Preeminenta ontica a intrebarii privitoare la fiinta

Preeminenta ontica a īntrebarii privitoare la fiinta

stiinta īn general poate fi definita ca totalitatea unor relatii de īntemeiere īntre propozitii adevarate. Aceasta definitie nu este nici completa, nici nu exprima sensul stiintei. Ca atitudini specifice omului, stiintele au felul de a fi al acestei fiintari (al omului). Aceasta fiintare o concepem terminologic ca Dasein. Cercetarea stiintifica nu este singurul si nici cel mai aproape dintre felurile posibile de a fi ale acestei fiintari. Īn plus, Dasein-ul īnsusi este ceva privilegiat īn raport cu alte fiintari. Tocmai aceasta privilegiere [12] se cuvine sa o punem din capul locului īn evidenta. Discutarea ei va trebui sa premearga analizelor ulterioare, care, ele abia, īi vor indi 959j911j ca adevarata natura.

Dasein-ul este o fiintare care nu se margineste sa survina printre alte fiintari. El este, dimpotriva, privilegiat ontic prin faptul ca aceasta fiintare, īn fiinta ei, are ca miza īnsasi aceasta fiinta. Īnsa atunci, din constitutia de fiinta a Dasein-ului face parte faptul ca el are, īn fiinta sa, un raport de fiinta cu aceasta fiinta. Iar acest lucru īnseamna, la rīndul lui: Dasein-ul se īntelege pe sine — īntr-un fel sau altul si mai mult sau mai putin explicit — īn fiinta sa. Acestei fiintari īi e propriu faptul ca — prin fiinta sa si cu fiinta sa — aceasta fiinta īi este ei īnsesi deschisa. Īntelegerea fiintei este ea īnsasi o determinatie a fiintei Dasein-ului. Privilegierea ontica a Dasein-ului rezida īn aceea ca el este ontologic.

Aici, a-fi-ontologic nu īnseamna īnca: a constitui o ontologie. Daca pastram cuvīntul „ontologie“ pentru interogarea teoretica explicita privitoare la fiinta fiintarii, atunci faptul-de-a-fi-ontologic al Dasein-ului, avut īn vedere acum, trebuie desemnat ca pre-ontologic. Īnsa pre-ontologic nu īnseamna cītusi de putin ceva de genul fiintarii ontice, ci īnseamna a fiinta īn modul unei īntelegeri a fiintei.

Fiinta īnsasi, la care Dasein-ul se poate raporta īn cutare sau cutare fel si la care īntotdeauna se si raporteaza īntr-un fel sau altul, o numim existenta. Iar īntrucīt determinarea esentei acestei fiintari nu poate fi īmplinita prin indicarea unui „ce“ obiectual, ci a carei esenta consta, dimpotriva, īn aceea ca ea are de fiecare data sa fie fiinta care īi este proprie, am ales pentru a desemna aceasta fiintare numele de Dasein, ca pura expresie a fiintei sale.

Dasein-ul se īntelege īntotdeauna pe sine pornind de la existenta sa, de la o posibilitate a lui īnsusi de a fi sau de a nu fi el īnsusi. Aceste posibilitati, Dasein-ul fie le-a ales el īnsusi, fie a nimerit īn ele, fie a crescut dintotdeauna īn ele. Existenta este hotarīta sub forma prinderii sau a ratarii posibilitatii doar de catre fiecare Dasein īn parte. Problema existentei nu poate fi rezolvata decīt prin faptul īnsusi de a exista. Īntelegerea de sine īnsusi care este aici calauzitoare o numim existentiela (existenziell)*. Problema existentei este o „chestiune“ ontica a Dasein-ului. Pentru aceasta nu este nevoie de o deslusire teoretica a structurii ontologice a existentei. Īntrebarea privitoare la aceasta structura vizeaza explicitarea acelor aspecte care constituie existenta. Numim ansamblul acestor structuri — existentialitate. Analitica existentialitatii nu are caracterul unei īntelegerii existentiele (existenziell), ci a uneia existentiale (existenzial). Sarcina unei analitici existentiale a [13] Dasein-ului este prefigurata, īn ceea ce priveste posibilitatea si necesitatea ei, īn constitutia ontica a Dasein-ului.

Īnsa īn masura īn care existenta determina Dasein-ul, analitica ontologica a acestei fiintari are de fiecare data deja nevoie sa fi obtinut īn prealabil o perspectiva asupra existentialitatii. Īnsa noi īntelegem existentialitatea drept constitutie de fiinta a acelei fiintari care exista. Dar īn ideea unei astfel de constitutii de fiinta este deja continuta ideea de fiinta. si astfel posibilitatea unei realizari a analiticii Dasein-ului depinde la rīndul ei de o elaborare prealabila a īntrebarii privitoare la sensul fiintei īn general.

stiintele sīnt moduri de a fi ale Dasein-ului, īn care el se raporteaza deopotriva la o fiintare care nu este neaparat el īnsusi. Dasein-ului īi apartine īnsa īn chip esential: faptul de a fi īntr-o lume. De aceea īntelegerea fiintei, proprie Dasein-ului, se refera la fel de originar la īntelegerea a ceva precum „lumea“, precum si la īntelegerea fiintei fiintarii care devine accesibila īnauntrul lumii. Ontologiile care au drept tema fiintarea al carei caracter de fiinta nu e de ordinul Dasein-ului sīnt asadar īntemeiate si motivate īn structura ontica a Dasein-ului īnsusi, structura ce contine īn sine determinatia unei īntelegeri preontologice a fiintei.

De aceea ontologia fundamentala, singura din care pot lua nastere toate celelalte ontologii, trebuie cautata īn analitica existentiala a Dasein-ului.

Dasein-ul are asadar o multipla preeminenta īn raport cu celelalte fiintari. Prima preeminenta este una ontica: aceasta fiintare este determinata, īn fiinta ei, prin existenta. A doua preeminenta este una ontologica: Dasein-ul este, pe baza determinatiei sale de existenta, īn el īnsusi „ontologic“. Īnsa pe de alta parte Dasein-ului īi apartine īn chip tot atīt de originar — īn calitatea sa de constituent al īntelegerii existentei — o īntelegere a fiintei tuturor fiintarilor care nu sīnt de ordinul Dasein-ului. De aceea Dasein-ul are a treia preeminenta, iar ea este conditia ontic-ontologica a posibilitatii tuturor ontologiilor. Dasein-ul s-a dovedit astfel a fi acea fiintare care trebuie īn primul rīnd interogata ontologic, īnaintea tuturor celorlalte fiintari.

Īnsa la rīndul ei, analitica existentiala are īn cele din urma o radacina existentiela, adica ontica. Numai daca īnsasi interogarea de ordinul cercetarii filozofice este sesizata existentiel ca posibilitate de fiinta a Dasein-ului care de fiecare data exista, numai atunci apare posibilitatea unei deschideri a existentialitatii existentei si, astfel, posibilitatea luarii īn posesie a unei problematici ontologice īn genere, īntemeiate īn chip satisfacator. [14] Īnsa prin aceasta si preeminenta ontica a īntrebarii privitoare la fiinta a devenit clara.

Preeminenta ontic-ontologica a Dasein-ului a fost vazuta īnca de multa vreme, fara īnsa ca īn felul acesta Dasein-ul īnsusi sa ajunga sa fie sesizat īn structura sa veritabil ontologica sau macar sa fi fost problematizat īn acest sens. Aristotel spune: yuc¾ t Ōnta p j ™stin Sufletul (omului) este īntr-un anume fel fiintarea; „sufletul“, care constituie fiinta omului, des-copera prin modurile sale de a fi — a‡sqhsij si nŅhsij — īntreaga fiintare īn privinta faptului ca ea este si ca este īn cutare fel, ceea ce īnsemna ca o des-copera si īn fiinta ei. Aceasta propozitie aristotelica, ce trimite la teza ontologica a lui Parmenide, a fost preluata de Toma d’Aquino si discutata īntr-o maniera specifica. Cīnd e vorba de sarcina unei deduceri a „transcendentilor“, adica a caracterelor de fiinta aflate mai presus de orice determinatie real-generica posibila a unei fiintari (de orice modus specialis entis) si care revin īn chip necesar oricarui lucru (indiferent care ar fi el) — trebuie dovedit ca si verum este un astfel de transcendens. Acest lucru se petrece prin invocarea unei fiintari careia, potrivit īnsusi felului ei de a fi, īi este propriu „sa vina laolalta“ cu orice alta fiintare. Aceasta fiintare privilegiata, acest ens, quod natum est convenire cum omni ente, este sufletul (anima).7 Preeminenta Dasein-ului fata de toate celelalte fiintari, care apare aici, chiar daca ea nu este lamurita ontologic, nu are īn chip evident nimic īn comun cu o proasta subiectivizare a īntregului fiintarii.

Aceasta punere īn lumina a privilegierii ontic-ontologice a īntrebarii privitoare la fiinta se īntemeiaza pe indicarea prealabila a preeminentei ontic-ontologice a Dasein-ului. Īnsa cīnd am analizat structura acestei īntrebari ca atare (§ 2) am constatat ca aceasta fiintare are o functie privilegiata īn īnsasi punerea acestei īntrebari. Dasein-ul s-a dezvaluit aici drept fiintarea care trebuie mai īntīi sa fie elaborata ontologic īn chip satisfacator, pentru ca interogarea sa poata deveni transparenta. Īnsa acum a reiesit ca analitica ontologica a Dasein-ului īn genere constituie ontologia fundamentala, ca astfel Dasein-ul functioneaza ca fiintare care trebuie, fundamental si īn prealabil, sa fie interogata privitor la fiinta sa.

Daca sarcina noastra devine acum interpretarea sensului fiintei, atunci Dasein-ul nu este doar fiintarea care trebuie interogata īn primul rīnd, [15] ci el este īn plus fiintarea care, īn fiinta sa, se raporteaza de fiecare data deja la acel ceva īn privinta caruia ne īntrebam īn aceasta īntrebare. Īntrebarea privitoare la fiinta nu este īnsa atunci nimic altceva decīt radicalizarea unei tendinte de a fi care apartine īn chip esential Dasein-ului īnsusi, radicalizarea īntelegerii preontologice a fiintei.