Nasterea filosofiei ca filosofie politica

Nasterea filosofiei ca filosofie politica

Teza lui Leo Strauss este ca importanta filosofiei politice este vizibila în toate aspectele vietii noastre; mai ales în cele nereusite. Traim print 13513k109n re maxime si adevaruri a caror evidenta nu o chestionam si asta ne rezerva adesea surprize. Sa pornim doar de la unul dintre documentele care întemeiaza civilizatia moderna: Declaratia americana de independenta care are un capitol consacrat drepturilor omului. Iata cum suna acesta:

"We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their creator with certain unalienable rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness."

Nu dreptul la munca, la locuinta sau la educatie sunt formulate în declaratia universala a drepturilor omului ci niste drepturi mult mai putin concrete, mult mai teoretice: dreptul la viata, la libertate si fericire. Cum definim toate aceste notiuni? si cum putem întelege aceste drepturi universale, pe care le avem în virtutea faptului ca suntem oameni? În declaratia universala a drepturilor omului si cetateanului apar noi concepte filosofice. Ni se spune ca scopul orânduirii politice este pastrarea drepturilor fundamentale: la libertate, proprietate, siguranta si rezistenta la opresiune.

Leo Strauss justifica nevoia unei filosofii politice subliniind directia problematica pe care au luat-o, de fapt, stiintele sociale: spre un pur instrumentalism si spre rezolvarea problemelor practice si imediate. Ca urmare, investigatia asurpa fundamentelor ajunge sa lipseasca cu desavârsire.

"Conform stiintelor noastre sociale, putem fi, sau putem deveni întelepti în tot felul de chestiuni de importanta secundara, însa trebuie sa ne resemnam sa fim de o ignoranta crasa în cel mai important dintre aspecte: nu putem avea nici o cunoastere asupra principiului ultim pe care se întemeiaza toate alegerile noastre."

Filosofia politica, ca si filosofia pur si simplu începe, spune Leo Strauss, în Grecia antica, cu disputa între natura si conventie. Este societatea umana, legile ei, drepturile cetatenilor sau dreptatea ca atare, ceva natural atasat faptului ca suntem oameni sau toate cele de mai sus sunt doar rezultatul unor conventii? Pentru Leo Strauss, ne gasim înca în interiorul acestei întrebari fundamentale. Ea a conturat doua mari directii în filosofia politica.

Conventionalismul

Individul este prea slab pentru a trai singur si are nevoie de ajutorul celorlalti

Legile care reglementeaza societatea umana sunt rezultatul unor conventii

Teoriile dreptului natural

• Omul este un animal politic
• Exista ceva natural în organizarea politica iar regulile acesteia nu sunt doar simple conventii
• Exista o conceptie naturala despre dreptate sau niste drepturi naturale ale fiintei umane, drepturi care nu depind de forma particulara pe care o ia o societate sau alta.

Originile filosofiei politice sunt marcate, sustine Leo Strauss, de initierea unei reflectii asupra politicii, asupra naturii si organizarii cetatii, aparute în Atena democratica în secolul al V-lea î. Chr. Importanti pentru aceasta poveste sunt sofistii si Socrate iar apoi Platon si Aristotel.

"În forma sa originara, filosofia politica înteleasa în sens larg reprezinta esenta filosofiei, sau, mai curând, cea dintâi filosofie."