Schita structurii existential-ontologice a mortii

Schita structurii existential-ontologice a mortii

Consideratiile pe care le-am facut cu privire la rest, sfīrsit si integralitate au facut sa apara necesitatea de a interpreta fenomenul mortii ca fapt-de-a-fi-īntru-sfīrsit pornind de la constitutia fundamentala a Dasein-ului. Numai īn felul acesta poate sa se vada īn ce masura este posibil īn Dasein-ul īnsusi, potrivit structurii sale de fiinta, un fapt-de-a-fi-īntreg co 141r175b nstituit prin faptul-de-a-fi-īntru-sfīrsit. Am vazut ca grija este constitutia fundamentala a Dasein-ului. Semnificatia ontologica a acestui cuvīnt a fost exprimata īn urmatoarea "definitie": faptul-de-a-fi-īnaintea-lui-īnsusi-fiind-deja-īn(lume) ca fapt-de-a-fi-īn-preajma fiintarii īntīlnite (īn interiorul lumii) . Sīnt exprimate astfel caracteristicile fundamentale ale fiintei Dasein-ului: [250] existenta - īn "īnaintea-lui-īnsusi"; facticitatea - īn "faptul-de-a-fi-deja-īn..."; caderea - īn "faptul-de-a-fi-īn-preajma...". Daca e adevarat ca moartea apartine īntr-un sens privilegiat fiintei Dasein-ului, atunci ea (īn speta faptul-de-a-fi-īntru-sfīrsit) trebuie sa poata determinata pornind de la aceste caracteristici.

E cazul mai īntīi sa lamurim, deocamdata sub forma de schita, cum anume existenta, facticitatea si caderea se dezvaluie īn fenomenul mortii.

Interpretarea "īnca-nu"-ului īn sensul unui rest - si o data cu aceasta a "īnca-nu"-ului extrem, adica a sfīrsitului Dasein-ului - a fost respinsa ca inadecvata, deoarece ea implica o īntelegere ontologic nepotrivita a Dasein-ului īn sensul de simpla-prezenta. Faptul-de-a-fi-la-sfīrsit īnseamna, existential vorbind, fapt-de-a-fi-īntru-sfīrsit. "Īnca-nu"-ul extrem are caracterul a ceva la care Dasein-ul se raporteaza. Sfīrsitul sta īn fata Dasein-ului. Moartea nu este ceva-simplu-prezent care īnca nu e aici, nu este un ultim rest redus la minimum, ci este mai degraba ceva ce sta īn fata noastra, o iminenta

Totusi, multe sīnt lucrurile care pot sta īn fata Dasein-ului ca fapt-de-a-fi-īn-lume. Caracterul acesta de iminenta nu apartine exclusiv mortii. Dimpotriva: aceasta interpretare a mortii ne-ar putea chiar face sa credem ca moartea ar trebui īnteleasa īn sensul acelor evenimente iminente care pot fi īntīlnite īn interiorul lumii. Pot fi iminente, de pilda, o furtuna, reamenajarea unei case, sosirea unui prieten, orice fiintare-simplu-prezenta, una la-īndemīna sau una care este laolalta-cu-noi. Numai ca moartea care ne sta īn fata nu are o fiinta de acest fel.

Īnsa pentru Dasein o calatorie de pilda sau o disputa cu un altul, o renuntare la ceva ce Dasein-ul īnsusi poate fi pot fi lucruri iminente: posibilitati de a fi care īsi au temeiul īn faptul-de-a-fi-laolalta cu ceilalti.

Moartea este o posibilitate de fiinta pe care Dasein-ul īnsusi are de fiecare data sa si-o asume. Cu moartea, Dasein-ul sta īn fata lui īnsusi īn putinta lui de a fi cea mai proprie. Īn aceasta posibilitate, Dasein-ul este preocupat pur si simplu de al sau fapt-de-a-fi-īn-lume. Moartea sa este posibilitatea de-a-nu-mai-putea-fi-Dasein. Cīnd Dasein-ul sta īn fata lui īnsusi luīnd chipul acestei posibilitati, el este īn īntregime trimis la putinta sa de a fi cea mai proprie. Stīnd astfel īn fata lui īnsusi, toate relatiile sale cu orice alt Dasein sīnt desfacute. Aceasta posibilitate de a fi care este cea mai proprie si care e desprinsa de orice relatie cu un alt Dasein este īn acelasi timp posibilitatea extrema. Ca putinta-de-a-fi, Dasein-ul nu poate sa depaseasca posibilitatea mortii. Moartea este pur si simplu posibilitatea unei imposibilitati a Dasein-ului. Astfel, moartea se dezvaluie ca fiind posibilitatea cea mai proprie, desprinsa de orice relatie si de nedepasit. Ca atare, ea este o iminenta privilegiata. [251] Posibilitatea ei existentiala se īntemeiaza pe faptul ca Dasein-ul īsi este īn chip esential deschis lui īnsusi, deschis īn ipostaza de "īnaintea-lui-īnsusi". Acest moment din structura grijii se concretizeaza īn chipul cel mai originar īn faptul-de-a-fi-īntru-moarte. Din punct de vedere fenomenal, faptul-de-a-fi-īntru-sfīrsit devine mai clar daca e īnteles ca fapt-de-a-fi īntru posibilitatea privilegiata a Dasein-ului pe care am caracterizat-o.

Īnsa Dasein-ul nu īsi procura posibilitatea cea mai proprie, desprinsa de orice relatie si de nedepasit abia īntr-un tīrziu si cu un prilej anume īn cursul fiintei sale. Ci, daca Dasein-ul exista, el este atunci deja aruncat īn aceasta posibilitate. Īn prima instanta si cel mai adesea, Dasein-ul nu are nici o cunostinta explicita (si cu atīt mai putin una teoretica) despre faptul ca el este remis mortii si ca moartea apartine astfel faptului-de-a-fi-īn-lume. Aruncarea īn moarte i se dezvaluie īntr-un chip mai originar si mai patrunzator īn situarea afectiva pe care am numit-o angoasa. Angoasa īn fata mortii este angoasa "īn fata" putintei-de-a-fi celei mai proprii, desprinse de orice relatie si de nedepasit. Acel ceva īn fata caruia survine aceasta angoasa este īnsusi faptul-de-a-fi-īn-lume. Acel ceva pentru care survine aceasta angoasa este pur si simplu putinta-de-a-fi a Dasein-ului. Angoasa īn fata mortii nu trebuie confundata cu frica īn fata decesului. Ea nu este o dispozitie "de slabiciune" pe care individul o resimte īn chip arbitrar si īntīmplator, ci, ca situare afectiva fundamentala a Dasein-ului, ea este acea stare de deschidere care reveleaza faptul ca Dasein-ul exista ca fiinta aruncata īntru sfīrsitul sau. Astfel, conceptul existential al faptului-de-a-muri se lamureste ca un fapt-de-a-fi care, supus fiind starii de aruncare, se afla īntru putinta-de-a-fi cea mai proprie, desprinsa de orice relatie si de nedepasit. Putem face astfel o delimitare mai precisa a faptului-de-a-muri de simpla disparitie, apoi de simpla pieire si, īn sfīrsit, de experienta "trairii" decesului.

Faptul-de-a-fi-īntru-sfīrsit nu ia nastere printr-o atitudine care se manifesta cīnd si cīnd, ci el apartine īn chip esential starii de aruncare a Dasein-ului, aceasta stare dezvaluindu-se īn situarea afectiva (īn dispozitie) īntr-un fel sau altul. "Cunoasterea" - sau "necunoasterea" - factica care domneste de fiecare data īn Dasein cīnd e vorba de fiinta lui cea mai proprie īntru sfīrsit nu este decīt expresia posibilitatii existentiele de a se mentine īn diferite moduri īn aceasta fiinta. Īn fapt sīnt multi cei care īn prima instanta si cel mai adesea nu stiu nimic de moarte; numai ca acest lucru nu trebuie sa treaca drept argument pentru faptul ca fiinta īntru moarte nu ar apartine Dasein-ului "īn chip general". Acest lucru dovedeste doar ca Dasein-ul, īn prima instanta si cel mai adesea, īsi acopera, fugind din fata ei, fiinta lui cea mai proprie īntru moarte. Dasein-ul moare factic atīta vreme cīt el exista, īnsa īn prima instanta si cel mai adesea el moare īn modul caderii. [252] Caci faptul-de-a-exista factic nu este doar īn general si īn chip indiferent o putinta-de-a-fi-īn-lume aruncata, ci el este īntotdeauna deja contopit cu "lumea" preocuparii sale. Īn acest fapt-de-a-fi-īn-preajma. de ordinul caderii se anunta fuga din spatiul stranietatii, ceea ce acum īnseamna fuga din fata fiintei lui celei mai proprii īntru moarte. Existenta, facticitate, cadere caracterizeaza faptul-de-a-fi-īntru-sfīrsit si sīnt de aceea constitutive pentru conceptul existential al mortii. Īn ce priveste posibilitatea sa ontologica, faptul-de-a-muri īsi are temeiul īn grija.

Īnsa daca faptul-de-a-fi-īntru-moarte apartine īn chip originar si esential fiintei Dasein-ului, atunci el trebuie deopotriva - chiar daca atunci el este īn prima instanta unul neautentic - sa poata fi pus īn lumina īn cotidianitate. si daca faptul-de-a-fi-īntru-sfīrsit ar trebui sa ofere posibilitatea existentiala pentru un existentiel fapt-de-a-fi-īntreg al Dasein-ului, atunci ar rezulta de aici confirmarea fenomenala a urmatoarei teze: grija este termenul ontologic pentru integralitatea īntregului structural al Dasein-ului. Totusi o schita a conexiunii dintre faptul-de-a-fi-īntru-moarte si grija nu este suficienta pentru a justifica pe deplin la nivelul fenomenelor aceasta propozitie. Trebuie sa putem vedea aceasta conexiune īn primul rīnd īn felul nemijlocit de a se concretiza al Dasein-ului, adica īn cotidianitatea sa.