Universitatea Transilvania Brasov

Facultatea de Drept si Sociologie

Specializarea: Asistenta Sociala, An I

Disciplina: Dezvoltare umana

Titular curs: Lector univ.dr. Alina COMAN

2. Modelul stadial al dezvoltarii psihosexuale

Sigmund FREUD

A. Tematica

Consideratii introductive

Modelul stadial al dezvoltarii psihosexuale

Stadiul oral. Caracterizare, moduri de actiune.

Stadiul anal. Caracterizare, moduri de actiune.

Stadiul falic. Rezolvarea complexului Oedip.

Perioada de latenta

Stadiul genital

3. Contributia lui S. Freud la dezvoltarea psihologiei secolului XX

4. Critici aduse teoriilor lui S. Freud.

B. Teme de dezbatere

C. Bibliografie :

ALLPORT, Gordon. 1991. Structura si dezvoltarea personalitatii, Bucuresti, E.D.P.

BERSTEIN, Douglas (coord.). 2000. Psychology. Houghton Mifflin Company,

Boston, New York.

FREUD, Sigmund - integral

HAYES, Nicky si ORRELL, Sue. 1997. Introducere în psihologie. Editura ALL.

LAPLANCHE, Jean si PONTALIS, J.B. 1994. Vocabularul psihanalizei. Bucuresti,

Editura Humanitas.

MADDI, S.R. 1976. Personality Theories. A Comparative analysis. 3^rd ed., The Dorsey

Press, Homewood Illinois.

MARVIN, Harris. 1993. Culture, People, Nature. An Introduction to General

Anthropology. Harper Collins College Publishers.

SCHULTZ, D.P. 1987. Theories of Personality, 3^rd ed., Brooks/Cole Publ. Co., Pacific

Grove, California.

Consideratii introductive

În viziunea lui Freud, personalitatea ca pattern concret se dimensioneaza în interactiunea de tip parinte-copil, în care copilul încearca sa obtina maximul de placere din satisfacerea instinctelor si parintii care, ca reprezentanti ai societatii, încearca sa im 18118u2017s puna cerintele realitatii si constrângerile morale.

Primii 5 ani de viata, în vizuinea lui Freud, sunt definitorii pentru osatura structurii de personalitate. Cele mai puternice conflicte din aceasta perioada, în cadrul relatiei parinti-copii, sunt de natura sexuala si graviteaza în jurul zonelor erogene ale corpului. Ca centru al conflictului, fiecare zona are o importanta diferita, în functie de vârsta existând o dominanta care da specificul stadiului. S.FREUD formuleaza teoria dezvoltarii stadiale a personalitatii, care este în esenta ei o dezvoltare psihosexuala   si identifica 5 etape de evolutie prin care trece copilul: stadiul oral, stadiul anal, stadiul falic, perioada de latenta si, în final, stadiul genital.

Fiecare stadiu se caracterizeaza printr-un conflict specific care trebuie rezolvat satisfacator pentru a putea trece în stadiul urmator. Daca trebuintele copilului au fost excesiv satisfacute în stadiul respectiv, sau dimpotriva, copilul acumuleaza multa frustrare, exista tendinta ca individul sa ramâna fixat în acel stadiu ramânându-i mai putina energie pentru urmatoarele stadii. Pentru fiecare stadiu exista câte o orientare sexuala pentru care copilul primeste gratificatii, acumuleaza frustrare sau este excesiv satisfacut. Toate aceste reactii din partea parintilor amprenteaza mai mult sau mai putin personalitatea copilului.

Modelul stadial al dezvoltarii psihosexuale

Stadiul oral

Caracterizare

se plaseaza în intervalul 0 -2 ani

principala sursa de placere este gura

placerea este derivata din supt, sorbit, muscat, mestecat si din senzatii care însotesc aceste gesturi în zona buzelor, limbii si obrajilor, placere careia S. Freud îi atribuie o natura sexuala

copilul este într-o relatie de dependenta absoluta fata de mama, care devine obiect al libidoului

copilul învata, într-o maniera primitiva sa-si iubeasca mama

modul în care mama raspunde la cerintele copilului (care sunt cerinte pure ale Sinelui) va da ,,culoare'' micii lumi a copilului, care poate fi buna sau rea, satisfacatoare sau frustranta, sigura sau periculoasa.

Moduri de actiune în stadiul oral :

a.      Modul oral-incorporativ

presupune stimularea placuta a gurii în momentul hranirii sau de catre ceilalti (faza initiala)

adultul fixat în acest stadiu are preocupari orale obsesive: a mânca, a bea, a fuma, a saruta, a vorbi s.a.

daca în copilarie satisfactia a fost excesiva la vârsta adulta va fi predispus la optimism si dependenta excesiva

satisfacerea ulterioara va fi întotdeauna dependenta de ceilalti si ca atare subiectul va fi credul, naiv, va ,,înghiti'' tot ce-i spun ceilalti si vor avea încredere excesiva în ei.

acest mod de actiune structureaza în timp un tip de personalitate oral dependenta

Freud considera ca persoanele foarte independente prezinta o formatiune reactionala împotriva dependentei de stadiul oral. Cu alte cuvinte, ele supracompenseaza aceasta dependenta, transformând-o în opusul sau.

Discutie pe tema conduitelor alimentare atipice - obezitatea

b.     Modul oral-agresiv (faza secundara)

survine în momentul dureros si frustrant al eruptiei dentare

persoanele fixate în aceasta faza sunt înclinate spre pesimism, ostilitate, agresiune, sunt certarete, sarcastice (prefera sa faca remarci suparatoare, sa-si exprime sadismul fata de altii)

sunt invidioase si încearca sa-i domine pe ceilalti exploatându-i si manipulându-i

acest mod de actiune structureaza într-un tip de personalitate oral-sadica.

Stadiul oral se încheie la vârsta întarcatului desi, daca a fost reala fixarea, ramâne un oarecare libido, si copilul se reorienteaza spre stadiul urmator.

2.2. Stadiul anal

Caracterizare

În majoritatea cazurilor, în stadiul oral parintii sunt cei care se adapteaza la cerintele copilului fara a astepta ca acesta sa se adapteze la vreo cerinta a lor. În jurul vârstei de 2 ani, copilului i se impune o prima cerinta: pastrarea curateniei corporale si formarea unor deprinderi de igiena. S. Freud sustine ca experientele legate de formarea acestor deprinderi sunt esentiale pentru formarea personalitatii.

Spre finalul celui de-al doilea an de viata copilul dobândeste mai mult control în a-si rezolva nevoile prin faptul ca deja se poate deplasa singur, poate comunica lucruri elementare, poate apuca sau chair lovi daca este necesar. Din orientarea pentru un control mai bun al mediului în vederea satisfacerii propriilor nevoi, copilul resimte placere din explorarea mediului, din testarea propriilor forte în relatie cu parintii si agentii autoritatii.

Eliminarea fecalelor reduce placerea copilului dupa instaurarea ,,regulii olitei'' el trebuie sa amâne aceasta placere. Pentru prima data, satisfacerea unui impuls instinctual este barata de cerinta parintilor de a o face la un moment dat si într-un anume loc. Este o perioada de traume si conflicte pentru ambele parti.

copilul descopera ca are o arma (fecalele) pe care o poate utiliza împotriva parintilor

prin aceasta el dobândeste un control asupra a ceva si poate alege daca sa se supuna sau nu exigentelor parintilor

daca parintii sunt prea duri sau copilul are dificultati în formarea deprinderilor, acesta reactioneaza la frustrare în doua moduri

Moduri de actiune în stadiul anal

a.      Modul anal-retentiv

copilul retine fecalele

retentia este la rândul sau o sursa de placere produsa de rectul plin

poate fi si ea o tehnica pentru manipularea parintilor: daca nu are scaun mai mult timp copilul atrage atentia si grija parintilor si implicit dragostea lor

în timp se contureaza un tip de personalitate anal-retentiva

personalitatea se manifesta prin încapatânare, zgârcenie, are tendinta de a acumula pentru ca securitatea sa depinde de ceea ce poseda si de modul grijuliu în care posesiunile vor fi ,,gospodarite''

tendinta de rigiditate, curatenie compulsiva, constiinciozitate si încapatânare

b.     Modul anal-expulsiv (agresiv)

copilul detecteaza unde si când este interzis, înfruntând cerinta parintilor

daca tehnica aceasta se dovedeste satisfacatoare pentru a reduce frustrarea, va fi folosita frecvent

în timp se dezvolta un tip de personalitate anal-expulsiva

personalitatea se manifesta prin comportament de cruzime, tendinte distructive, accese de furie, dezordine sau, la cealalta extrema, prin conduite extrem de generoase sunt structuri creative si autonome care militeaza pentru interogarea normelor si demolarea modelelor care le îngradesc sever gradele de libertate

Personalitatea anala, dupa Freud, este caracterizata de o obsesie pentru curatenie si pentru

ordine si de prea putina spontaneitate. Este tipul birocratului ideal!

Stadiul falic. Rezolvarea complexului Oedip (4 - 5 ani)

Zona erogena dominanta devine cea genitala. Copilul se confrunta cu limitarile impuse de societate (parinti) în calea satisfacerii impulsurilor Sinelui. La aceasta vârsta copilul începe sa fie curios si sa exploreze propriile zone genitale si ale altora, placându-le sa se joace dezbracati. Placerea provine din zona genitala si este produsa nu numai prin masturbare ci si prin fantasme (fantezii). Copilul vrea sa stie cum a venit pe lume, cum arata sexul fratilor si surorilor si vrea sa se casatoreasca cu parintii de sex opus.

Conflictele falice constituie ultimul stadiu al dezvoltarii pregenitale si sunt cele mai complexe. Ele sunt greu acceptabile pentru ca implica notiunea de incest, un tabu absolut în mai multe culturi.

Complexul Oedip

dorintele de natura sexuala se orienteaza spre parintele de sex opus

concomitent apare dorinta de a înlocui, ba chiar de a suprima parintele de acelasi sex

este mai pregnant manifestat la baieti si are o dezvoltare completa

complexul se rezolva prin identificarea cu parintele de acelasi sex

Manifestari ale Complexului Oedip la baieti

Anxietatea de castrare

baiatul este gelos si ostil fata de tata

vrea sa-i ia locul si se teme de razbunarea tatalui (tatal va taia organul ofensator - falusul -   sursa placerii si a dorintelor sale). Aceasta teama provine din faptul ca baietelul observa inexistenta penisului la fetite si crede ca acestea au fost castrate.

teama este atât de mare încât trebuie sa-si reprime dorintele sexuale si sa le

înlocuiasca cu o afectiune mai acceptata (sublimare)

Rezolvarea complexului

identificarea cu tatal

adoptarea unor substitute de satisfactie sexuala

dezvoltarea Supraeului (ca mostenire a complexului) sub forma introiectiei imaginii si cerintelor paterne

Exemplificari si analize ale unor prezente paterne cu care copiii nu se pot identifica. Identificarea consecintelor si formularea unor concluzii.

Manifestarea complexului Oedip la fete

Complexul Electra

desi mama a fost obiectul initial al dragostei, se produce o reorientare spre tata

cauza reorientarii: fetita descopera ca baietii au ceva în plus si îsi condamna mama ca a castrat-o reorientându-si dragostea spre tata, care poseda organul râvnit

Invidia (râvna) de penis este corespondentul feminin al anxietatii de castrare

Rezolvarea complexului Electra

daca tatal raspunde micilor favoruri pe care le reclama fiica sa si este dispus sa o securizeze în demersul ei seductiv, atunci fetita va fi întarita pozitiv în ceea ce priveste rolul de sex pe care si-l va asuma, si va dezvolta în relatie cu barbatii o relatie pozitiva, normala

orientarea din nou spre mama si re-identificare cu acest model va duce la rezolvarea complexului

S. Freud este de parere ca nu se poate rezolva complet, de aceea femeile au un Supraeu slab dezvoltat

aceasta nerezolvare se manifesta fie în dragostea femeii pentru un barbat, fie pentru propriul fiu - ea se va grabi si îsi va asuma rolul marital sau matern si îsi va reprima dragostea incestuoasa pentru tatal sau orientându-se în mod firesc spre partener, respectiv spre fiu

De rezolvarea complexului Oedip depinde atitudinea adultului fata de sexul opus. Rezolvarea incompleta determina conturarea unui tip de personalitate falic, caracterizata prin narcisism si dificultatea stabilirii unor relatii heterosexuale mature. Aceste persoane au nevoie de recunoastere si apreciere permanenta a atractivitatii lor sexuale. Daca nu reusesc în aceasta directie dezvolta sentimente de inferioritate si inadecvare.

barbatul - este obraznic, înfumurat, indiferent la trairile sexului opus manifestîndu-si demonstrativ masculinitatea în mod insistent prin placerea de a cuceri femeia, sau la celalta extrema, posibil orientat spre pederastie

femeia - îsi exagereaza feminitatea, se comporta seductiv, încearca sa cucereasca

barbatii

La vârsta adulta mecanismele sunt inconstiente si de aceea, cu greu putem evoca amintiri care sa le ilustreze într-un fel sau altul.

Perioada de latenta

Cele 3 structuri ale personalitatii: Sinele, Eul si Supraeul sunt formate si relatiile dintre ele se cristalizeaza. Nu constituie un stadiu propriu-zis al dezvoltarii psihosexuale. Energia este canalizata si sublimata în activitati scolare, sport, hobby si prietenii cu cei de acelasi sex. Freud nici nu a acordat importanta perioadei, neopsihanalistii însa au gasit conflicte.

Stadiul genital (începe la pubertate, 11-12 ani)

Corpul devine matur din punct de vedere fiziologic si daca au fost depasite conflictele stadiilor anterioare, individul va putea duce o viata nonnevrotica cu relatii heterosexuale normale. Conflictele acestei perioade sunt mai putin intense si pot fi reduse prin sublimare, în confruntarea cu sanctiunile si tabuurile societale.

Energia sexuala poate fi exprimata în adolescenta prin substitute social-acceptabile si apoi rezolvate plenar în viata adulta printr-o relatie profunda cu o persoana de sex opus.

Tipul de personalitate genitala gaseste satisfactie în munca si în dragoste.

S. Freud nu a acordat o prea mare importanta nici acestui stadiu, deoarece considera ca pentru structurarea personalitatii, determinante sunt primele trei si mai putin cel ulterior.

3. Contributia lui S. Freud la dezvoltarea psihologiei secolului XX

O evaluare de ansamblu a personalitatii stiintifice a lui S. Freud (1856-1939) si a teoriilor sale este inevitabil controversata. Nu este nici o îndoiala asupra faptului ca opera sa a influentat gândirea occidentala moderna din medicina, literatura, religie, sociologie, antropologie, contributia sa la dezvoltarea psihologiei fiind considerabila. Într-adevar, teoria personalitatii a lui Freud este probabil cea mai de referinta teorie propusa vreodata de cineva. Ideile sale au dimensionat un amplu registru de tehnici psihoterapeutice deschizând trasee pentru dezvoltarea mai multor strategii de evaluare a personalitatii (includem aici si tehnicile proiective).

Psihanaliza este prima abordare sistematica a personalitatii si, ca perspectiva de abordare a omului în general, constituie o adevarata evolutie. La vremea sa, Freud a determinat un prozelitism zelos dar a si fost contestat vehement. Indiferent de orientarea ulterioara a teoreticienilor personalitatii, acestia s-au referit, într-un fel sau altul, la acest început.

Multi dintre discipolii lui Freud au creat o noua scoala de psihologie, de marca, si au fost numiti neo-freudieni (C.G.Jung, A.Adler, E.Erikson, E. Fromm, H.Stack Sullivan).

Primul personolog feminist neo-freudian a fost Karen Horney care a studiat perspectiva freudiana în baza careia femeile îi invidiaza pe barbati si se simt inferioare în relatie cu acestia datorita faptului ca nu au penis (1937). Horney a argumentat ca, de fapt, barbatii le invidiaza pe femei datorita faptului ca nu au acces la experienta maternitatii si deci, destinul lor are o mai slaba semnificatie decât al femeilor. Horney a numit aceasta conditie invidia de pântec (vagin). A argumentat, de asemenea, ca femeile se simt inferioare fata de barbati datorita restricttiilor personale si politice pe care barbatii le-au rescris pentru ele si nu datorita invidiei de penis. Opinia lui Horney în aceasta problema reflecta convingerea sa ferma ca factorii culturali, mai mult dect pornirile instinctuale, joaca rolul cel mai important în dezvoltarea personalitatii (Feist & Feist, 1998). De fapt, accentul masiv pus pe influentele culturale este cel care diferentiaza net scoala neo-freudiana de opera lui Freud.

Viziunea sa despre om în general este pesimista si sumbra. Omul este condamnat pe vecie sa lupte cu fortele oarbe ale inconstientului. Scopul unic, ultim si necesar al vietii este reducerea tensiunii. În aceasta lupta Sinele iese întotdeauna victorios, si ca atare, tensiunea si conflictul sunt permanent prezente. Freud a avut o parere proasta despre oameni în general si despre femei în special vazându-le incapabile sa-si formeze un supraeu puternic.

Influenta gândirii lui Freud asupra culturii secolului XX a fost uriasa. El a spart o serie de tipare ale gândirii, a repus în discutie tabuurile si normele societatii în care a trait. A evidentiat rolul inconstientului, importanta primei copilarii, modul de operare al mecanismelor de aparare. În demersurile sale investigative a insistat prea mult asupra subiectului particular, imatur, tulburat emotional si a abordat insuficient personalitatea matura si echilibrata si aceste aspecte pot pune în discutie valabilitatea generalizarilor sale.

4. Critici aduse teoriilor lui S. Freud

Ulterior, cercetari si teorii contemporane au formulat o serie de limite punctuale ale teoriei lui Freud.

Paulhus, Fridhandler & Hayes (1997) au identificat faptul ca oamenii folosesc, într-adevar, mecanisme de apararea a eului dar pun sub semnul întrebarii faptul ca aceste mecanisme opereaza la nivel inconstient.

Smith (1998) si Westen (1998) au demonstrat ca evenimente si experiente pe care nu ni le putem reaminti ne pot influenta gândurile si actiunile.

O serie de puncte slabe au fost identificate la nivelul teoriei psihodinamice. Concluziile la care a ajuns Freud se bazeaza aproape în întregime pe câteva studii de caz, motiv pentru care rezultatele cu greu pot fi extrapolate la nivelul întregii populatii. Cele mai multe paciente ale sale au fost femei din clasa de sus a Vienei care nu numai ca aveau probleme psihice dar au si fost crescute într-o societate în care discutiile despre sex nu erau permise.

Feist & Feist (1998) insista asupra faptului ca viziunea lui Freud asupra personalitatii si dezvoltarii acesteia reflecta valorile vest europene si nord americane care însa nu se regasesc în cultura altor popoare.

Triandis (1997) a evidentiat faptul ca conceptele de sine si eu centrale în teoria personalitatii a lui Freud se bazeaza pe o cultura individualista, cu valori orientate spre sine, si din acest motiv nu mai sunt la fel de ilustrative pentru dezvoltarea personalitatii într-o cultura de factura colectivista ca cele din Asia si Africa.

Masson, J. (1984) a adus argumente în favoarea faptului ca lui Freud i-a fost teama sa accepte ca pacientele sale au fost abuzate sexual de catre parinti în copilarie deoarece acestia erau oameni cu multa putere si influenta în Viena acelor vremuri. Freud a numit aceste experiente despre care vorbeau pacientele sale dorinte neîmplinite sau fantezii si nu amintiri ale unor experiente reale.

Esterson (1993) mentioneaza ca este posibil ca Freud însusi, sa modifice în mod inconstient rezultatele terapiilor pentru a ilustra mai bine teoria sa.

Hall, Lindzey & Campbell (1998) sustin posibilitatea ca Freud sa fi utilizat o serie de întrebari care i-au influentat pe pacienti sa-si aminteasca evenimente din copilarie care nu s-au întâmplat niciodata.

Ofshe & Watters (1994) insista asupra faptului ca si în zilele noastre exista preocupari în ceea ce priveste pacientii care recupereaza amintiri reprimate despre abuzurile sexuale din copilarie si care, de fapt, nu sunt decât false evocari implantate de catre terapeutii lor.

Sayers (1991) analizeaza reactiile feministilor, femei si barbati deopotriva, fata de concentrarea excesiva a lui Freud asupra dezvoltarii sexuale a baiatului si asupra invidiei de penis a fetitelor. Karen Horney, o cunoscuta contemporana neo-freud-iana a propus o teorie care explica exclusiv dezvoltarea psihosexuala a femeilor.

Feist & Feist (1998) mentioneaza ca, dupa standarde metodologice contemporane, definitiile date de Freud sinelui, eului, conflictului inconstient si altor concepte reclama mai multa precizie, masurari si testari.

Convingerea lui Freud ca actiunile oamenilor sunt determinate de dorinte instinctuale neconstientizate ignora faptul ca o mare parte din conduitele noastre depasesc nivelul gratificatiei instinctuale. Motivatia de a atinge scopuri personale, de natura sociala sau spirituala este, de asemenea, constientizata si asumata prin învatare.

Spiro M. (1982) a analizat crezultatele cercetarii lui Malinowski B. (1927) asupra unor familii din Tribul Trobriand si a concluzionat ca intensitatea si importanta complexului lui Oedip variaza în relatie cu cantitatea si calitatea controlului pe care parintii îl exercita asupra copiilor, control care, la rândul sau, variaza în functie de structura grupului domestic.

Parsons T. (1976) noteaza ca tot mai multi antropologi interesati de studiile despre cultura si personalitate resping ideea universalitatii complexului lui Oedip.

C. Teme de dezbatere

1. Conduitele alimentare atipice - obezitatea. Discutie pe analiza tipului de personalitate din perspectiva modelului dezvoltarii psihosexuale al lui S. Freud.

2. Imposibilitatea identificarii cu parintele de acelasi sex..

Exemplificari si analize ale unor prezente paterne cu care copiii nu se pot identifica. Identificarea consecintelor si formularea unor concluzii.

Tabel nr.1 Modelul stadial al dezvoltarii psihosexualitatii la S. Freud