapa cu atâta cinste pe
Spinoza toata floarea burgeziei olandeze. Manufacturist este si
Dumnezeu asa cum îl întelege Leibniz. Dar mai ales Hume si Kant
sunt reprezentantii adecvati ai manufacturismului în filosofie.
Fiindca în Germania capitalul nu avea înca suficienta
elasticitate, Kant concepe sufletul în chip static! Ideile filosofice
ale lui Mach si ale lui Wundt simbolizeaza organizatia
întreprinderilor capitaliste.
Un prieten al lui Lenin ar fi spus
ca marele dictator a învatat toata filosofia burgeza
în sase saptamâni. Socotind rezultatul, putem zice ca
timpul acesta n-a fost prea scurt; ca filosof, Lenin are evident vârsta aceasta.
Te poti întreba însa, de ce a studiat Lenin filosofia burgeza
si de ce a scris o carte de peste patru sute de pagini despre dânsa?
Fara îndoiala un dusman asa perfid cum e burgezia
trebuie atacat si sfarâmat pe toate tarâmurile. Dar cred ca
Lenin, Chuliatikov si oricare altii ca dânsii, fac exces de
prudenta. Trebuie sa fie cineva prea fanatic sau prea distras,
ca sa nu vaza ca burgezul însusi face prea putin caz
de filosofie si nu ascunde cu prea mare grija aceasta lipsa
de consideratie. Alarmele revolutionarilor contra filosofiei îi par
desigur burgezului surprinzatoare si comice. Lenin denunta o
teribila conspiratie, si burgezul se întreba mirat: da ce are a
face? Cinstit vorbind, el nu-i cunoaste pe acesti tovarasi
de conjuratie. Desigur ideologiile morale si religioase slujesc
interese, si interesele sunt felurite dupa clasa sociala. Dar nu
toate detaliile unei ideologii se pot desface, ca firele dintr-o
tesatura simpla, de-a dreptul din structura
economica a societatii... si în sfârsit ce nevoie are
un revolutionar de atâtea explicatii? Carti groase contra
filosofiei, lucratorului nu-i trebuie. Pentru uzul revolutionar se
poate regula la iuteala filosofia burgeza într-o
brosura sau în doua trei discursuri. Iar spiritele
revolutionare mai riguroase au doar pe Haeckel; inocenta lui
filosofica este adorabila si simplicitatea gândirii sale e
deplin curata de vicleniile filosofilor clasici, conspiratori împotriva
proletariatului.
De demult socialistii au produs,
potrivit tacticei politice, si volume groase si brosurele.
Volumul pentru intelectuali, brosura pentru lucratori. si
adeseori ce se spunea în volum nu se potrivea întocmai cu ce se spunea în
brosura. Aceasta divergenta a crescut pâna s-a
dat scandalos pe fata, în criza socialismului de dupa
razboi. În fata catastrofei imediat amenintatoare, unii din
fruntasii miscarii si-au adus aminte mai mult de ce era în
volum, au luat atitudini moderate si au proclamat metode pasnice;
altii s-au tinut strict de brosura pentru lucrator -
brosura era totdeauna mult mai violenta decât volumul, - si acestia
au facut bolsevismul. Câta vreme criza cea mare era înca de
domeniul viitorului departat, sefii se învoiau ca
lucratorul trebuie necontenit atâtat, ca sa nu adoarma
constiinta proletara. Acum însa Kautsky si altii
se mira si se supara ca multi lucratori
europeni, dar mai ales "intelectualii" revolutiei ruse au luat
lucrul ad litteram. Mi se pare ca rusii iau totul ad
litteram. si pâna la revolutie nu cred sa fi fost mai
grozavi cetitori în Europa decât rusii. Ceteau oamenii negresit stiinta
apuseana - ca ce alta aveau sa ceteasca? Productia
filosofica si stiintifica propriu ruseasca era
aproape neglijabila. Cu deosebire ceteau rusii carte
nemteasca. Definitia geometriei, de la care am început vorba, a
fost pusa în circulatie de nemti. Pare sa fie o gluma;
rusii însa au luat-o probabil, ca serioasa. Ei sunt seriosi
teribil.
Au fost în Rusia oameni cari au zis
ca trebuie radical suprimata orice legatura cu Apusul. Nu
sunt deloc autoritar; n-as fi fost în stare sa opresc cu sila pe
Chuliatikov, pe Lenin si Plehanov, sa ceteasca filosofie
apuseana. Daca însa ar fi putut fi înduplecati cu
binisorul sa nu ceteasca, eleganta lor intelectuala ar
fi câstigat. Paguba nu cred c-ar fi fost pentru proletari, nici mare
profit pentru dusmanii lor, din aceasta abtinere. Mi se pare
ca acesti oameni, luptându-se cu filosofia au pierdut timp, ceea ce
pentru un socialist nu poate fi decât foarte regretabil. Nu vreau sa
socotesc ca siau ostenit si temperamentul în asemenea
lupta, pentru ca aici natura lor este de o bogatie
extrema. Din contra, temperamentul trebuie sa si-l
osteneasca asemene firi, cu orice pret, ca sa nu debordeze prea
des. Dar de ce sa si-l osteneasca tocmai cu filosofia?
|
