Spatialitatea fiintarii-la-īndemīna intramundane
Daca spatiul constituie lumea īntr-un sens care abia urmeaza sa fie determinat, atunci nu este de mirare ca īn caracterizarea ontologica anterioara a fiintei intramundanului a trebuit sa īl luam pe acesta īn consideratie si ca pe ceva intraspatial. Pīna acum aceasta spatialitate a fiintarii-la-īndemīna nu a fost conceputa fenomenal īn chip explicit si ea nici nu a fost evidentiata īn strīnsa legatura cu structura de fiinta a fiintarii-la-īndemīna. Tocmai aceasta e acum sarcina noastra.
Īn ce masura, atunci cīnd am caracterizat fiintarea-la-īndemīna, ne-am izbit deja de spatialitatea acesteia? Acolo a fost vorba de ceea-ce-este-la-īndemīna īn prima instanţ 11511t1912l ;a. Aceasta nu se refera numai la fiintarea care este de fiecare data īntīlnita īnaintea alteia, ci deopotriva la fiintarea care este "īn apropiere". Fiintarea-la-īndemīna cu care ne īndeletnicim īn mod cotidian are caracterul apropierii. La o privire mai atenta, aceasta apropiere caracteristica ustensilului este deja sugerata īn termenul care exprima fiinta sa, īn "calitatea-de-a-fi-la-īndemīna". Fiintarea "aflata īn raza mīinii" comporta de fiecare data o alta apropiere, care nu poate fi stabilita prin masurarea distantelor. Aceasta apropiere se regleaza de fiecare data pornind de la mīnuirea si utilizarea care "calculeaza" la scara privirii-ambientale. Privirea-ambientala pe care o pune īn joc preocuparea fixeaza ceea ce este apropiat īn acest fel, urmarind directia īn care ustensilul este de fiecare data accesibil. Apropierea directionata a ustensilului nu īnseamna doar ca el, fiind simplu-prezent undeva, este plasat undeva īn spatiu, ci, ca ustensil, el este īn chip esential rīnduit si pus bine, la locul lui si oricīnd la-īndemīna. Ustensilul īsi are locul lui sau "se afla undeva īn preajma", ceea ce este fundamental diferit de pura survenire īntr-o pozitie spatiala oarecare. Fiecare loc se determina ca loc al acestui ustensil pentru..., pornind de la un ansamblu al locurilor orientate unele catre altele, apartinīnd unui complex ustensilic aflat-la-īndemīna īn lumea ambianta. Locul si diversitatea locurilor nu trebuie explicitate ca acel "unde" īn care lucrurile sīnt īn chip arbitrar simplu-prezente. Locul este de fiecare data un "acolo" si un "aici" precis determinate, carora ustensilul le apartine, īn masura īn care el este la locul lui. Apartenenta la un loc sau altul corespunde caracterului de ustensil al fiintarii-la-īndemīna, [103] adica apartenentei pe care i-o dicteaza menirea sa functionala la un ansamblu ustensilic. Īnsa apartenenta la un ansamblu ustensilic, prin care unui ustensil īi este conferit un loc al sau, are la baza, ca o conditie de posibilitate, un "unde" īn genere, īn interiorul caruia unui complex ustensilic īi este atribuita totalitatea sa de locuri. Acest "unde", care face posibila apartenenta ustensilului la un loc al lui - si care, īn īndeletnicirea de ordinul preocuparii, este fixat dinainte īn privirea noastra cu ajutorul privirii-ambientale - īl numim regiune (de ustensile) *.
"Īn regiunea cutare" nu īnseamna doar "īn cutare directie", ci deopotriva īn orizontul a ceva care se afla īn directia aceea. Locul, care se constituie prin directie si departare - apropierea este doar un mod al departarii -, este deja orientat catre o regiune si se afla īnauntrul acesteia. Ceva precum regiunea trebuie sa fie mai īntīi des-coperit, pentru a fi cu putinta gasirea si atribuirea de locuri unei totalitati ustensilice disponibile la nivelul privirii-ambientale. Aceasta orientare īn functie de o regiune (de ustensile), pe care o pune īn joc diversitatea de locuri ale fiintarilor-la-īndemīna, constituie ambientalul, felul īn care sīntem īnconjurati de fiintarea īntīlnita nemijlocit īn lumea ambianta. Niciodata nu ne este data mai īntīi o diversitate tridimensionala a plasarilor posibile, care sa fie apoi umpluta cu lucruri simplu-prezente. Aceasta dimensionalitate a spatiului este īnca īnvaluita īn spatialitatea fiintarii-la-īndemīna. "Susul" este "la tavan", "josul" este "la podea", "īn spate" este "la usa"; toate aceste localizari sīnt des-coperite si interpretate la nivelul privirii-ambientale urmīnd caile īndeletnicirii cotidiene si ele nu sīnt constatate si inventariate printr-o masurare a spatiului.
Regiunile (de ustensile) nu sīnt formate mai īntīi prin lucruri simplu-prezente puse laolalta, ci sīnt de fiecare data deja la-īndemīna īn locurile lor. Locurile īnsele sīnt repartizate fiintarii-la-īndemīna prin privirea-ambientala a preocuparii sau ele sīnt gasite ca atare. Fiintarea aflata permanent la-īndemīna, cea de care faptul-de-a-fi-īn-lume de ordinul privirii-ambientale tine seama din capul locului, īsi are de aceea locul sau. Localizarea pe care i-o confera calitatea sa de a-fi-la-īndemīna devine relevanta pentru preocupare si este orientata catre celelalte fiintari-la-īndemīna. Astfel soarele, a carui lumina si caldura sīnt folosite zi de zi, ocupa felurite pozitii - rasarit, amiaza, asfintit, miezul noptii; ele sīnt des-coperite de catre privirea-ambientala pornind de la modurile diferite īn care poate fi utilizat ceea ce el ofera. Pozitiile acestei fiintari-la-īndemīna, aflata īn continua schimbare si totusi deopotriva constanta, devin "indicatii" specifice ale regiunilor ce se afla īn ele. Aceste regiuni ale cerului, care nu au de ce sa posede vreun sens geografic, dau de la bun īnceput o directionare prealabila oricarei configurari particulare de regiuni care pot fi ocupate cu locuri. Casa are o parte expusa soarelui si alta, intemperiilor; īn functie de ele sīnt repartizate īncaperile [104] si, īnauntrul acestora, apoi, are loc "amenajarea", care se realizeaza tinīndu-se cont de caracterul de ustensil al fiecareia din aceste īncaperi. Bisericile si mormintele, de pilda, sīnt asezate īn functie de rasaritul si asfintitul soarelui - regiuni ale vietii si ale mortii, care, pentru Dasein-ul aflat īn lume, sīnt determinante īn privinta posibilitatilor sale de fiinta cele mai proprii. Dasein-ul, care, īn fiinta sa, are ca miza īnsasi aceasta fiinta, des-copera īn prealabil acele regiuni a caror menire functionala este de fiecare data decisiva. Des-coperirea prealabila a regiunilor (de ustensile) este determinata totodata si de totalitatea menirilor functionale, cea īnspre care este eliberata fiintarea-la-īndemīna ca fiintare pe care o īntīlnim.
Calitatea-de-a-fi-la-īndemīna prealabila a fiecarei regiuni (de ustensile) are, īntr-un sens īnca mai originar decīt fiinta fiintarii-la-īndemīna, caracterul familiaritatii care nu iese īn evidenta. Ea nu devine ca atare vizibila īn modul iesirii īn evidenta decīt īn cazul unei des-coperiri, prin privirea-ambientala, a fiintarii-la-īndemīna si, īn speta, īn modurile deficiente ale preocuparii. Adesea regiunea unui loc devine pentru prima data accesibila ca atare īn chip explicit abia atunci cīnd ceva nu este gasit la locul sau. Spatiul care este des-coperit ca spatialitate a ansamblului ustensilic prin privirea-ambientala a faptului-de-a-fi-īn-lume apartine de fiecare data, īn calitate de loc al acestui ansamblu ustensilic, fiintarii īnsesi. Spatiul pur tridimendional este īnca īnvaluit. Spatiul s-a pulverizat īn locuri. Īnsa aceasta spatialitate īsi obtine propria ei unitate datorita totalitatii menirilor functionale de ordinul lumii si care apartine īn chip spatial fiintarii-la-īndemīna. "Lumea ambianta" nu se rīnduieste īntr-un spatiu dat dinainte, ci mundaneitatea ei specifica articuleaza, īn semnificativitatea ei, complexul de meniri functionale care apartine fiecarei totalitati de locuri atribuite prin privirea-ambientala. Fiecare lume des-copera de fiecare data spatialitatea spatiului ce-i apartine. Faptul ca fiintarea-la-īndemīna poate fi īntīlnita īn spatiul ei de lume ambianta ramīne ontic posibil numai deoarece Dasein-ul īnsusi este, īn ce priveste faptul-de-a-fi-īn-lume care-i e propriu, "spatial".
|
