Temporalitatea Dasein-ului si sarcinile care rezulta din ea in vederea unei reluari la un nivel mai originar a analiticii existentiale

Temporalitatea Dasein-ului si sarcinile care rezulta din ea īn vederea unei reluari la un nivel mai originar a analiticii existentiale

Fenomenul temporalitatii, asa cum a fost el scos la iveala, nu reclama doar o conf 24524n132y irmare mai ampla a fortei lui constitutive, dar prin chiar aceasta confirmare el ajunge, acum pentru prima oara, īn cīmpul privirii, facīnd manifeste posibilitatile fundamentale ale temporalizarii. Punerea īn evidenta a posibilitatii constitutiei de fiinta a Dasein-ului pe baza temporalitatii o numim pe scurt, desi numai provizoriu, interpretare "temporala".

Sarcina care ne revine īn continuare este ca, o data ce au fost realizate analiza temporala a putintei autentice de a fi īntreg a Dasein-ului si caracterizarea generala a temporalitatii grijii, sa facem acum vizibila neautenticitatea Dasein-ului īn temporalitatea ei specifica. Temporalitatea s-a aratat mai īntīi īn cazul starii de hotarīre anticipatoare. Ea este modul autentic al starii de deschidere, care cel mai adesea se mentine īn neautenticitatea explicitarii de sine a impersonalului "se", a acelei explicitari izvorīte din cadere. Caracterizarea temporalitatii starii de deschidere īn genere ne va conduce la o īntelegere temporala a faptului-de-a-fi-īn-lume de ordinul preocuparii nemijlocite si, astfel, la acea uniformitate pe care o presupune nivelul mediu al Dasein-ului si pe care analitica existentiala a luat-o īn prima instanta ca punct de pornire24. [332] Felul mediu de a fi al Dasein-ului, īn care acesta se mentine īn prima instanta si cel mai adesea, l-am numit cotidianitate. Prin reluarea analizei de mai īnainte, cotidianitatea trebuie sa se dezvaluie īn sensul sau temporal, pentru ca problematica implicata īn temporalitate sa iasa la lumina si astfel sa dispara definitiv aparentul "de la sine īnteles" al analizelor pregatitoare. Temporalitatea trebuie sa se confirme, fireste, īn cazul tuturor structurilor esentiale ale constitutiei fundamentale a Dasein-ului. Īnsa acest lucru nu implica o re-parcurgere exterior-schematica a analizelor deja realizate, īn ordinea īn care ele s-au succedat. Orientīnd altfel analiza temporala, ne propunem sa facem mai limpede ce anume leaga īntre ele consideratiile pe care le-am facut mai devreme, īnlaturīnd totodata caracterul lor aleatoriu si arbitrariul ce pare sa le īnsoteasca. Dincolo de aceste necesitati metodologice, ni se impun totusi, venind din fenomenul īnsusi, anumite motive care ne obliga sa dam o alta articulatie analizei pe care o reluam acum.

Structura ontologica a fiintarii care sīnt eu īnsumi de fiecare data īsi are centrul īn persistenta de sine a existentei. Deoarece sinele nu poate fi conceput nici ca substanta si nici ca subiect, ci se fundeaza īn existenta, analiza sinelui neautentic, a impersonalului "se", a fost parasita25 cu totul īn cursul interpretarii pregatitoare a Dasein-ului. Dupa ce, acum, sineitatea a fost reintegrata īn chip expres īn structura grijii si astfel īn cea a temporalitatii, interpretarea temporala a persistentei sinelui si a persistentei ne-sinelui capata o greutate aparte. Ea are nevoie sa fie tratata ca o tema de sine statatoare. Īnsa ea nu face doar sa ofere, acum pentru prima oara, o asigurare solida īmpotriva paralogismelor si īntrebarilor ontologic inadecvate privitoare la fiinta eului īn genere, ci ea ne procura totodata, potrivit functiei ei centrale, posibilitatea de a arunca o privire mai originara īnauntrul structurii de temporalizare a temporalitatii. Aceasta temporalitate se dezvaluie ca istoricitate a Dasein-ului. Propozitia: Dasein-ul este istoric se vadeste a fi un enunt existential-ontologic fundamental. Enuntul acesta este foarte departe de o constatare pur ontica a faptului ca Dasein-ul survine īn cuprinsul unei "istorii universale". Īnsa istoricitatea Dasein-ului este temeiul unei īntelegeri istorice posibile, care, la rīndul ei, poarta cu sine posibilitatea unei dezvoltari riguroase a istoriografiei ca stiinta.

Prin interpretarea temporala a cotidianitatii si a istoricitatii, privirea noastra asupra timpului originar devine īndeajuns de ferma pentru a arata ca tocmai el este [333] conditia posibilitatii si necesitatii experientei cotidiene a timpului. Fiind fiintarea a carei miza este propria sa fiinta, Dasein-ul se utilizeaza pe sine īn chip primordial, fie ca o face explicit sau nu, pentru sine īnsusi. Īn prima instanta si cel mai adesea, grija este preocupare ghidata de privirea-ambientala. Utilizīndu-se pe sine īn-vederea lui īnsusi, Dasein-ul se "uzeaza". Uzīndu-se, (?) Dasein-ul are nevoie de sine īnsusi, adica de timpul sau. Avīnd nevoie de timp, el ia īn calcul timpul. Preocuparea ghidata de privirea-ambientala si de calcul des-copera īn prima instanta timpul si ajunge sa dezvolte o calculare a timpului. Luarea īn calcul a timpului este constitutiva pentru faptul-de-a-fi-īn-lume. Des-coperirea care survine īn cuprinsul preocuparii datorita privirii-ambientale ne face ca, prin luarea īn calcul a timpului, sa īntīlnim īn timp fiintarea-la-īndemīna si fiintarea-simplu-prezenta des-coperite astfel. Fiintarea intramundana devine astfel accesibila ca una "care fiinteaza īn timp". Determinatia temporala a fiintarii intramundane o numim intratemporalitate. "Timpul" pe care-l aflam ontic īn prima instanta īn cuprinsul ei ne va servi ca baza pentru configurarea conceptului obisnuit si a celui traditional de timp. Timpul ca intratemporalitate provine īnsa dintr-un mod esential de temporalizare al temporalitatii originare. Aceasta origine spune ca timpul "īn care" o fiintare-simplu-prezenta ia nastere si dispare este un fenomen temporal autentic si nu o exteriorizare īn spatiu a unui "timp calitativ", asa cum vrea sa ne faca sa credem interpretarea cu totul nedeterminata si insuficienta din punct de vedere ontologic data de Bergson timpului.

Abia elaborarea temporalitatii Dasein-ului ca cotidianitate, istoricitate si intratemporalitate ne va permite sa īntelegem cīt de mari sīnt complicatiile pe care le presupune o ontologie originara a Dasein-ului. Ca fapt-de-a-fi-īn-lume, Dasein-ul exista īn chip factic laolalta cu fiintarea pe care o īntīlneste īn interiorul lumii si īn-preajma acestei fiintari. Fiinta Dasein-ului īsi capata de aceea deplina ei transparenta ontologica abia īn orizontul fiintei deja clarificate a fiintarii ce nu este de ordinul Dasein-ului, adica si a acelei fiintari care nu este nici la-īndemīna si nici simplu-prezenta, ci care nu face decīt sa "subziste". Interpretarea modificarilor de fiinta pe care le suporta toate cele despre care spunem "este" are īnsa nevoie de o idee de fiinta īn genere, elucidata īn prealabil īn chip satisfacator. Atīta vreme cīt aceasta idee nu e obtinuta, analiza temporala care reia analiza Dasein-ului ramīne la rīndul ei incompleta si marcata de neclaritati - pentru a nu mai vorbi de dificultatile obiective cu care ea se confrunta. Analiza existential-temporala a Dasein-ului pretinde, la rīndul ei, o noua reluare īn cadrul discutiei de principiu asupra conceptului de fiinta.