Problematica adevarului

Adevarul

Conceptul de adevar ocupa un loc central in codul teoriei cunoasterii . Privind definirea adevarului au existat numeroase dispute teoretice formulāndu-se o diversitate de pareri . Īn cadrul acestei diversitati se disting trei orientari fundamentale :

Orientarea conform careia adevarul este o proprietate exclusiva si nemijlocita o obiectului cunoasterii , adica a obiectelor , fenomenelor , proceselor , sistemelor reale . Aceasta orientare 626h78g este eronata , fiind rezultatul unei confuzii īntre planul existentei si cel cognitiv , deoarece , din faptul ca obiectul fundamental al cunoasterii īl constituie descoperirea structurilor si proprietatilor obiectelor si evenimentelor realitatii si din faptul ca adevarate sunt acele produse ale cunoasterii care realizeaza acest lucru , nu rezulta ca adevarul ar fi īnsasi lucrurile si evenimentele cu propretatile si structurile lor .

Adevarul nu poate fi o proprietate a obiectelor si fenomenelor din realitatea obiectiva . Nu putem spune despre un lucru ca este adevarat sau fals , ci cel mult ca el exista.

Orientarea conform careia adevarul este o proprietate a subiectului īn mod exclusiv , a constiintei noastre . Aceasta ar īnsemna ca fiecare constiinta sa aiba setul sau de adevaruri , dar tebuie mentionat ca īn functie de elementul constiinta se pot distinge mai multe abordari ale adevarului care sunt incorecte si conduc la erori īn cadrul activitatilor practice .

Adevartul este o proprietate a expresilor lingvistice formulate de subiect

Adevartul consta īn caracterul evident si clar al cauzelor sirezultatelor

Adevarul este rezultatul acelor produse ale cunoasterii care īntrunesc consensul

Orientarea care sustine ca adevarul este o proprietate a constiintei care este rezultat al interactiunii dintre obiectul cunoasterii si subiectul cunoscator .

Din acest unghi , adevarul este un raport , o relatie īntre cunostintele dobāndite de om in cadrul cunoasterii si starile de fapt pe care aceste cunoastinte le reflecta .

Aristotel , īn lucrearea sa "Metafizica" defineste adevarul astfel : "a enunta ca ceea ce este nu este sau ca ceea ce nu este este constituie o propozitie falsa , dimpotriva o enuntare adevarata este aceasta prin care spui ca este ceea ce este si ca nu este ceea ce nu este."

Este cuprins aici miezul a ceea ce este cunoscut sub numele de teoria adevarului .

Aceasta teorie a fost dezvoltata īn evul mediu iar īn epoca moderna ea devine o componenta esentiala a teoriei realiste , astazi cea mai raspāndita despre adevar mai ales īn cadrul conceptiei analitice despre cunoastere .

Conform acestei teorii , adevarul desemneaza corespondenta sau concordanta continutului informational al cunostinteor subiectului cunoscator , cu starea de fapt , reala a obiectului la care se refera .

Asadar , adevarul nu este o proprietate nici a obiectului cunoasterii , nici al subiectului cunoscator ci a constientului cognitiv informational vehiculat prin intermediul expresiilor propozitionale . Adevarul se manifesta exclusiv la nivelul propozitiilor .

Caracteristicile adevarului

Caracterul obiectiv al adevarului . Definirea adevarului drept coordonata a continutului informational al cunostintelor noastre cu starea de fapt reala īnseamna īn acelas timp recunoasterea caracterului sau obiectiv . Prin adevar obiectiv īntelegem existenta īn cunostintle noastre a unui continut care nu depinde de noi (de subiectul cunoscator). Caracterul obiectiv al adevarului este determinat de izvorul cunoasterii , adica de natura obiectului de cunoscut . Cānd vorbim de adevar obiectiv avem īn vedere numai continutul lui pentu ca , tinānd seama de faptul ca adevarul este dobāndit in cadrul social-istoric si al experientei umane al nu poate exista īn afara omului .

Procesul dobāndirii adevarului

Adevarul relativ-absolut

Obiectivitatea adevarului trebuie īnteleasa prin prisma procesualitatii complexe a cunoasterii .

Caracterul procesual al surprinderii devenirii adevarului unei cunostinte rezulta din caracterul contradictoriu al cunoasterii . Cunoasterea unmana este cuprinsa īntre polii unei contradictii :

Tendinta si posibilitatea subiectului de a cunoste īn mod complex si definitiv totul

Imposibilitatea realizarii , īnfaptuirii acestei tendinte si aspiratii

Prin adevar relativ se īntelege acel adevar obiectiv care īn continutul sau este partial limitat , incomplet , suspectibil de perfectionare , de adāncire si completare ulterioara . La el ajungem prin rezolvarea partiala a contredictiei fundamentala a cunoasterii .

Prin adevar absolut   se īntelege adevar obiectiv īn forma sa deplina , desavārsita care nu mai este susceptibil de aprofundare , de precizare , de completare ulterioara .

Relativitatea adevarului trebuie īnteleasa īn sensul ca fiecare cunstinta adevarata reflecta realitatea obiectiva , dar poate cuprinde toate laturile ei , ci le cuprinde numai pe acei care au patruns īn sfera cunoasterii .

Caracterul relativ al adevarului tine de ceea ce īn cadrul ei cunostintele sunt suspuse revizuirilor , īntregirilor si completarii iar cel absolut tine de ceea ce īn cadrul oricarei cunostinte rezista īn timp , este retinut din generatie īn generatie .

Sarcina stiintei este dobāndirea adevarului obiectiv relativ , care reprezinta un pas spre cel absolut .

Caracterul concret al adevarului

Adevarul concret este acel adevar care tine seama de interpretarea abstractiilor , de conditiilor de timp si loc . Concretetea adevarului rezida deci , īn faptul ca nu putem face niciodata abstractie de determinatiile spatio-temporale īn care exista si se manifesta obiectele si fenomenele .

Caracterul concret trebuie vazut īn functie de factorii care participa la procesul cunoasterii . Fiecare dintre acesti termeni (obiect,subiect) se schimba .

Faptul ca fenomenele si obiectele pe care le cunoastem sunt īntr-o continua transformare face ca cunostintele noastre sa se schimbe , sa se modifice .

Īn diferite perioade istorice exista particularitati psihologice si intelectuale ale subiectului cunoscator . Oamenii apartin unei anumite etape istorice si au la īndemāna anumite mijloace si posibilitati de investigare .

Criteriile adevarului

Prin criteriu al adevarului īntelegem un ansamblu de reguli sau semne prin care īntelegem daca un enunt este adevarat sau fals . Deci criteriul adevarului se refera la acele indicii , reguli care ne permit sa determinam riguros īntre adevar si fals .

Exista :

Criterii materiale ( criteriul corespondentei , utilitatii )

Criterii formale ( coerenta logica , demonstratia )

Criteriul corespondentei reprezinta experienta practica care permite deosebirea propozitiilor adevarate de cele false . Corespondeta este un criteriu hotarātor al adevarului .

Criteriul coerentei   este cel mai important criteriu folosit īn stiinte ca matematica , logica . Criteriul coerentei consta īn faptul ca o opinie este adevarata atunci cānd ea concorda cu celelalte opinii .

Criteriul untilitatii reprezinta cunostintele detinute de subiect si sunt adevarate īn momentul īn care se pot verifica .