Raporturi dintre cauzalitate si finalitate

Finalismul a interpretat finalitatea ca fiind de esenta supranturala iar determinismul  mecanicist nu recunoaste un asemenea fenomen pentru ca îl considera inc 353j94d ompatibil cu relatia cauzala obiectiva . Cu timpul însa , finalitatea n-a mai putut fi exclusa din întelegerea unor fenomene ; unele stiinte precum biologia , psihologia , stiintele sociale , trebuind sa tina seama de ea ca fiind un fenomen real .

Determinismul pobabilistic care s-a impus treptat in stiinta si în filosofie a rezolvat presupusa antinomie dintre cauzalitate si finalitate , considerând-o si pe aceasta din urma la o forma specifica de cauzalitate . În primul rând întelegerea si explicarea fenomenelor umane si sociale cereau luarea în considerare a scopurilor urmarite de oameni în procesul muncii si în întreaga lor activitate care sunt o forma specifica de finalitate .

Constiinta  l-a diferentiat însa pe om , scopul fiind celula acesteia . Tot omul este cel care a introdus succesiunea de finalitati si în masinile complexe , faurite de el sub forma programului prevazut in functionarea lor .

Conexiunile inverse proprii sistemelor cibernetice ne dezvaluie schema logica a finalitatii . Finalitatea nu mai are astfel nimic comun cu supranaturalul si cu predestinarea , ci este vorba de autodeterminare specifica sistemelor vii si socio-umane .

Destinul ni-l faurim fiecare atunci când dobândim prin educatie simtul valorilor si actionam conform lor , dar si pentru îmbogatirea acestora . Destinul e deci legat de om ca fiinta capabila de creatie , el nu e prescris , cum se spunea adeseori , el este scris pe masura ce se împlineste . Destinul nu e decât viitorul pe care ni-l faurim fiecare si toti împreuna , dar care nu e înscris nicaieri .

Categoria de lege

Legea e un raport general , necesar , esential între fenomene sau între laturile interne ale acestora . Daca principiul cauzalitatii raspunde la întrebarea "De ce?" , legile ne arata mai ales cum se produc si cum evolueaza fenomenele.

Scopul stiintei nu e numai de a explica , cauzele fenomenelor , ci si de a descoperi si formula legile .

Legile difera în primul rând prin gradul de generalitate si de aplicabilitate , unele fiind universale sau cu o arie foarte extinsa . Legile fizice si chimice au o arie mai larga de actiune decât cele biologice , iar acestea sunt mult mai generale decât legile sociale .

Legile dinamice actioneaza la nivelul fiecarui caz în parte ; astfel de legi sunt cele ale mecanicii newtoniene .

Raportul dintre necesitate si întâmplare

Necesar - e ceea ce nu are si nu poate avea alternativa , ceea nu poate sa nu fie sau e imposibil sa nu fie .

Întâmplator - ceea ce e posibil sa fie , dar si sa nu fie , adica ceea ce are alternative.

Necesitatea se refera la relatii relativ constante si repetabile dintre fenomene . Legea este principala forma a necesitatii in stiinta . Dimpotriva , întâmplarea se refera la raporturi variabile , fluctuante , care nu sunt constante si irepetibile între fenomene .

Întâmplarea este strâns legata de însusirile individuale , esentiale , fenomenale ale proceselor si mai ales de caracteristicile structurale ale unor fenomene de masa .

stiinta contemporana pune in evidenta relativitatea distinctiei dintre necesar si întâmplator , dintre necesitate si hazard , ele trecând unul în altul , completându-se reciproc , formând o adevarata bucla ce se închide .

Posibilitatea si probabilitatea

În evolutia si dezvoltarea lor , fenomenele parcurg diferite etape , trecând de la starea de posibilitate si potentialitate la cea de realitate .

Posibilitatea se refera la starile virtuale ale unui sistem . Pâna la efectul care urmeaza sa se produca cu necesitate in urma actiunii cauzei va ramâne doar o simpla posibilitate , daca sunt întrunite si anumite conditii care favorizeaza si declansaza producerea lui . Viitorul însusi constituie o suma de posibilitati si virtualitati din care se realizeaza numai una si anume cea care are cele mai multe sanse si pe care o ajuta sa se realizeze atât conditiile interne si externe favorabile dar si optiunea , vointa si actunea umana , când este vorba de fenomene sociale si actiuni ale omului .

Putem afirma ca omul este fiinta care sta cel mai mult sub semnul posibilului , si deci al incertitudinii .