Povestiri Zen

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Nan-in, un maestru din epoca Meji, a fost vizitat de un profesor universitar, care dorea sa cunoasca ce înseamna filozofia Zen. Nan-in îl servi cu ceai. A umplut ceasca oaspetelui, dar a continuat sa toarne. Profesorul îl privi mirat si-i spuse: "Ceasca s-a umplut, nu mai încape nimic!" Maestrul spuse: "Tu, ca si aceasta ceasca, esti plin de parerile tale, de prejudecati. Cum sa-ti explic ce înseamna Zen, daca nu are unde sa intre? Goleste-ti mai întâi ceasca."

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Maestrul Hakuin era admirat de vecini pentru puritatea vietii sale. Alaturi locuia o fata frumoasa, fiica unor negustori de alimente. Într-o zi, ca un trasnet picat din senin, parintii descoperira ca fiica lor era însarcinata. Desi fata nu voia sa spuna cine-i tatal, pâna la urma marturisi ca era Hakuin. Atunci, parintii furiosi, se dusera la maestru. "Aaa, da?" a fost singurul lui raspuns. Când s-a nascut copilul, i l-au adus lui Hakuin, care l-a îngrijit, fara sa-i pese ca-si pierduse reputatia. Dupa un an, tânara mama nu mai rezista si spuse adevarul. Tatal copilului era un tânar care lucra în târgul de peste. Dupa ce parintii se împacasera cu ginerele, tinerii parinti se dusera la Hakuin sa-si ceara iertare si sa-si ia copilul înapoi. Hakuin nu le reprosa nimic, ci spuse doar atât: "Aaa, da?"

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Un student îl întreba pe Gasan: "Ai citit Biblia crestinilor?" "Nu. Citeste-mi tu din ea". Studentul deschise Biblia si citi din Evanghelia lui Matei: "De ce te îngrijesti de haine? Priveste crinii câmpului: nu lucreaza, nu tes, dar nici Solomon nu a fost îmbracat atât de frumos." "Cel ce a spus asemenea lucruri, preciza Gasan, pare un om ce a atins iluminarea!" Studentul citi în continuare: "Cere si ti se va da, cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide." Gasan comenta: "Foarte frumos! Cel care a spus asta, e un Buddha!"

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Juin, un maestru din Shingon, era, era un savant renumit în cunoasterea limbii sanscrite. În tinerete tinuse conferinte asupra unui subiect. Mama sa afla si-i scrise. "Nu cred, fiule, ca ai devenit calugar din dorinta de a te transforma într-o enciclopedie ambulanta. Informatiile, comentariile, gloria si onorurile nu au sfârsit. As vrea sa renunti la conferinte si sa te retragi într-un templu mic, izolat. Dedica-te meditatiei si asa te vei realiza cu adevarat".

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Maestrul Shaku parasi aceasta lume când avea saizeci si unu de ani. Dupa munca de-o viata, lasa multe învataminte, mai bogate decât ale majoritatii maestrilor Zen. În timpul vietii, discipolii sai puteau sa doarma ziua. El însa, desi tolera acest lucru, nu irosea nici o clipa. Pe când avusese doisprezece ani, studia filosofia Tendai. Într-o zi de vara, în timp ce maestrul plecase undeva, micul Soyen se simtise atât de toropit, încât se întinsese pe pamânt si adormise. Dupa trei ore, s-a trezit brusc, simtind ca a intrat maestrul. Era prea târziu, maestrul era lânga el. "Scuza-ma", sopti maestrul, învelindu-l cu grija, ca pe un oaspete de seama. De atunci, Soyen nu a mai dormit niciodata dupa-amiaza.

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Tosui a fost un maestru Zen celebru la vremea sa. Vizitase multe temple si predase în multe provincii. Ultimul templu în care predase era atât de plin de discipoli, încât Tosui decise sa-si întrerupa cursurile, sfatuindu-si elevii sa plece unde vor voi. Apoi, disparu si el. Dupa trei ani, unul dintre discipoli îl descoperi traind printre cersetori, sub un pod din Kyoto, si-l ruga sa-l instruiasca. "Daca reusesti sa faci ce fac si eu, macar câteva zile, poate ca te voi instrui", îi raspunse Tosui. Discipolul se îmbraca în zdrente si petrecu o zi alaturi de maestru. Unul dintre cersetori murind, Tosui si discipolul îi carara cadavrul si-l îngropara, la miezul noptii. Apoi se întoarsera sub pod. Tosui dormi profund, dar discipolul nu reusi sa închida ochii. Dimineata Tosui îi spuse: "Azi nu mai e nevoie sa ne cersim mâncarea caci a mai ramas câte ceva de la cel ce-a murit. Discipolul n-a fost în stare sa manânce. "stiam ca n-o sa fii în stare, i-a spus Tosui, du-te deci în pace!"

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Într-o zi, când armata japoneza facea manevre, comandantii si-au stabilit cartierul general în templul lui Gasan. Acesta îi spuse bucatarului: "Sa-i servesti pe ofiteri cu aceleasi mâncaruri simple pe care le mâncam si noi". Militarii, obisnuiti sa fie tratati altfel, s-au suparat si unul i-a spus lui Gasan: "De ce nu ne tratezi cum se cuvine? Noi suntem soldati, ne sacrificam viata pentru patrie!" Gasan îi raspunse: "si noi ce suntem? Noi suntem soldatii întregii omeniri si ne straduim sa salvam toti oamenii!"

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Un soldat, numit Nobushige, se duse la Hakuin si-l întreba: "Exista cu adevarat rai si iad?" "Cine esti tu?" îl întreba Hakuin. "Sunt un samurai" "Tu? se mira Hakuin, ce nobil te-ar lua pe tine în garda lui? Ai o mutra de caraghios!" Soldatul se înfurie si duse mâna la teaca, dar Hakuin continua: "Ai si sabie! Pariez ca-i prea tocita ca sa-mi tai capul!" Nobushige trase sabia din teaca, dar Hakuin îi spuse: "Asa se deschid portile infernului!" La aceste cuvinte, samuraiul, întelegând în sfârsit pilda maestrului, puse sabia în teaca si se înclina. "Asa se deschid portile raiului", zise atunci maestrul.

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Nobunaga, un mare razboinic, hotarâse sa atace dusmanul, desi armata lui era doar a zecea parte din cea inamica. El era sigur ca va învinge, dar soldatii lui erau plini de îndoiala. Atunci, Nobunaga opri marsul în fata unui templu si le spuse oamenilor sai: "Dupa ce ma voi ruga în templu, voi da cu banul: daca iese cap, vom câstiga; daca iese stema, vom pierde. Suntem, doar, în mâna destinului." Intra astfel în templu, se ruga cu tacere, apoi iesi si dadu cu banul. La aruncare a cazut cap. Soldatii, încrezatori, erau nerabdatori sa dea lupta. Dupa ce au câstigat batalia, locotenentul lui Nobunaga spuse: "Nimeni nu poate schimba destinul!" "Asa e", recunoscu Nobunaga, aratându-i moneda care avea cap pe ambele fete.

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Yamaoka Tesshu era unul dintre învatatorul împaratului. Era si maestru de scrima si foarte pregatit în filosofia Zen. Casa lui era refugiul cersetorilor si napastuitilor. Avea doar o singura haina pentru ca împartea tot ce avea celor saraci. Împaratul, vazându-i haina roasa, îi dadu bani sa-si cumpere alta noua. A doua zi, Yamaoka aparu tot în haina cea veche. "De ce nu ti-ai luat haine noi?" îl întreba împaratul. "I-am îmbracat pe fiii Maiestatii voastre", raspunse învatatul.

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Hogen, un învatat chinez, traia într-un templu mic, la tara. Într-o zi, au sosit patru calugari ratacitori si l-au rugat sa le dea voie sa aprinda un foc în curtea templului, ca sa faca baie. Hogen îi auzi vorbind, în timp ce taiau lemnele, despre subiectivitate si obiectivitate. Se duse la ei si le spuse: "Priviti piatra asta mare. Ce credeti, exista doar în mintea voastra, sau în afara ei?" Unul dintre calugari raspunse: "Conform budismului, totul e doar o închipuire a mintii. Piatra, deci, se afla doar în mintea mea". "Cred ca ai un cap tare greu, remarca Hogen, daca umbli carând cu tine o piatra ca asta!"

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Zengetsu, un maestru chinez din timpul dinastiei T'ang, a scris pentru elevii sai urmatoarele sfaturi: "Sa traiesti în lume, dar sa nu strângi legaturile cu pulberea lumii, aceasta este linia de conduita a unui adevarat discipol Zen. Când vezi fapta buna a cuiva, cauta sa o repeti. Chiar si când esti singur, poarta-te de parca ai avea alaturi un oaspete nobil. Exprima-ti sentimentele, dar nu fi peste masura de expansiv. Saracia este comoara ta; n-o schimba cu o viata îmbelsugata. Un om poate parea altora prost, fara sa fie în realitate. O poate face pentru a-si apara spiritul cu discernamânt. Virtutile sunt fructul autodisciplinei, nu cad din cer, ca ploaia sau zapada. Modestia este baza tuturor virtutilor. Lasa-i pe ceilalti sa descopere ca ai atins iluminarea. Un suflet nobil nu se expune în vazul tuturor. Cuvintele trebuie sa fie ca niste pietre pretioase, scoase rar la iveala, dar de mare valoare. Pentru cel ce filosofeaza cu adevarat, fiecare zi e o zi buna. Timpul trece, dar el înainteaza. Nici gloria, nici defaimarea nu trebuie sa-l influenteze. Critica-te des, dar nu-i critica pe altii. Nu discuta despre ce-i drept si ce-i rau. Unele lucruri drepte au fost socotite, mult timp, rele. Pentru ca-i posibil ca dreptatea sa fie recunoscuta dupa secole, nu trebuie sa pretinzi recunoasterea ei imediata. Traieste cu un scop si lasa rezultatele în seama marii legi a universului. Petrece-ti fiecare zi într-o contemplare plina de seninatate".

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Pe când studia, Yamaoka Tesshu vizitase toti maestrii. Într-o zi, se duse la Dokuon din Shokoku. Dorind sa-i arate pregatirea sa, îi spuse: "Mintea, Buddha, fiintele, nu exista, de fapt! Adevarata natura a fenomenelor este vidul. Nu exista realitate, nici iluzie, nici întelepciune, nici prostie. Nu exista nimeni care sa dea, nimeni care sa primeasca. Dokuon, care bea tacut o ceasca cu ceai, nu spunea nimic. Deodata însa, îl lovi pe Yamaoka cu un bat, facându-l sa sara de durere. "Daca nu exista nimic, îl întreba Dakuon, ce sari asa?"

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Hyakujo, un maestru chinez, muncea, chiar si la optzeci de ani, cot la cot cu elevii sai. Discipolilor nu le placea faptul ca maestrul se ostenea atât. stiind ca-i inutil sa discute cu el, i-au ascuns uneltele. În ziua aceea, maestrul n-a mai mâncat, nemaimâncând nici în zilele urmatoare. "S-a suparat ca i-am ascuns uneltele, îsi spusera elevii, mai bine sa le punem la locul lor." În ziua aceea, maestrul a lucrat si a mâncat, asa cum facea de obicei, iar seara le spuse: "Cine nu munceste, nu manânca!"

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Maestrul Gettan, care a trait la sfârsitul epocii Tokugawa, spunea: "Exista trei feluri de discipoli: cei care-i pot învata Zen pe altii, cei care au grija de templu si de sanctuar, iar altii sunt pur si simplu, de decor. Gasan nu împartasea aceeasi idee. Pe când studia cu Tekisui, care era foarte sever, fusese lovit de mai multe ori de maestru. Unii elevi nu suportau felul acesta de învatatura si renuntau. Gasan însa ramase spunând: "Un discipol fara valoare utilizeaza prestigiul maestrului, un discipol mediocru admira bunatatea unui maestru, dar un discipol bun se formeaza doar sub disciplina maestrului!"

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Sub îndrumarea maestrului Sengai învatau meditatia multi elevi. Unul dintre ei se scula noaptea, sarea zidul templului si se distra în oras. Într-o noapte, trecând prin dormitoare, Sengai descoperi lipsa elevului si gasi scara cu ajutorul careia sarise zidul. Sengai a luat scara si culcând-o lânga zid s-a asezat sa-l astepte. Când elevul se întoarse, vrând sa sara, puse piciorul pe capul lui Sengai. Dându-si seama ce facuse, încremeni. Sengai îi spuse: "E frig în zori. Du-te, sa nu racesti!" De atunci, elevul n-a mai iesit din templu.

·   &n 18518w2212s bsp;   &n 18518w2212s bsp; Matajuro Yagu era fiul unui celebru spadasin. Tatal sau, convins ca fiul e prea lenes pentru a-i egala maiestria, l-a izgonit. Atunci Matajuro s-a dus pe muntele Futara, la celebrul spadasin Banzo. "Vrei sa înveti mânuirea sabiei sub îndrumarea mea? Îti lipsesc cele necesare". "Daca lucrez din greu, câti ani îmi sunt necesari pentru a ajunge un maestru?", insista tânarul. "Restul vietii tale". "Nu pot astepta atât. Daca accepti sa-mi dai lectii, voi fi servitorul tau devotat. Cât timp va dura deci?" "Probabil zece ani", se îmblânzi Banzo. "Tatal meu a îmbatrânit, va trebui sa am grija de el. Daca voi munci din greu, cât va dura?" "Treizeci de ani!" "Cum asa? se mira Matajuro, adineauri ai spus ca zece ani, iar acum zici treizeci? As accepta orice lipsuri, doar ca sa învat aceasta arta într-un timp cât mai scurt!" "Se pare, spuse Banzo, ca va trebui sa ramâi cu mine saptezeci de ani caci un om care se grabeste în felul acesta rareori reuseste ceva!" "Bine, zise tânarul, întelegând ca-i pedepseste nerabdarea, accept". Pentru început, Matajuro primi ordinul sa nu aminteasca nimic de scrima si sa nu se atinga de sabie. În schimb, gatea, spala vasele, facea patul, matura curtea, îngrijea gradina. Asa trecura trei ani si Matajuro se ocupa cu aceleasi îndeletniciri. Nici macar nu începuse sa învete primele notiuni din arta careia îsi dedicase viata. Într-o zi, Banzo se strecura pe la spatele lui si-i dadu o lovitura teribila cu o spada de lemn. În ziua urmatoare, în timp ce Matajuro gatea, Banzo îl lovi din nou, pe neasteptate. De atunci, zi si noapte, Matajuro trebuia sa se apere de atacurile surpriza. Nu era clipa în care sa nu se gândeasca la sabia lui Banzo. Atunci zari pe figura maestrului un zâmbet. Matajuro ajunse cel mai mare spadasin din Japonia.

Hakuin le povestise discipolilor sai despre o batrâna care avea o ceainarie, laudându-i cunostintele despre Zen. Acestia nu l-au crezut si s-au dus la ceainarie sa se convinga. Dupa ce au intrat, batrâna i-a întrebat daca venisera sa bea ceai sau ca sa-i verifice cunostintele despre Zen. În primul caz îi va servi cu placere, în al doilea, s-o urmeze dupa un paravan. Îndata ce elevii venira dupa ea, batrâna începu sa-i loveasca cu un vatrai. sase elevi din zece suportara loviturile, nedând bir cu fugitii.