Schita parcursului metodologic necesar pentru a trece de la delimitarea putintei autentice de a fi intreg a Dasein-ului la scoaterea in evidenta fenomenala a temporalitatii

Schita parcursului metodologic necesar pentru a trece de la delimitarea putintei autentice de a fi īntreg a Dasein-ului la scoaterea īn evidenta fenomenala a temporalitatii

A fost proiectata existential o putinta autentica de a fi īntreg a Dasein-ului. Prin analiza detaliata a acestui fenomen, [302] fiinta autentica īntru moarte ni s-a dezvaluit ca pre-mergere1. Atestata la nivel existentiel, putinta autentica de a fi a Dasein-ului a fost evidentiata si a fost totodata interpretata existential ca stare de hotarīre. Dar cum trebuie puse īn legatura aceste doua fenomene, pre-mergerea si starea de hotarīre? Nu ne-a condus oare proiectul ontologic al putintei autentice de a fi īntreg īntr-o dimensiune a Dasein-ului foarte īndepartata de fenomenul starii de hotarīre? Ce poate avea moartea īn comun cu "situatia concreta" a actiunii? Īncercarea de a pune īn legatura īntr-un mod fortat starea de hotarīre si pre-mergerea nu vine oare cu ispita unei constructii intolerabile, cu totul nefenomenologice, care nu mai poate pretinde pentru sine caracterul de proiect ontologic fundat fenomenal?

Este de la bun īnceput exclusa ideea de a lega īn chip exterior cele doua fenomene. Mai ramīne totusi o singura cale posibila, metodologic vorbind, anume de a porni de la fenomenul starii de hotarīre, atestat īn posibilitatea sa existentiela, si de a ne īntreba: trimite oare starea de hotarīre, prin īnsasi tendinta existentiela cea mai proprie a fiintei sale, catre starea de hotarīre anticipatoare ca posibilitate a sa autentica si cea mai proprie? Nu cumva starea de hotarīre, potrivit sensului sau propriu, ajunge sa fie autentica abia atunci cīnd nu se mai proiecteaza īn directia unor posibilitati oarecare, ce-i sīnt īntr-un moment sau altul cele mai apropiate, ci īn directia posibilitatii extreme, care sta īnaintea oricarei putinte factice de a fi a Dasein-ului si care, mai mult sau mai putin nedisimulat, salasluieste īn orice putinta-de-a-fi pe care Dasein-ul a surprins-o factic? Nu cumva starea de hotarīre, ca adevar autentic al Dasein-ului, si-a atins propria-i certitudine autentica abia prin pre-mergerea īntru moarte? Nu cumva doar o data cu pre-mergerea īntru moarte e īnteleasa īn chip autentic - adica preluata si asimilata existentiel - orice "mergere-īnainte" factica a hotarīrii?

Atīta vreme cīt interpretarea existentiala nu uita ca fiintarea ce īi este data ca tema are felul de a fi al Dasein-ului si ca ea nu poate fi recompusa, asemeni unei fiintari-simplu-prezente, din fragmente simplu-prezente, toti pasii pe care ea īi face trebuie sa fie calauziti de ideea de existenta. Aceasta īnseamna, daca ne īntrebam privitor la legatura posibila dintre pre-mergere si starea de hotarīre, ca aceste fenomene existentiale se cer pur si simplu proiectate īn directia [303] posibilitatilor existentiele prefigurate īn cuprinsul lor si ca aceste posibilitati trebuie, existential vorbind, "gīndite pīna la capat". Procedīnd astfel, evidentierea si elaborarea starii de hotarīre anticipatoare ca putinta autentica de a fi īntreg (posibila existentiel) īnceteaza sa mai fie o constructie arbitrara. Se obtine astfel o cale a interpretarii prin care Dasein-ul este eliberat pentru posibilitatea extrema a existentei sale.

Facīnd acest pas, interpretarea existentiala īsi face cunoscut totodata caracterul sau metodologic cel mai propriu. Pīna acum - cu exceptia cītorva observatii, necesare īn unele momente - am tot amīnat cele ce trebuiau discutate īn chip explicit cu privire la metoda. Se cuvenea, pentru īnceput, sa īnaintam īn directia fenomenelor. Acum īnsa, īnainte de a scoate la iveala sensul fiintei acelei fiintari pe care am dezvaluit-o īn continutul sau fenomenal fundamental, cursul cercetarii face īn chip necesar un popas, nu pentru a ne "odihni o clipa", ci pentru a da cercetarii un impuls si mai puternic.

Orice metoda autentica īsi are temeiul īntr-o prima privire adecvata asupra constitutiei fundamentale a "obiectului" sau a domeniului de obiecte ce trebuie deschis si facut accesibil. De aceea, o reflectie autentica asupra metodei - si care nu trebuie confundata cu discutiile sterile de ordin tehnic - ne poate adduce totodata deslusiri cu privire la felul de a fi al fiintarii ce serveste ca tema. Numai clarificīnd posibilitatile, premisele si limitele metodologice ale analiticii existentiale īn genere vom putea asigura transparenta necesara acelui pas "īntemeietor" prin care ea dezvaluie sensul de fiinta al grijii. Īnsa interpretarea sensului ontologic al grijii va trebui sa se realizeze avīnd tot timpul si pe deplin īn minte, īn chip fenomenologic, constitutia existentiala a Dasein-ului, asa cum a fost ea pusa īn evidenta si elaborata pīna īn acest moment.

Ontologic vorbind, Dasein-ul este diferit īn chip fundamental de orice fiintare-simplu-prezenta si de orice real. "Subzistenta" sa nu se īntemeiaza īn substantialitatea unei substante, ci īn "persistenta-de-sine" a sinelui dotat cu existenta si a carui fiinta a fost conceputa ca grija. Fenomenul sinelui, apartinīnd īn chip intim grijii, necesita o delimitare existentiala originara si autentica, cu totul diferita de acea evidentiere a sinelui-impersonal neautentic pe care am facut-o īn analitica pregatitoare. O data cu aceasta vom stabili care sīnt īntrebarile ontologice posibile prin care sa abordam īn genere "sinele", de vreme ce el nu este nici substanta si nici subiect.

Īn felul acesta, fenomenul grijii va fi pentru prima oara clarificat īn chip satisfacator si va putea fi atunci interogat īn privinta sensului sau ontologic. Determinarea acestui sens va īnsemna totodata evidentierea temporalitatii. Prin aceasta punere īn evidenta [304] nu vom ajunge īn zone marginale si cu totul speciale ale Dasein-ului, ci nu vom face altceva decīt sa sesizam printr-un concept, īn fundamentele ultime ale propriei sale inteligibilitatii ontologice, īntregul continut fenomenal al constitutiei fundamentale a Dasein-ului. Temporalitatea este experimentata originar ca fenomen īn autenticul fapt-de-a-fi-īntreg al Dasein -ului, adica īn fenomenul starii de hotarīre anticipatoare. Daca temporalitatea se face aici cunoscuta īn chip originar, atunci este de presupus ca temporalitatea starii de hotarīre anticipatoare este un mod cu totul aparte al temporalitatii. Temporalitatea se poate temporaliza potrivit unor diverse posibilitati si īn diferite moduri. Posibilitatile fundamentale ale existentei - autenticitatea si neautenticitatea Dasein-ului - se īntemeiaza ontologic īn temporalizarile posibile ale temporalitatii.

Daca suprematia pe care o are īntelegerea "cazuta" a fiintei (īntelegerea fiintei ca simpla-prezenta) īndeparteaza Dasein-ul de caracterul ontologic al propriei sale fiinte, atunci cu atīt mai mult ea īl īndeparteaza de fundamentele originare ale acestei fiinte. De aceea nu trebuie sa ne mire daca la o prima privire temporalitatea nu corespunde acelui "timp" care este accesibil īntelegerii obisnuite. Conceptul de timp pus īn joc de experienta obisnuita a timpului si problematica nascuta din aceasta experienta nu pot de aceea functiona, īn chip nereflectat, drept criterii pentru adecvarea unei interpretari a timpului. Dimpotriva, cercetarea trebuie sa se familiarizeze īn prealabil cu fenomenul originar al temporalitatii, pentru ca abia pornind de la el sa elucideze īn necesitatea si īn specificul sau originea īntelegerii obisnuite a timpului, ca si motivul pentru care aceasta īntelegere este dominanta.

Fenomenul originar al temporalitatii ni-l vom asigura aducīnd dovada faptului ca toate structurile fundamentale ale Dasein-ului evidentiate pīna īn clipa de fata trebuie concepute - īn ce priveste integralitatea, unitatea si desfasurarea lor posibile - ca fiind īn fond "temporale" si ca moduri de temporalizare ale temporalitatii. Astfel ca, o data scoasa la iveala temporalitatea, analiticii existentiale īi revine sarcina de a relua analiza Dasein-ului, pe care tocmai a realizat-o, interpretīnd de asta data structurile esentiale īn privinta temporalitatii lor. Principalele directii īn care se vor realiza analizele cerute aici sīnt prefigurate de temporalitatea īnsasi. Capitolul va primi astfel urmatoarea īmpartire: putinta existentiela autentica a Dasein-ului de a fi īntreg, īnteleasa ca stare de hotarīre anticipatoare (§ 62); situatia hermeneutica obtinuta pentru o interpretare a sensului fiintei grijii si caracterul metodologic al analiticii existentiale īn genere (§ 63); grija si sineitate (§ 64); temporalitatea ca sens ontologic al grijii (§ 65); [305] temporalitatea Dasein-ului si sarcinile nascute din ea, vizīnd o reluare la un nivel mai originar a analizei existentiale (§ 66).