Sarcina unei analize tematice a faptului-de-a-salaslui-in

Sarcina unei analize tematice a faptului-de-a-salaslui-īn

Analitica existentiala a Dasein-ului, īn faza ei pregatitoare, are drept tema calauzitoare constitutia fundamentala a acestei fiintari, adica faptul-de-a-fi-īn-lume. Scopul ei imediat este degajarea fenomenala a structurii originare unitare a fiintei Dasein-ului, de la care pornind se determina ontologic posibilitatile sale si modurile sale "de a fi". Pīna acum, caracterizarea fenomenala a faptului-de-a-fi-īn-lume a fost orientata catre momentul structural al lumii si catre raspunsul la īntrebarea privitoare la "cine"-le acestei fiintari īn cotidianitatea ei. Īnsa deja cīnd am caracterizat prima oara sarcinile [131] unei analize fundamentale pregatitoare a Dasein-ului, a fost data1 o orientare anticipativa privitoare la faptul-de-a-salaslui-īn ca atare si el a fost ilustrat pe cazul concret al cunoasterii lumii.

Anticiparea acestui moment structural hotarītor s-a ivit din intentia de a īngloba de la bun īnceput analiza momentelor singulare īntr-o perspectiva ferma asupra īntregului structural si de a preveni astfel orice dislocare si pulverizare a fenomenului unitar. Acum, īn schimb, pastrīnd intact tot ce am dobīndit prin analiza concreta a lumii si a "cine"-lui, e cazul sa ne īntoarcem la fenomenul faptului-de-a-salaslui-īn. Considerarea īn profunzime a acestuia nu se margineste īnsa sa aduca din nou si īntr-un chip mai sigur, īn fata privirii fenomenologice, totalitatea structurala a faptului-de-a-fi-īn-lume, ci nazuieste de asemenea sa deschida calea pentru surprinderea fiintei originare a Dasein-ului īnsusi, īn speta a grijii.

Īnsa dincolo de raporturile esentiale - faptul-de-a-fi īn-preajma lumii (preocuparea), fiinta-laolalta (grija-pentru-celalalt) si fiinta sinelui ("cine") -, ce anume mai poate fi pus īn evidenta cīnd e vorba de faptul-de-a-fi-īn-lume? Mai ramīne oricum posibilitatea de a desfasura īn toata cuprinderea ei analiza de pīna acum recurgīnd la o caracterizare comparativa a transformarilor pe care le cunoaste preocuparea si deopotriva privirea-ambientala pe care ea o implica, precum si grija-pentru-celalalt si privirea-considerativa; de asemenea ramīne si posibilitatea de a disocia Dasein-ul, cu ajutorul unei explicatii mai precise a fiintei oricarei fiintari intramundane posibile, de orice alta fiintare care nu este de ordinul Dasein-ului. Fara īndoiala exista īnca, īn directia aceasta, o seama de sarcini care trebuie īmplinite. Īn multe privinte, rezultatele de pīna acum cer īntregiri īn vederea unei elaborari complete a apriori-ului existential propriu antropologiei filozofice. Īnsa nu acesta este telul cercetarii noastre. Intentia ei este una fundamental-ontologica. Daca, asadar, deschidem o cercetare tematica īn privinta faptului-de-a-salaslui-īn, nu o facem cu gīndul de a anula originaritatea fenomenului prin derivarea lui din alte fenomene, adica recurgīnd la o analiza inadecvata care ar echivala cu o disolutie. Īnsa faptul ca ceva originar nu poate fi derivat nu exclude defel o multiplicitate a caracterelor de fiinta din care el e constituit. Iar din moment ce se arata, ele sīnt, existential vorbind, deopotriva de originare. Acest fenomen al deopotriva-originaritatii momentelor constitutive a fost adesea trecut cu vederea īn ontologie ca urmare a unei tendinte metodologice necenzurate de a face sa provina totul si orice dintr-un "temei originar" simplu.

Īn ce directie e cazul atunci sa ne aruncam privirea pentru a caracteriza fenomenal faptul-de-a-salaslui-īn ca atare? Raspunsul nu-l vom capata decīt amintindu-ne de ceea ce am īncredintat privirii fenomenologice atunci cīnd am introdus īn discutie fenomenul ca atare: faptul-de-a-salaslui-īn trebuie distins de interioritatea simplu-prezenta a unei fiintari-simplu-prezente aflate "īn" alta; faptul-de-a-salaslui-īn nu este o proprietate a unui subiect simplu-prezent, produsa sau chiar doar stīrnita de simpla-prezenta a "lumii"; dimpotriva, faptul-de-a-salaslui-īn este un fel de a fi esential al acestei fiintari īnsesi. si totusi ce altceva se prezinta atunci o data cu acest fenomen daca nu un c o m m e r c i u m īntre un subiect simplu-prezent si un obiect simplu-prezent? Poate ca acest fel de a explicita s-ar apropia mai mult de realitatea fenomenala daca ar spune: Dasein-ul este fiinta acestui "īntre". si totusi orientarea catre acest "īntre" ne-ar putea īnsela. Printr-o astfel de orientare, lasam neexaminata postularea fiintarilor īntre care acest "īntre" "este" ca atare si procedīnd astfel ramīnem pe un teren ontologic vag. "Īntre" este deja conceput ca rezultat al lui convenientia a doua fiintari-simplu-prezente. Īnsa postularea prealabila a acestor fiintari arunca īn aer fenomenul si face apoi imposibila recompunerea lui din resturile rezultate. Nu numai "liantul" pentru aceasta lipseste, dar si "schema" dupa care reīntregirea ar trebui facuta s-a pulverizat sau, mai degraba, n-a fost niciodata īnainte dezvaluita. Ceea ce este ontologic hotarītor e sa facem īn asa fel īncīt fenomenul sa nu mai sara de la bun īnceput īn aer, cu alte cuvinte sa-i asiguram continutul fenomenal pozitiv. Faptul ca pentru aceasta e nevoie de pedanterii de tot soiul se explica prin aceea ca modul de tratare a "problemei cunoasterii", asa cum ne-a fost el transmis, a denaturat ontologic īn multiple chipuri, ajungīnd chiar sa estompeze, ceea ce ontic vorbind era de la sine īnteles.

Fiintarea care este constituita īn chip esential prin faptul-de-a-fi-īn-lume este ea īnsasi de fiecare data propriul ei "loc-de-deschidere". Potrivit semnificatiei sale curente, cuvīntul german Da trimite deopotriva la "aici" si la "acolo". "Aici"-ul unui "eu-acesta-de-aici" este īnteles īntotdeauna pornind de la un "acolo" la-īndemīna, īn sensul fiintei raportate la acest "acolo", al fiintei care dez-departeaza, orienteaza si este prinsa īn preocupare. Spatialitatea existentiala a Dasein-ului, care īi determina astfel "locul" sau, se īntemeiaza ea īnsasi pe faptul-de-a-fi-īn-lume. "Acolo"-ul este determinarea unei fiintari īntīlnite intra-mundan. "Aici" si "acolo" sīnt posibile numai īntr-un Da, adica daca este o fiintare care, ca fiinta a lui Da, a deschis spatialitatea. Aceasta fiintare poarta īn fiinta sa cea mai proprie caracterul starii de neīnchidere. Cuvīntul Da semnifica aceasta stare de deschidere esentiala. Prin ea, aceasta fiintare (Dasein-ul) este "da", adica este "deschisa" pentru ea īnsasi, o data cu faptul-de-a-fi-aici-ca-loc-de-deschidere propriu lumii*.

Atunci cīnd vorbim īn chip ontic figurat de lumen naturale īn om, nu avem nimic altceva īn vedere decīt structura existential-ontologica a acestei fiintari, faptul ca ea este īn asa fel īncīt ea este propriul ei loc-de-deschidere (Da). Ea este "luminata" īnseamna: luminata īn ea īnsasi ca fapt-de-a-fi-īn-lume, nu printr-o alta fiintare, ci astfel īncīt ea īnsasi este deschiderea-luminatoare. Doar pentru o fiintare existential astfel luminata ceea-ce-este-simplu-prezent devine accesibil īn lumina si ascuns īn īntuneric. Dasein-ul īsi aduce de la bun īnceput cu sine prorpiul loc-de-deschidere; lipsit de acest loc, nu numai ca el nu e īn chip factic, ci el nu e īn genere fiintarea care are aceasta esenta. Dasein-ul este starea sa de deschidere.

Constituirea acestei fiinte trebuie scoasa īn evidenta. Īnsa īn masura īn care esenta acestei fiintari este existenta, propozitia existentiala "Dasein-ul este starea sa de deschidere" īnseamna totodata: fiinta de care e preocupata aceasta fiintare īn fiinta sa consista īn a fi propriul sau "loc-de-deschidere". Pe līnga caracterizarea constituirii primordiale a fiintei starii de deschidere mai este nevoie, potrivit demersului analizei, de o interpretare a felului de a fi īn care aceasta fiintare este īn mod cotidian propriul sau loc-de-deschidere.

Capitolul care preia explicarea faptului-de-a-salaslui-īn ca atare, adica a fiintei locului-de-deschidere, are doua parti: A. Constitutia existentiala a locului-de-deschidere. B. Fiinta cotidiana a locului-de-deschidere si caderea Dasein-ului.

Ambele moduri constitutive de a fi ale locului-de-deschidere, deopotriva de originare, le vom vedea īn situarea afectiva si īn īntelegere; analiza acestora īsi va dobīndi de fiecare data confirmarea fenomenala de care ea are nevoie prin interpretarea unui mod concret si care e important pentru problematica ulterioara. Situarea afectiva si īntelegerea sīnt deopotriva de originar determinate prin discurs.

La punctul A (constitutia existentiala a locului-de-deschidere) vor fi tratate urmatoarele probleme: faptul-de-a-fi-aici-ca-loc-de-deschidere īn ipostaza de situare afectiva (§ 29), frica, mod al situarii afective (§ 30), faptul-de-a-fi-aici-ca-loc-de-deschidere īn ipostaza de īntelegere (§ 31), īntelegere si explicitare (§ 32), enuntul ca mod derivat al explicitarii (§ 33), faptul-de-a-fi-aici-ca-loc-de-deschidere, discursul si vorbirea (§ 34).

Analiza caracteristicilor de fiinta ale faptului-de-a-fi-aici-ca-loc-de-deschidere este una existentiala. Ceea ce īnseamna: caracteristicile nu sīnt proprietati ale unei fiintari-simplu-prezente, ci moduri de a fi esential existentiale. Felul lor de a fi īn cotidianitate trebuie de aceea pus īn evidenta.

La punctul B (fiinta cotidiana a locului-de-deschidere si caderea Dasein-ului) vor fi analizate modurile existentiale ale fiintei cotidiene a locului-de-deschidere: flecareala (§ 35), curiozitatea (§ 36), ambiguitatea (§ 37). si le vom analiza corespunzator cu fenomenul constitutiv care este discursul, corespunzator cu privirea inerenta a īntelegerii si cu explicitarea [134] (explicarea) care apartine acestei īntelegeri. Īn aceste fenomene devine vizibil un fel de a fi fundamental al fiintei locului-de-deschidere, pe care īl interpretam utilizīnd termenul cadere; iar aceasta "cadere" indica mobilitatea care din punct de vedere existential ne este proprie (§ 38).