Tema analiticii Dasein-ului

Tema analiticii Dasein-ului

Fiintarea a carei analiza ne revine ca sarcina sīntem de fiecare data noi īnsine. Fiinta acestei fiintari este de fiecare data a mea. Aceasta fiintare, īn fiinta sa, se raporteaza ea īnsasi la fiinta sa. Ca fiintare cu o astfel de fiinta, ea este [42] remisa propriei sale fiinte. Fiinta este cea pe care aceasta fiintare īnsasi o are de fiecare data ca miza a sa. Din aceasta caracterizare a Dasein-ului rezulta doua lucruri:

1. "Esenta" acestei fiintari rezida īn faptul ca ea are-de-a-fi (das Zu-sein). Cviditatea (essentia) acestei fiintari, īn masura īn care se poate īn general vorbi despre asa ceva īn cazul ei, trebuie sa fie conceputa pornind de la fiinta ei (existentia). Īnsa aici este tocmai sarcina ontologiei de a arata ca, daca desemnam fiinta acestei fiintari ca existenta, acest termen nu are si nu poate avea semnificatia ontologica a termenului existentia, asa cum ne-a fost el transmis; potrivit felului īn care ne-a fost transmis, termenul existentia īnseamna ontologic fapt-de-a-fi-simpla-prezenta (Vorhandensein), un fel de a fi care īi este total strain fiintarii ce are caracterul Dasein-ului. Cu gīndul de a evita orice confuzie, vom folosi pentru termenul existentia īntotdeauna expresia interpretativa simpla-prezenta (Vorhandenheit), pastrīnd "existenta" numai pentru Dasein, ca determinare a fiintei lui.

"Esenta" Dasein-ului rezida īn existenta lui. Caracterele ce pot fi puse īn lumina īn cazul acestei fiintari nu sīnt de aceea "proprietati" de ordinul simplei-prezente ale unei fiintari-simplu-prezente "aratīnd" īn cutare sau cutare fel, ci, de fiecare data, moduri posibile ale ei de a fi si nimic altceva. Orice fapt-de-a-fi-īn-cutare-fel al acestei fiintari este primordial fiinta. Iata de ce termenul "Dasein", prin care desemnam aceasta fiintare, nu exprima quid-ul sau, precum īn cazul unei mese, al unei case, al unui pom -, ci fiinta.

2. Fiinta de care e preocupata aceasta fiintare īn fiinta sa este de fiecare data a mea. De aceea Dasein-ul nu poate fi niciodata conceput ontologic ca un caz sau ca un exemplar al unei specii de fiintare ca fiintare-simplu-prezenta. Acestei fiintari-simplu-prezente fiinta proprie īi este "indiferenta" sau, mai precis, ea "este" īn asa fel īncīt fiinta ei nu-i poate fi nici indiferenta nici neindiferenta. Desemnarea Dasein-ul, potrivit caracterului de de-fiecare-data-al-meu ce apartine acestei fiintari, trebuie sa fie īnsotita īntotdeauna de pronumele personal: "eu sīnt", "tu esti".

si, iarasi, Dasein-ul este "al meu" de fiecare data īn cutare sau cutare mod de a fi. Cumva Dasein-ul s-a decis dintotdeauna īn privinta felului īn care el este "de fiecare data al meu". Fiintarea care, īn fiinta sa, are ca miza īnsasi aceasta fiinta, se raporteaza la fiinta sa ca la posibilitatea ei cea mai proprie. Dasein-ul este de fiecare data posibilitatea sa si el nu o "are" doar ca pe o proprietate, ca pe ceva simplu-prezent. si tocmai pentru ca Dasein-ul este de fiecare data īn chip esential posibilitatea sa, tocmai de aceea poate aceasta fiintare īn fiinta sa sa se "aleaga" pe sine, poate sa se cīstige sau sa se piarda pe sine, īn speta sa nu se cīstige niciodata sau sa se cīstige doar "aparent". Sa se fi pierdut sau sa nu se fi cīstigat īnca, el nu poate decīt īn masura īn care, potrivit esentei sale, el este un Dasein care poate fi autentic, adica ceva care īsi poate apartine īn chip propriu. Ambele moduri de a fi, [43] autenticitatea si neautenticitatea - aceste cuvinte sīnt alese terminologic īn sensul cel mai riguros al cuvīntului - se īntemeiaza īn faptul ca Dasein-ul este determinat īn general prin acel "de-fiecare-data-al-meu". Īnsa neautenticitatea Dasein-ului nu īnseamna defel o fiinta "īmputinata" sau un grad "mai scazut" de fiinta. Dimpotriva, neautenticitatea poate sa determine Dasein-ul īn ipostazele sale cele mai concrete, ca atunci cīnd sīntem prinsi cu ceva, stimulati sau interesati de ceva sau pur si simplu cīnd ne bucuram.

Cele doua caractere schitate ale Dasein-ului, pe de o parte preeminenta lui "existentia" asupra lui essentia si pe de alta parte acel "de-fiecare-data-al-meu", indica deja ca o analitica a acestei fiintari urmeaza sa se confrunte cu o regiune fenomenala cu totul aparte. Aceasta fiintare nu are niciodata felul de a fi a ceea ce este doar simpla-prezenta īn interiorul lumii. De aceea ea nici nu poate fi data tematic din capul locului īn modul īn care des-coperim o fiintare-simplu-prezenta. Prezentarea ei corecta nu este cītusi de putin de la sine īnteleasa, drept care determinarea ei constituie ea īnsasi o parte esentiala din analitica ontologica a acestei fiintari. De īndata ce ne-am asigurat ca prezentarea acestei fiintari a fost realizata corect, devine totodata posibil ca aceasta fiintare sa ajunga īn genere sa fie īnteleasa īn fiinta sa. Oricīt de provizorie ar fi īnsa analiza, ea cere īntotdeauna sa-i fie asigurat un punct de plecare corect.

Dasein-ul se determina ca fiintare pornind de fiecare data de la o posibilitate care el este si pe care, īn fiinta sa, īntr-un fel sau altul el o īntelege. Acesta este sensul formal al constitutiei existentiale a Dasein-ului. Īnsa un asemenea lucru ne spune ca daca vrem sa interpretam ontologic aceasta fiintare, atunci problematica fiintei sale trebuie dezvoltata pornind de la existentialitatea existentei sale. Ceea ce totusi nu īnseamna ca Dasein-ul trebuie construit pornind de la o posibila idee concreta de existenta. Īn momentul de debut al analizei trebuie īndeosebi sa ne ferim sa interpretam Dasein-ul avīnd īn vedere un anumit moment al existentei sale, bine diferentiat, ci Dasein-ul trebuie des-coperit īn nediferentierea acelui "īn prima instanta si cel mai adesea". Aceasta nediferentiere a cotidianitatii Dasein-ului nu este defel nimic, ci este o caracteristica fenomenala pozitiva a acestei fiintari. Pornind de la acest fel de a fi si reīntorcīndu-se īn el este orice mod-de-a-exista asa cum este el. Aceasta nediferentiere cotidiana a Dasein-ului o numim caracter mediu.

si deoarece cotidianitatea medie constituie īn-prima-instanta ontica (das ontische Zunächst) a fiintarii acesteia, tocmai din aceasta pricina ea a fost si este mereu trecuta cu vederea atunci cīnd se pune problema sa explicam Dasein-ul. Ceea ce ontic ne este cel mai aproape si bine cunoscut reprezinta, ontologic vorbind, departele maxim, necunoscutul, cel care, īn semnificatia sa ontologica, este permanent scapat din vedere. Cīnd Augustin īntreaba: Quid autem propinquius meipso mihi? si trebuie sa raspunda: ego certe [44] laboro hic et laboro in meipso: factus sum mihi terra difficultatis et sudoris nimii1, atunci acest lucru nu e valabil doar pentru opacitatea ontica si preontologica a Dasein-ului, ci, īntr-un grad si mai īnalt īnca, pentru sarcina ontologica nu numai de a nu rata, ci de a face accesibila, printr-o caracterizare pozitiva, aceasta fiintare.

Īnsa cotidianitatea medie a Dasein-ului nu trebuie privita ca un simplu "aspect". Deopotriva īn ea, si chiar īn modul neautenticitatii, rezida a priori structura existentialitatii. si deopotriva īn ea Dasein-ul este preocupat, īntr-un fel determinat, de fiinta sa, la care el se raporteaza īn modul cotidianitatii medii, fie si doar īn modul fugii din fata acestei fiinte si al uitarii de ea.

Īnsa prin explicarea Dasein-ului īn cotidianitatea sa medie nu obtinem doar niste structuri medii īn sensul unei nedeterminari care sterge contururile. Ceea ce ontic este īn modul caracterului mediu, poate foarte bine sa fie conceput ontologic īn structuri pregnante, care structural nu se deosebesc defel de determinarile ontologice ale unei fiinte autentice a Dasein-ului.

Toate cele explicate cu ajutorul analiticii Dasein-ului sīnt obtinute prin considerarea structurii existentei sale. Deoarece se determina pornind de la existentialitate, caracterele fiintei Dasein-ului le numim existentiali. Acestia trebuie clar deosebiti de determinarile de fiinta ale fiintarii care nu e de ordinul Dasein-ului si pe care le numim categorii. Aici acest cuvīnt - "categorie" - este preluat si pastrat īn semnificatia sa primordial ontologica. Īn ontologia antica fiintarea īntīlnita īnauntrul lumii este luata drept teren exemplar pentru explicitarea pe care ea o da fiintei. Modul de acces la aceasta fiintare este noe, respectiv lŅgoj. Prin acestea este īntīlnita fiintarea. Fiinta acestei fiintari trebuie īnsa sa fie sesizata (facuta vizibila) printr-un lsgein privilegiat, astfel īncīt aceasta fiinta sa devina din capul locului inteligibila ca ceea ce ea este si este deja īn fiecare fiintare. Īn orice discutare (lŅgoj) a fiintarii este implicata deja desemnarea fiintei. Aceasta desemnare prealabila a fiintei este kathgore. Īn prima instanta, acest cuvīnt īnseamna: a acuza īn mod public, a-i pune cuiva ceva īn seama īn prezenta tuturor. Utilizat ontologic, termenul īnseamna: a pune, asa zicīnd, īn seama fiintarii ceea ce ea este de fiecare data deja ca fiintare, adica a o face tuturor, īn fiinta ei, vizibila. [45] Ceea ce a fost vizat si a devenit vizibil prin aceasta vedere sīnt tocmai kathgorlŅgoj. Existentialii si categoriile sīnt cele doua posibilitati fundamentale pentru caracterele fiintei. Fiintarea care le corespunde cere sa fie interogata primordial de fiecare data īntr-un mod diferit: fiintarea este un cine (existenta) sau un ce (simpla-prezenta īn sensul cel mai larg). Despre legatura dintre cele doua moduri ale caracterelor fiintei nu se poate trata decīt dupa ce orizontul īntrebarii privitoare la fiinta a fost limpezit.

Īn Introducere s-a sugerat deja ca analiticii existentiale a Dasein-ului īi incumba deopotriva o sarcina a carei urgenta nu este aproape cu nimic mai mica decīt aceea a īntrebarii īnsesi privitoare la fiinta: scoaterea īn evidenta a acelui apriori care trebuie sa fie vizibil, pentru ca īntrebarea "ce este omul?" sa poata fi discutata filozofic. Analitica existentiala a Dasein-ului se situeaza īnaintea oricarei psihologii, antropologii sau chiar biologii. Prin delimitarea de aceste cercetari posibile ale Dasein-ului, tema analiticii poate dobīndi un contur si mai clar īnca. Īn acelasi timp, necesitatea ei va fi astfel si mai convingator demonstrata.