OMUL! Intrebarea cu privire la fiinta umana a
interesat mitul, religia, arta, filosofia si stiinta. In toate sistemele
religioase, maxima de la Delfi "Cunoaste-te pe tine insuti" e privita ca un
imperative categoric, ca o 13313c214n lege morala, religioasa, fundamentala. Lumea,
potivit invataturii sofistilor, este doar ceea ce am produs noi. Numai pt om
lumea are sens ca "lume". "Omul e masura a tuturor lucrurilor" si anume "a
celor ca sunt cum ca sunt si a celor ce nu sunt um ca nu sunt". Toate
cunostiintele tb sa aiba un sens pt omul care actioneaza. Poate ca omul care
traieste intr-o lume concreta e masura tuturor lucrurilor, omul care stie; amul
care isi imagineaza si actioneaza. Centrarea cunoasterii pe om si pe actele
sale inaugureaza o noua etapa a filosofiei care incepe cu atutocunoasterea.
Sofistica propune un anume ideal de om si umanitate; omul ca "masura a tuturor
lucurilor"- poate insemna prima propozitie care da sens conditiei umane. Omul
devine om intrucat ia in stapanire, masoara lucrurile, adica le valorizeaza, le
da chip, la umanizeaza. Omul e singura fiintare care-si "masoara" existenta.
Simpla masurare inseamna o prima punere a lucrurilor intr-o anume depemdenta de
fiinta noastra. "A masura" inseamna a cunoaste un lucru, a-l prinde intr-o
relatie cu noi sau cu sistemul relatiilor noastre. In sensul acesta, luarea in
stapanire sau omul ca masura a tuturor lucrurilor poate fi inteleasa ca prima
propozitie a umanismului, a umanismului ca explicatie a omului. Omul este
masura, adica uneste in stiinta si in actiunea sa natura lui si natura
lucrurilor. Gandirea umanului va ajunge la maturitatea-i deplina cu Socrate. El
a fost omorat pt ca a invatat pe altii arta de a vorbi, dar mai ales de a cunoaste.
El nu risca nici unde o definitie pt om. El ne ofera numai o analiza detaliata
a calitatilor si virtutilor sale umane. Omului nu-i ptem descoperi natura in
felul in care putem detecta natura lucrurilor fizice. Filosoful vrea sa
justifice existenta generica a omului ca umanitate prin punerea sufletului in
termeni metafizici. Sufletul are toate atributele principiului: nenascut;
nepieritor; intransformabil (venind din lumea zeiilor). Cunoaste-te pe tine
insuti exprima nu un momolog, ci un dialog. Numai pe calea gandirii dialectice
si a dialogului putem aborba cunoasterea naturii umane. La intrebarea "Ce e e
omul?" un raspuns indirect ar fi acela ca omul e fiintarea care se afla in mod
constant in cautare de sine - o fiinta care in orice moment tb sa examineze si
sa analizeze conditiile sale de existenta. Atitudinea critica fata de existenta
umana reprezinta, poate, adevaratul sens al vietii. Viata lipsita de aceasta
cercetare, va spune Socrate, nu e trai de om. De asemenea, omul ar fi fiinta
care, atunci cand i se adreseaza o intrebare rationala, ar putea da un raspuns
rational. Esenta omului depinde de valoarea pe care si-o atribuie lui
insusi.Singurul lucru care tb cautat e nazuinta interioara a sufletului.
Datoria fundamentala a omului e autointerogarea. Cel ce traieste in armonie cu
propriul eu, traieste in aronie cu universul. Omul face dovada puterii sale
inerente de critica, de judecata si de discernamant, intelegand ca in aceasta
corelatie Eul, si nu Universul are partea conducatoare. Importanta conceptiei
stoice despre om consta in faptul ca ea ofera omului pe langa un sentiment profund al armoniei
sale cu natura si un sentiment al independentei morale fata de natura. Fiinta
omului e libera in masura in care-si domina dorintele. Numai astfel devine independent
de natura si traieste in armonie cu ea./ Potrivit lui Augustin, ratiunea umana
nu ne poate arata calea spre adevar si intelepciune. Puterea originala a
ratiunii dupa caderea in pacat a lui Adam a fost pierduta. Ratiunea singura nu
se mai poate regasi si intoarce la esenta-i de dinainte de cadere. Daca acest
lucru e posibil e posibil numai prin gratia divina. Demnitatea omului tb sa se
afle in proximitatea ingerilor. Omul poate alege intr-o existenta superioara si
una animalica, natura sa nu este fixata, e in mod nelimitat deschisa si, in
acest sens e demiurgica. El dispune de puteri creatoare nemarginite in ceea ce
priveste propria-i fiinta. Prin libertate omul tb sa tinda spre modelul divin.
Inaltarea in trepta spre D e scopul oricarei exitente umane. Ultima treapta a
cunoasterii, duce la cunoasterea lucrurilor divine, la cunoasterea temeiului
intregii exitente. Omul tb sa abandoneze pretentia aroganta si provinciala de a
privi micul cerc in care traieste ca pe un model al universului. Universul infinit
nu pune limite ratiunii umane./ Creatie a limbajului, umul e o fiinta
liber-cugetatoare ale carei forte se dezvolta progresiv.
