Polemarchos, 331c-336a
Polemarhus este fiul si mostenitorul lui Cephalos si preia sarcina de a raspunde īn continuare la īntrebarile lui Socrate. El reformuleaza problema spunānd ca dreptatea nu este echiva 24124u2013y lenta cu plata datoriilor, ci cu plata datoriilor atunci cānd acest lucru este potrivit. Dreptatea īnseamna a face bine prietenilor si rau dusmanilor.
Background:
Polemarhos este un ofiter al armatei ateniene (metecii sunt primiti īn armata, desi nu sunt cetateni, adica nu pot vota si nu pot fi alesi). Pentru un soldat, prietenii sunt camarazii de arme, iar dusmanii variaza. A da prietenilor īnseamna a īmparti prada de razboi sau alimentele "rechizitionate". Nici "prietenii" invocati, nici "binele" sustinut de Polemarhos nu este dintre cele avute īn vedere de Socrate.
Critica lui Socrate:
Socrate critica notiunea de dreptate a lui Polemarhos invocānd diferenta īntre cunoasterea specializata si cunoasterea obisnuita. Daca e vorba de a da un medicament unui prieten, īn cine s-ar īncrede Polemarhos: īn medic sau īntr-o persoana dreapta? Dar atunci cānd este vorba de a da hrana buna: īntr-o persoana dreapta sau īn femier?
Īn fiecare caz, Polemarhos alege cunoasterea specializata - la care Socrate īntreaba la ce este buna dreptatea si primeste raspunsul: "Atunci cānd cele bune sunt puse la pastrare" (pentru a fi apoi distribuite - din nou o trimitere la armata). Dar, atunci cānd cele bune sunt puse la pastrare, ele sunt nefolositoare. Astfel, Socrate īl face pe Polemarhus sa spuna ca dreptatea este nefolositoare cānd bunurile sunt folositoare si folositoare cānd bunurile sunt nefolositoare, adica se ajunge la o absurditate.
Problema: cunoasterea specializata
Techne (mestesug): este īntotdeauna īndreptat spre un scop. Virtutea se masoara cu capacitatea mestesugarului de a atinge telul corespunzator mestesugului sau. Īn mod similar, Socrate masoara virtutile morale īn functie de capacitatea celui care le urmareste de a atinge scopurile vietii umane (eudaimonia, fericirea).
|
