Sensul temporal al cotidianitatii Dasein-ului
[370] Analiza temporalitatii preocuparii a aratat ca structurile esentiale ale constitutiei de fiinta a Dasein-ului, care au fost interpretate īnainte ca temporalitatea sa fie evidentiata, dar tocmai cu intentia de a conduce catre aceasta temporalitate, trebuie ele īnsele reintegrate existential īn temporalitate. Īntr-o prima abordare, analitica nu si-a ales ca tem 12312c23m 9; o posibilitate bine determinata si iesita din comun a existentei Dasein-ului, ci si-a luat ca reper acel mod de a exista despre care am afirmat ca nu iese deloc īn evidenta si ca este unul mediu. Felul de a fi īn care Dasein-ul se mentine īn prima instanta si cel mai adesea l-am numit cotidianitate .
Īnsa ce anume īnseamna acest termen īn fond si atunci cīnd e delimitat ontologic a ramas obscur. Tot astfel, la īnceputul cercetarii nu s-a ivit nici o cale pe care, urmīnd-o, sa fi putut macar problematiza sensul existential-ontologic al cotidianitatii. Acum, sensul fiintei Dasein-ului a fost scos la lumina ca temporalitate. Mai putem avea vreo īndoiala īn ce priveste semnificatia existential-temporala a termenului de "cotidianitate"? si totusi, sīntem īnca foarte departe de un concept ontologic al acestui fenomen. Ramīne chiar problematic daca explicarea temporalitatii, asa cum a fost ea realizata pīna īn momentul de fata, este suficienta pentru a delimita sensul existential al cotidianitatii.
Cotidianitatea ca "viata de zi cu zi" se refera totusi īn chip evident la acel mod de a exista īn care Dasein-ul se mentine īn "toate zilele sale". si totusi, "toate zilele" nu īnseamna suma "zilelor" harazite Dasein-ului īn "timpul vietii" sale. Chiar daca expresia "toate zilele" nu poate fi īnteleasa calendaristic, totusi o astfel de determinatie temporala este prezenta īn semnificatia de "zi cu zi". Termenul "cotidianitate" are totusi primordial īn vedere un anumit fel de a exista, care strabate si domina Dasein-ul "de-a lungul īntregii sale vieti". Am folosit deseori, īn analizele de mai īnainte, expresia "īn prima instanta si cel mai adesea". "Īn prima instanta" īnseamna: modul īn care Dasein-ul este "manifest" īn acel "a-fi-laolalta" al spatiului public, chiar daca "īn fond" el tocmai ca a "depasit" īn chip existentiel cotidianitatea. "Cel mai adesea" īnseamna: modul īn care Dasein-ul se arata, nu īntotdeauna, dar "de regula", pentru oricine.
Cotidianitatea are īn vedere acel fel specific īn care Dasein-ul "traieste īn viata de zi cu zi", fie īn toate comportamentele sale, fie numai īn unele anumite, prefigurate de faptul-de-a-fi-unul-laolalta-cu-altul. Din acest fel specific de a fi face parte si complacerea Dasein-ului īn obisnuinta, chiar daca aceasta īl [371] constrīnge deopotriva sa faca fata la corvezi sau la lucruri care īi "repugna". Ziua de mīine, īn expectativa careia preocuparea cotidiana se afla permanent, este "eternul ieri". Cotidianitatea, īn monotonia ei, resimte ca pe o variatie ceea ce fiecare zi tocmai aduce cu sine. Cotidianitatea determina Dasein-ul chiar si atunci cīnd acesta nu si-a ales impersonalul "se" ca "erou" al sau.
Aceste caractere variate ale cotidianitatii nu fac din ea īn nici un caz un simplu "aspect" pe care Dasein-ul īl ofera atunci cīnd "avem īn vedere" faptuirile si activitatile oamenilor. Cotidianitatea este un mod de a fi caruia īi apartine īnainte de toate manifestarea īn spatiul public. Ca mod al propriului fapt-de-a-exista, cotidianitatea este īnsa cunoscuta, īntr-o masura mai mica sau mai mare, si de fiecare Dasein "individual", si anume prin acea situare afectiva care nu e altceva decīt cenusiul lipsei de tonalitate afectiva. Dasein-ul poate "suferi" de cotidianitate īn surdina, el se poate sufoca īn aerul ei īnabusitor, sau el poate īncerca sa o evite, atunci cīnd, dispersat īn diferite activitati, cauta o noua dispersie. Īnsa existenta poate deopotriva sa stapīneasca cotidianul prin clipa si, fireste, adesea doar "pentru o clipa", neputīnd nicicīnd sa-l faca sa dispara cu totul.
Ceea ce, la nivelul factic de explicitare, īi este cunoscut Dasein-ului īn chip ontic, īn asa fel īncīt el nici macar nu īl mai ia īn seama ascunde īn sine, existential-ontologic vorbind, o multime de enigme. Orizontul "natural" pe care analitica existentiala a Dasein-ului si l-a luat ca punct de plecare este doar īn aparenta de la sine īnteles.
Īnsa putem noi oare spune, dupa interpretarea de pīna acum a temporalitatii, ca, īn privinta delimitarii existentiale a structurii cotidianitatii, perspectivele noastre sīnt mai promitatoare? Sau mai degraba, din īntīlnirea cu acest fenomen care da nastere la atītea confuzii, devine limpede tocmai ca explicarea de fata a temporalitatii este de fapt insuficienta? Poate ca pīna acum ne-am multumit mereu sa asezam Dasein-ul īn anumite stari si situatii, facīndu-l astfel sa īncremeneasca īn ele, uitīnd, "īn consecinta", ca acesta, traindu-si viata de zi cu zi, se extinde "temporal" īn aceasta succesiune a zilelor sale. Monotonia, obisnuinta, o expresie de genul "cum a fost ieri este si azi si va fi si mīine" sau expresia "cel mai adesea" nu pot fi concepute fara a face recurs la aceasta extensie "temporala" a Dasein-ului.
si nu tine totodata de Dasein-ul existent si faptul ca, petrecīndu-si timpul, el tine cont zi de zi de "timp" si ca acest "calcul" este organizat astronomic si calendaristic? Abia cīnd īn interpretarea temporalitatii Dasein-ului vom include si "survenirea" cotidiana a acestuia precum si luarea īn calcul a "timpului" care, īn aceasta survenire, constituie preocuparea lui, abia atunci orientarea noastra va fi īndeajuns de cuprinzatoare pentru a putea problematiza sensul ontologic al cotidianitatii ca atare. Totusi, deoarece prin termenul "cotidianitate" [372] nu este avut īn vedere nimic altceva decīt temporalitatea - aceasta fiind cea care face cu putinta fiinta Dasein-ului -, cotidianitatea nu o vom putea delimita suficient cu ajutorul unui concept decīt īn cadrul unei discutii de principiu asupra sensului fiintei īn genere si asupra modificarilor sale posibile.
Cf. § 9, p. [42] si urm.
|
