Putinta de a experimenta moartea celorlalti si posibilitatea de a sesiza un Dasein in intregul sau

Putinta de a experimenta moartea celorlalti si posibilitatea de a sesiza un Dasein īn īntregul sau

Cīnd Dasein-ul īsi atinge "īntregimea" prin moarte, el īsi pierde totodata fiinta locului sau de deschidere. Trecerea la faptul-de-a-nu-mai-fi-Dasein īi retrage Dasein-ului tocmai posibilitatea de a experimenta aceasta trecere si de a o īntelege ca pe ceva experimentat. Desigur un astfel de lucru este refuzat fiecarui Dasein īn raport cu el īnsusi. si atunci cu atīt mai impresionanta devine moartea celorlalti. Ajungerea la sfīrsit a Dasein-ului devine astfel "obiectiv" accesibila. Dasein-ul poate - si asta īn primul rīnd pentru ca el este esential fapt-de-a-fi-laolalta cu ceilalti - sa obtina o experienta a mortii. Faptul acesta, ca moartea este data "īn mod obiectiv", trebuie atunci sa faca posibila o delimitare ontologica a integralitatii Dasein-ului.

Asadar din felul 131f522b de a fi al Dasein-ului ca fapt-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul noi putem extrage aceasta informatie care ne sta la īndemīna si potrivit careia, atunci cīnd Dasein-ul celorlalti ajunge la sfīrsit, el poate fi ales ca tema substitutiva pentru analiza integralitatii Dasein-ului. Dar sīntem noi īn felul acesta condusi catre telul propus?

Dasein-ul celorlalti, atunci cīnd īsi atinge "īntregimea" prin moarte, este la rīndul lui un Dasein-care-nu-mai-e-Dasein īn sensul faptului-de-a-nu-mai-fi-īn-lume. A muri nu īnseamna oare a pleca din lume, nu īnseamna a pierde faptul-de-a-fi-īn-lume? Totusi, fiinta celui mort, ca fiinta-care-nu-mai-este-īn-lume, continua sa fie - daca e īnteleasa īntr-un mod extrem - o fiinta, numai ca īn sensul de doar-simpla-prezenta a unui lucru corporal, asa cum poate fi el īntīlnit. Cīnd ceilalti mor, putem experimenta acest miraculos fenomen de fiinta ce poate fi definit ca preschimbare a unei fiintari ce are felul de a fi al Dasein-ului (īn speta al vietii) īn fapt-de-a-nu-mai-fi-Dasein. Sfīrsitul fiintarii ca Dasein este īnceputul fiintarii ca simpla-prezenta.

Totusi, aceasta interpretare a trecerii de la Dasein la doar-simpla-prezenta rateaza continutul fenomenal īn masura īn care despre fiintarea care mai ramīne nu se poate spune ca reprezinta un simplu lucru corporal. Pīna si cadavrul simplu-prezent, considerat teoretic, este un obiect posibil al anatomiei patologice, disciplina a carei tendinta de īntelegere ramīne orientata catre ideea de viata. Aceasta doar-simpla-prezenta este "mai mult" decīt un lucru material fara de viata. Prin ea este īntīlnit ceva neīnsufletit care si-a pierdut viata.

Īnsa chiar acest fel de a caracteriza ceea-ce-mai-ramīne nu epuizeaza īntregul dat fenomenal al Dasein-ului.

Spre deosebire de cel ce pur si simplu a murit, "defunctul", care le-a fost smuls "celor ramasi", face obiectul "preocuparii" sub forma pompei funebre, a īnmormīntarii, a cultului funerar. si, iarasi, acest lucru se īntīmpla deoarece defunctul, īn felul lui de a fi, este "mai mult" decīt un simplu ustensil la-īndemīna din lumea ambianta, care poate deveni obiect al preocuparii. Zabovind īn-preajma lui, plīngīndu-l si pastrīndu-l īn minte, cei ramasi sīnt cu el, īn modul grijii-pentru-celalalt care da cinstire. Relatia de fiinta cu cel mort nu poate de aceea sa fie conceputa ca fapt-de-a-fi, prin preocupare, īn-preajma unei fiintari-la-īndemīna.

Īntr-un astfel de fapt-de-a-fi-laolalta cu cel mort, defunctul īnsusi nu mai este factic "prezent" ("da"). Totusi, faptul-de-a-fi-laolalta īnseamna īntotdeauna fapt-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul īn aceeasi lume. Defunctul a parasit "lumea" noastra, lasīnd-o īn urma lui. Pornind de la aceasta lume cei ramasi īn viata pot īnca sa fie cu el.

Cu cīt mai adecvat este conceput din punct de vedere fenomenal faptul-de-a-nu-mai-fi-Dasein al defunctului, cu atīt mai limpede apare faptul ca o astfel [239] de fiinta-laolalta care-l implica pe cel mort tocmai ca nu experimenteaza adevarata fiinta-ajunsa-la-sfīrsit a defunctului. Moartea se dezvaluie desigur ca pierdere, īnsa mai degraba ca o pierdere pe care o resimt cei ramasi īn viata. Suferind aceasta pierdere noi nu avem totusi acces la pierderea de fiinta ca atare "suferita" de cel care moare. Noi nu experimentam īn chip genuin faptul-de-a-muri la celorlalti, ci īn cel mai bun caz noi sīntem īntotdeauna doar "alaturi de ei".

si chiar daca ar fi posibil si realizabil ca prin acest "a fi alaturi" sa deslusim psihologic faptul-de-a-muri al celorlalti, modul de a fi pe care īl avem aici īn vedere - īn speta faptul-de-a-ajunge-la-sfīrsit - nu ar fi defel sesizat. Īntrebarea vizeaza sensul ontologic al faptului-de-a-muri pentru cel ce moare si aceasta ca posibilitate de fiinta a fiintei sale, si nu modul īn care defunctul este si continua o vreme sa fie laolalta cu cei ramasi īn viata. Ideea de a lua moartea, asa cum este ea experimentata prin ceilalti, ca tema pentru analiza sfīrsitului Dasein-ului si a integralitatii sale nu poate oferi nici ontic si nici ontologic ceea ce ea pretinde ca poate sa ofere.

Īnsa mai presus de orice, recursul la faptul-de-a-muri al celorlalti, ca tema substitutiva pentru analiza ontologica a īmplinirii Dasein-ului si a integralitatii sale, se sprijina pe o presupozitie care demonstreaza o totala necunoastere a felului de a fi al Dasein-ului. Aceasta presupozitie pleaca de la ideea ca Dasein-ul ar putea fi īnlocuit īn chip arbitrar de catre un altul, astfel īncīt ceea ce nu poate fi experimentat īn Dasein-ul propriu devine accesibil printr-unul strain. Este īnsa aceasta presupozitie īntr-adevar atīt de neīntemeiata?

Printre posibilitatile de fiinta ale faptului-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul īn lume se afla īn chip incontestabil reprezentabilitatea unui Dasein prin altul. Īn cotidianitatea preocuparii se face uz constant si īn multe feluri de o astfel de reprezentabilitate. Īn sfera preocuparilor immediate din "lumea ambianta", ori de cite ori se pune problema de a merge undeva sa de a īntreprinde ceva, putem foarte bine sa fim reprezentati. Multimea felurilor pe care le poate īmbraca reprezentabilitatea īn faptul-de-a-fi-īn-lume nu cuprinde numai modurile uzuale ale convietuirii publice, ci ea priveste de asemenea acele posibilitati ale preocuparii limitate la anumite domenii determinate si croite pe masura diferitelor profesiuni, stari sociale sau vīrste. Īnsa o astfel de reprezentare este īntotdeauna, potrivit sensului ei, o reprezentare "īntr-o anumita problema", cu alte cuvinte este legata de preocuparea pentru ceva. Īnsa Dasein-ul cotidian se īntelege īn prima instanta si cel mai adesea pe sine pornind de la ceea ce reprezinta īndeobste preocuparea sa. "Esti" ceea ce faci. Īn raport cu aceasta fiinta, īn raport cu felul cotidian īn care ne contopim unii cu altii īn lumea preocuparii, reprezentabilitatea nu numai ca este posibila īn genere, dar ea apartine chiar, īn calitate de element constitutiv, acestui "unul-laolalta-cu-altul". [240] Aici un Dasein poate si chiar trebuie, īn anumite limite, "sa fie" un alt Dasein.

Totusi, aceasta posibilitate de reprezentare esueaza complet cīnd e vorba de a reprezenta acea posibilitate de a fi care constituie ajungerea-la-sfīrsit a Dasein-ului si care, ca atare, īi da acestuia īntregimea sa. Nimeni nu-i poate sustrage altuia propriul sau fapt-de-a-muri. Desigur cineva poate "merge la moarte pentru celalalt". Totusi aceasta īnseamna īntotdeauna a te sacrifica pentru celalalt "īntr-o privinta anume". Īnsa un asemenea "a muri pentru." nu poate niciodata sa īnsemne ca celuilalt i-a fost sustrasa, fie cīt de putin, moartea sa. Orice Dasein trebuie de fiecare data sa ia asupra-si propriul sau fapt-de-a-muri. Potrivit esentei ei, moartea este, īn masura īn care ea "este", de fiecare data a mea. Ceea ce īnseamna ca moartea este o posibilitate cu totul aparte prin care, de fiecare data, Dasein-ul propriu are ca miza fiinta sa. Īn faptul-de-a-muri ni se arata ca moartea este constituita ontologic prin faptul-de-a-fi-de-fiecare-data-al-meu si prin existenta.7 Faptul-de-a-muri nu este ceva incidental, ci un fenomen care trebuie īnteles existential, si aceasta īntr-un sens privilegiat ce trebuie delimitat mai īndeaproape.

Īnsa daca "a sfīrsi", īnteles ca "a muri", constituie integralitatea Dasein-ului, atunci fiinta acestei "īntregimi" a lui trebuie conceputa ca un fenomen existential al Dasein-ului de fiecare data propriu. Cīnd e vorba de "a sfīrsi" si cīnd e īn joc, pentru Dasein, faptul-de-a-fi-īntreg (pe care tocmai acest "a sfīrsi" vine sa-l constituie), nu exista īn chip esential nici o posibilitate de a fi reprezentat. Tocmai aceasta realitate existentiala este cea pe care o ignora solutia amintita, atunci cīnd propune faptul-de-a-muri al celorlalti ca tema substitutiva pentru analiza integralitatii.

Īncercarea de a face accesibil, īntr-un chip adecvat fenomenologic, faptul-de-a-fi-īntreg al Dasein-ului a esuat astfel din nou. si totusi rezultatul acestor consideratii nu este negativ. Ele s-au orientat catre fenomene, chiar daca lucrul s-a petrecut īntr-o forma rudimentara. S-a aratat faptul ca moartea este un fenomen existential. Acest lucru īmpinge cercetarea īntr-o directie pur existentiala, catre Dasein-ul de fiecare data propriu. Pentru analiza mortii ca fapt-de-a-muri nu ne ramīn decīt doua posibilitati: fie sa construim un concept pur existential al acestui fenomen, fie sa renuntam la īntelegerea lui ontologica.

Atunci cīnd am caracterizat trecerea de la Dasein la faptul-de-a-nu-mai-fi-Dasein, īnteles ca fapt-de-a-nu-mai-fi-īn-lume, a rezultat īn continuare ca iesirea-din-lume a Dasein-ului īn sensul faptului-de-a-muri trebuie distinsa de o iesire-din-lume a simplei-vietuitoare. Sfīrsitul unei vietuitoare īl concepem terminologic ca "pieire". [241] Diferenta aceasta nu o putem vedea decīt daca distingem īntre faptul-de-a-sfīrsi propriu Dasein-ului si sfīrsitul unei vieti īn general. Desigur, putem foarte bine sa concepem faptul-de-a-muri ca pe unul fiziologic sau biologic. Īnsa conceptul medical de exitus nu este identic cu cel de "pieire".

Din cele discutate pīna acum cu privire la posibilitatea ontologica de a sesiza moartea devine īn acelasi timp clar ca anumite substructuri - care ni se impun fara sa ne dam seama - ale fiintarii avīnd un alt fel de a fi (calitatea-de-a-fi-simpla-prezenta sau viata) ameninta sa creeze confuzie īn interpretarea fenomenului, si aceasta īnca de la nivelul primei sale detineri-prealabile adecvate. Noi nu putem īntīlni acest fenomen decīt īn masura īn care, pentru analiza noastra ulterioara, vom cauta un mod ontologic satisfacator de a defini fenomenele care sīnt constitutive pentru el, precum "sfīrsitul" si "integralitatea".