Sensul temporal al cotidianitatii Dasein-ului

Sensul temporal al cotidianitatii Dasein-ului

[370] Analiza temporalitatii preocuparii a aratat ca structurile esentiale ale constitutiei de fiinta a Dasein-ului, care au fost interpretate înainte ca temporalitatea sa fie evidentiata, dar tocmai cu intentia de a conduce catre aceasta temporalitate, trebuie ele însele reintegrate existential în temporalitate. Într-o prima abordare, analitica nu si-a ales ca tem 12312c23m 9; o posibilitate bine determinata si iesita din comun a existentei Dasein-ului, ci si-a luat ca reper acel mod de a exista despre care am afirmat ca nu iese deloc în evidenta si ca este unul mediu. Felul de a fi în care Dasein-ul se mentine în prima instanta si cel mai adesea l-am numit cotidianitate .

Însa ce anume înseamna acest termen în fond si atunci cînd e delimitat ontologic a ramas obscur. Tot astfel, la începutul cercetarii nu s-a ivit nici o cale pe care, urmînd-o, sa fi putut macar problematiza sensul existential-ontologic al cotidianitatii. Acum, sensul fiintei Dasein-ului a fost scos la lumina ca temporalitate. Mai putem avea vreo îndoiala în ce priveste semnificatia existential-temporala a termenului de "cotidianitate"? si totusi, sîntem înca foarte departe de un concept ontologic al acestui fenomen. Ramîne chiar problematic daca explicarea temporalitatii, asa cum a fost ea realizata pîna în momentul de fata, este suficienta pentru a delimita sensul existential al cotidianitatii.

Cotidianitatea ca "viata de zi cu zi" se refera totusi în chip evident la acel mod de a exista în care Dasein-ul se mentine în "toate zilele sale". si totusi, "toate zilele" nu înseamna suma "zilelor" harazite Dasein-ului în "timpul vietii" sale. Chiar daca expresia "toate zilele" nu poate fi înteleasa calendaristic, totusi o astfel de determinatie temporala este prezenta în semnificatia de "zi cu zi". Termenul "cotidianitate" are totusi primordial în vedere un anumit fel de a exista, care strabate si domina Dasein-ul "de-a lungul întregii sale vieti". Am folosit deseori, în analizele de mai înainte, expresia "în prima instanta si cel mai adesea". "În prima instanta" înseamna: modul în care Dasein-ul este "manifest" în acel "a-fi-laolalta" al spatiului public, chiar daca "în fond" el tocmai ca a "depasit" în chip existentiel cotidianitatea. "Cel mai adesea" înseamna: modul în care Dasein-ul se arata, nu întotdeauna, dar "de regula", pentru oricine.

Cotidianitatea are în vedere acel fel specific în care Dasein-ul "traieste în viata de zi cu zi", fie în toate comportamentele sale, fie numai în unele anumite, prefigurate de faptul-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul. Din acest fel specific de a fi face parte si complacerea Dasein-ului în obisnuinta, chiar daca aceasta îl [371] constrînge deopotriva sa faca fata la corvezi sau la lucruri care îi "repugna". Ziua de mîine, în expectativa careia preocuparea cotidiana se afla permanent, este "eternul ieri". Cotidianitatea, în monotonia ei, resimte ca pe o variatie ceea ce fiecare zi tocmai aduce cu sine. Cotidianitatea determina Dasein-ul chiar si atunci cînd acesta nu si-a ales impersonalul "se" ca "erou" al sau.

Aceste caractere variate ale cotidianitatii nu fac din ea în nici un caz un simplu "aspect" pe care Dasein-ul îl ofera atunci cînd "avem în vedere" faptuirile si activitatile oamenilor. Cotidianitatea este un mod de a fi caruia îi apartine înainte de toate manifestarea în spatiul public. Ca mod al propriului fapt-de-a-exista, cotidianitatea este însa cunoscuta, într-o masura mai mica sau mai mare, si de fiecare Dasein "individual", si anume prin acea situare afectiva care nu e altceva decît cenusiul lipsei de tonalitate afectiva. Dasein-ul poate "suferi" de cotidianitate în surdina, el se poate sufoca în aerul ei înabusitor, sau el poate încerca sa o evite, atunci cînd, dispersat în diferite activitati, cauta o noua dispersie. Însa existenta poate deopotriva sa stapîneasca cotidianul prin clipa si, fireste, adesea doar "pentru o clipa", neputînd nicicînd sa-l faca sa dispara cu totul.

Ceea ce, la nivelul factic de explicitare, îi este cunoscut Dasein-ului în chip ontic, în asa fel încît el nici macar nu îl mai ia în seama ascunde în sine, existential-ontologic vorbind, o multime de enigme. Orizontul "natural" pe care analitica existentiala a Dasein-ului si l-a luat ca punct de plecare este doar în aparenta de la sine înteles.

Însa putem noi oare spune, dupa interpretarea de pîna acum a temporalitatii, ca, în privinta delimitarii existentiale a structurii cotidianitatii, perspectivele noastre sînt mai promitatoare? Sau mai degraba, din întîlnirea cu acest fenomen care da nastere la atîtea confuzii, devine limpede tocmai ca explicarea de fata a temporalitatii este de fapt insuficienta? Poate ca pîna acum ne-am multumit mereu sa asezam Dasein-ul în anumite stari si situatii, facîndu-l astfel sa încremeneasca în ele, uitînd, "în consecinta", ca acesta, traindu-si viata de zi cu zi, se extinde "temporal" în aceasta succesiune a zilelor sale. Monotonia, obisnuinta, o expresie de genul "cum a fost ieri este si azi si va fi si mîine" sau expresia "cel mai adesea" nu pot fi concepute fara a face recurs la aceasta extensie "temporala" a Dasein-ului.

si nu tine totodata de Dasein-ul existent si faptul ca, petrecîndu-si timpul, el tine cont zi de zi de "timp" si ca acest "calcul" este organizat astronomic si calendaristic? Abia cînd în interpretarea temporalitatii Dasein-ului vom include si "survenirea" cotidiana a acestuia precum si luarea în calcul a "timpului" care, în aceasta survenire, constituie preocuparea lui, abia atunci orientarea noastra va fi îndeajuns de cuprinzatoare pentru a putea problematiza sensul ontologic al cotidianitatii ca atare. Totusi, deoarece prin termenul "cotidianitate" [372] nu este avut în vedere nimic altceva decît temporalitatea - aceasta fiind cea care face cu putinta fiinta Dasein-ului -, cotidianitatea nu o vom putea delimita suficient cu ajutorul unui concept decît în cadrul unei discutii de principiu asupra sensului fiintei în genere si asupra modificarilor sale posibile.