SOFISMUL

SOFISMUL

Scurta istorie a sofismului

Sofismul vazut ca punct de plecare in logica, curent filosofic, definitia sofistului si sofisme celebre SOFISTICA In sec.v i.e.n se dezvolta in Grecia o miscare a eliberarii intelectuale de povara vechilor mituri si traditii.Istoricii vorbesc despre de aceasta perioada ca despre o perioada a 'iluminismului grec'.

Cu toate ca sofistii reprezinta din punct de vedere etic si filosofic, o perioada de confuzie, printr-o conceptie care rasturna valorile general admise, ridicandu-se impotriva celor ce acceptau adevaruri absolute si definitive, ei se inscriu in istoria logicii cu o functie bine definita.

Ce sunt sofistii?
Sofistii erau in opinia conteporanilor un fel de avocati fara scrupul, al caror singur scop era sa castige bani si eventual glorie.in acest sens le era imputat si faptul, neobisnuit pe atunci, ca filosofii sa ia bani pentru lectiile predate, dar mai ales conceptia lor care nu se raporta la nimic ferm, universal.Ideea de bine, frumos, justitie din conceptia lui Platon si Socrate era inlocuita cu interesul particular, dand posibilitatea unei rasturnari a valorilor.

Initial numele de sofisti era acordat tuturor ganditorilor greci, inteleptilor si filosofilor si de abia din sec v i.e.n. el a fost dat acelor profesori de oratorie, de avocatura, care dadeau lectii, contra plata, pentru formarea tinerilor in vederea vietii publice.

Totusi, miscarea sofistica trebuie vazuta obiectiv sub aspectul rolului ei istoric, ca un factor determinant in evolutia gandirii logice si necesitatii formularii ei prin propria-i analiza.
Filozofii
In mod oficial nu se poate vorbi de o 'scoala sofistica', fiecare sofist avand propria filosofie.Totusi din randul lor s-au remarcat cativa filosofi mai de seama precum Protagoras din Abdera si Goegias din Leontinoi.

Protagoras

Protagoras s-a nascut in Abdera, situata in nordul Greciei, in secolul V i.e.n. (nu se cunoaste cu exactitate data nasterii lui). Pe parcursul vietii sale, Protagoras a facut multe calatorii iar intr-un final a ramas la Atena. Acolo el s-a bucurat de aprecierea lui Pericle, un alt filosof cu o deosebite insemnatate pentru filosofia mondiala. Dupa ce a fost invatat de mai multi intelepti ai vremii dupa stabilirea sa definitiva in Atena, unul dintre ei fiind Democrit, Protagoras si-a predat la randul sau invataturile altora. De exemplu Evalthos a fost unul dintre elevii sai pe care l-a initiat in legile filosofiei si in mestesugurile dialecticii, pentru ca tanarul sa stie cum sa realizeze o pledoarie eficienta in procesele vremii. Potrivit conceptiilor specifice acelui timp, aceste cursuri trebuia sa fie platite. Protagoras s-a inteles cu ucenicul sau ca el sa primeasca 500 de drahme pentru aceast initiere, dar cu conditia ca banii sa-i revina in momentul cand Evalthos va castiga primul sau proces. Insa timpul trecea si Evalthos nu lua nici un proces asa cum nu avea nici o obligatie sa-si plateasca profesorul. Dandu-si seama de procedeul fraudulos, Protagoras l-a chemat in fata tibunalului si a argumentat in felul urmator: "Fie ca vei pierde procesul, fie ca il vei castiga, va trebui sa imi platesti, deoarece in primul caz te va condamna chiar tribunalul iar in al doilea caz te va obliga conventia noastra." Discipolul i-a intors argumentul astfel: "Nici intr-un caz si nici in celalalt nu iti voi plati, Protagoras. In primul caz, dupa invoiala noastra, voi fi pierdut primul meu proces, in al doilea fiindca tribunalul ma va achita de datoria catre tine." Judecatorii atenieni s-au abtinut in a judeca, considerand ca nu se poate da o solutie echitabila in aceasta situatie. Principiul general al constructiei unor asemenea sofisme este urmatorul: orice convine la orice, in orice timp si intotdeauna si se pot afirma contrariile despre acelasi lucru. Opera Protagoras din Abdera este una din figurile cele mai interesante ale timpului sau, cu vederi democratice si progresiste. El a scris "Arta conversatiei", "Despre zei", "Aparatori sau daramatori". Dintre aceste lucrari s-a pastrat putin. S-a pastrat un fragment care contine o intreaga filosofie: "Dintre toate cele ce sunt, omul este masura, existenta celor ce exista si nonexistenta celor ce nu exista." Acest fragment a fost interpretat de multi filosofi de-a lungul timpului inca din Antichitate. Aceasta expresie poate fi interpretata ca atac impotriva adevarului obiectiv. Dupa Diogene Laertios, Protagoras a fost elevul lui Democit. La baza filosofiei sale ramane totusi sistemul lui Heraclit. El adopta teza acestuia, dupa care totul este in miscare, nimic nu este, totul devine. Dar deasupra acestei deveniri, Protagoras nu mai vede acea ratiune univerala. Devenirea este lipsita de motorul ei rational. Sursa intregii cunoasteri se afla in senzatie, in concluzie. Conceptia lui Protagoras poate fi caracterizata drept relativism sensualist: totul este adevarat, orice parere poate fi sustinuta. Protagoras este cunoscut drept un filosof care apartine sofisticii. Sofistica este o miscare a eliberarii intelectuale de povara vechilor mituri si traditii aparuta in secolul V i.e.n. in Grecia. Istoricii vorbesc de aceasta perioada ca despre o perioada a "iluminismului grec". Intre timp s-a ajuns insa la sensul peiorativ al termenului sofistica: este un argument fals folosit cu intentia de a insela. Sofistii erau in opinia contemporanilor un fel de avocati fara scrupul, al caror singur scop era sa castige bani si eventual glorie. In acest sens le era imputat faptul ca luau bani pentru lectiile predate, dar mai ales ca detineau o conceptie care nu se raporta la nimic ferm, universal si concret. Ideea de bine, frumos si justitie din conceptia lui Platon si Socrate era inlocuita cu interesul particular, dand posibilitatea unei rasturnari a valorilor. Sofistii au creeat o cultura antropologica efemera in care omul nu cultiva decat ceea ce ii este subiectiv si individual util. O asemenea cultura nu este dotata cu valori permanente si deci este efemera. Cu toate ca sofistii reprezinta din punct de vedere etic si filosofic o perioada de confuzie, printr-o conceptie care rasturna valorile general admise, ridicandu-se impotriva celor ce acceptau adevaruri absolute si permanente, ei se inscriu in istoria logicii cu o functie bine definita: aceea a fundamentelor gandirii. Faptul nu este lipsit de importanta chiar daca cei care vor rezolva aceasta problema vor fi urmasii sofistilor. Aceasta problema ridica intrebarea "Cum este posibila gandirea?" Protagoras si Gorgias raspund ca nu este posibila, deoarece tot ceea ce gandim este relativ si are doar o valoare pragmatica. Sofistii au pus problema gandirii, prin ei gandirea incepe sa se gandeasca pe ea insasi, sa-si examineze propriile procese si sa le evalueze. Aceasta ar fi filosofia lui Protagoras redata succint.Cu toate ca Protagoras se afla departe de a ne fi contemporan, filosofia si conceptiile lui inca se pastreaza actuale dupa atatea mii de ani. Faptul ca acestea au reusit sa dainuiasca in timp arata ca au intradevar valoare si ca au o anumita importanta pentru filosofie.

Gorgias din Leontinoi
Gorgias din Leontinoi (cca. 483-380 i.Hr.)

Gorgias este al doilea sofist mare. Acesta este vestit pentru tezele pe care el le reprezinta in opera sa 'Despre non-existenta'. Aceste teze ramase de la el si care trec drept paradoxale sint : 1) Nu exista nimic ; 2) Chiar daca ar exista noi tot n-am putea cunoaste acest ceva si 3) Chiar daca am putea cunoaste acest ceva, totusi aceasta cunoastere n-am putea s-o impartasim si altora. De aici, fiindca totul este parere si aparenta, se poate trage concluzia ca, pentru Gorgias, trebuie sa cauti sa ai aparen­tele totdeauna de partea ta. Un asemenea nihilism il duce pe Gorgias la negarea filozofiei si a stiintei si sa nu puna pret decit pe retorica, asadar pe puterea cuvintului stilizat rafinat ce influenteaza asupra ascultatorilor, dupa cum ne dovedesc fragmentele ramase de la acest sofist. Din aceste fragmente se poate trage concluzia ca pentru acesta dialectica se transforma intr-o arta formala, al carei continut este indiferent. Gindirea se transforma la Gorgias intr-un joc cu cuvintele si cu conceptele schematice. Gorgias era incredintat ca cuvintul are o mare putere asupra oamenilor, daca acesta este cu maiestrie intrebuintat. De aceea el avea certitudinea ca, prin cuvint, se poate trezi in sufletul omului orice convingere. Dealtfel, tot asa gindesc despre puterea cuvintului si sofistii Antifon si Tarasymachos. Cel dintii pretindea ca el poseda o asa-zisa arta a 'alifiei', cu ajutorul careia el ar putea elibera sufletul de orice durere.

Asa se face ca, la Gorgias si la ceilalti sofisti, alaturi de dialectica se cultiva si arta de a vorbi frumos si sunator, cum ne dovedesc frag­mentele lui Gorgias 'Epitapios' si cele doua lucrari 'Palamedes' si 'Helena'. Gorgias pretuieste mult forma in dauna continutului. Afirmatia aceasta se fundamenteaza pe faptul ca el a compus pentru acelasi lucru doua cuvintari : una de lauda si alta de ocara. In tot cazul se relateaza ca acest sofist a ajuns la o virtuozitate nespus de mare in arta sofisticii, asadar, de a argumenta si pro si impotriva aceluiasi lucru, ceea ce a avut urmarea ca el era foarte cautat si ca a reusit sa cistige onorarii asa de mari, ca el a fost in stare de a putea sa daruiasca zeului de la Delphi o statuie a sa in marime naturala, ce era imbracata in aur.

Aceasta retorica goala de orice sens  insemna pentru viata spirituala a poporului grec o mare primejdie. Caci daca sofistica ar fi reusit sa determine educatia tineretului atenian si ar fi cistigat clasa culta a poporului grec, atunci s-ar fi terminat cu cultura atit de stralu­citoare a acestui popor. Ca aceasta nu s-a putut intimpla este marele me­rit al lui Socrate si Platon, care au combatut pe sofisti fara de nici o rezerva.

Argumentarile sofistice

Al treilea om, argumentare citata si de Platon in dialogul Parmenide, vrea sa demonstreze ca daca un lucru isi datoreaza existenta participarii lui la principiul sau ideea lui, cum afirma Platon, atunci si ideea si lucrul trebuie sa participe la o a treia esenta care la randul ei, trebuie sa participe la o a patra, pentru aceleasi motive la infinit.

Argumentul reciproc, numit de latini si de greci 'reciprocum' este construit in asa fel ca poate fi intors, cu aceeasi putere,impotrica aceluia care il foloseste.Diogenes Laertios il citeaza ca o intamplare din viata lui Protagoras.

Problema se prezenta sub forma urmatoare:Protagoras se angajase sa dea lectii lui Eulathos contra plata, urmand insa ca discipolul sau sa-i plateasca cand va castiga primul proces.Insa timpul trecea si Eulathos nu lua nici un proces asa ca nu avea nici o obligatie sa-si plateasca profesorul.

Dandu-si seama de procedeul fraudulos,Protagoras l-a chemat in fata tribunalului si a argumentat in felul urmator'Daca castigi trebuie sa-mi platesti conform contractului dintre noi,pentru ca ai castigat primul proces iar daca pierzi trebuie sa-mi platesti, caci asa decide tribunalul.'

Discipolul i-a intors argumentul astfel:'Daca pierd nu trebuie sa-ti platesc, intrucat contractul dintre noi ma obliga sa-ti platesc numai la primul proces castigat; daca castig, atunci nu trebuie sa-ti platesc conform hotararii tribunalului.

Principiul general al constructiei unor asemenea sofisme este urmatorul: 'Orice convine la orice, in in orice timp si intotdeauna' si 'Se pot afirma contrariile despre acelasi lucru.'

Sofistii au creeat o cultura antropologica efemera in care omul nu cultiva decat ceea ce ii este subiectiv si individual util.O asemenea cultura nu este dotata cu valori permanente si deci este efemera.