Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Viata si moartea lui Seneca

Filozofie


Viata si moartea lui Seneca

Florin Hera

Marii istorici ai latinitatii, precum si poetii ei de frunte, ca Dante Alighieri, îi alatura în operele lor pe Cicero si Seneca. Cei doi oameni de stat si carturari ai Romei antice au trait în vremuri diferite, dar au avut un destin care îi apropie.



Amândoi, atât republicanul Cicero, cât si sprijinitorul regimului imperial, Seneca, si-au asumat riscul de a participa la mersul primejdios al unei istorii dramatice. Au actionat ca gânditori politici si ca literati de prima însemnatate ai timpului lor, cu intentia de a influenta desfasurarea evenimentelor si de a orienta deciziile detinatorilor principali ai puterii. Au întrupat cu abnegatie, pâna la sacrificiul suprem, sufletul Cetatii.

Cicero a fost ucis odata cu Republica, în a doua jumatate a secolului I î.Hr. Viata lui Seneca s-a petrecut în primul veac al erei crestine, sub împaratii dinastiei iulio-claudiene, si s-a încheiat tragic, în anul 65 d.Hr., când înteleptul a fost constrâns sa se sinucida.

Straduindu-se sa învete "arta de a trai", Seneca a cunoscut, într-o vreme departata si, totodata, atât de apropiata de noi, pretuirea si calomnia, faima si exilul, puterea si dizgratia, bogatia si renuntarea. "Incer 13213f522n c sa vorbesc despre un drum drept pe care l-am aflat prea târziu", marturiseste Seneca în capodopera sa de ramas bun, Scrisori catre Lucilius. Seninatatea finala nu l-a împiedicat pe Seneca sa spuna, cui avea urechi de auzit, adevarul fara ocol despre nesabuinta unei politici arbitrare, care credea ca poate impune vointa ei tiranica Cetatii si lumii.

In muzeul Prado din Madrid, chipul lui Seneca apare brazdat de semnele unei batrâneti timpurii. Spania latina cinsteste nasterea unui fiu al ei pe stravechiul pamânt iberic. Lucius Annaeus Seneca a vazut lumina zilei în ajunul secolului 1 al erei noastre, în cea mai romanizata regiune sudica a Hispaniei, provincia Baetica. Ne aducem aminte, desigur, si de o alta personalitate istorica nascuta în acele locuri hispanice: împaratul Traian, cuceritorul Daciei, care a domnit între anii 98 si 117 d.Hr.

Seneca este un andaluz sau, cum îl numeste biograful sau român, istoricul Eugen Cizek, un "corduban".

Orasul lui natal este Corduba, azi Cordoba, la apa Guadalquivirului. Fluviu cântat în "romanceros", dar si în Poemele saturniene ale marelui artist francez al culorilor si nuantelor, Paul Verlaine: "Veselul Guadalquivir râde portocalilor aurii / Si oglindeste-n seara, usoare bolerouriÖ"

Calator neobosit, cunoscator al limbii spaniole,   Nicolae    Iorga a pasit, prin 1927, "pe malurile largului Guadalquivir, care luneca spre Atlanticul departat". Insemnarile istoricului par însufletite de un presentiment dureros atunci când evoca "filozofia lui Seneca, de o adânca întelepciune, dar mai ales de o încordare de otel contra soartei"Ö

Cercetând marturiile despre ginta foarte înzestrata a Annaeilor se cuvine sa relevam faptul ca Seneca tatal, cunoscut si ca Seneca Retorul (55 î.Hr.-41 d. Hr.), a avut o valoroasa activitate de intelectual creator, atât în Spania, cât si la Roma. Istoric si critic al artei oratorice, Seneca tatal a fost un aparator al traditiei clasice. Facea parte din ordinul cavalerilor, situat imediat dupa ordinul senatorilor, primul în ierarhia sociala. Mama lui Seneca, Helvia, provenea dintr-o familie de notabili din vecinatatea Cordubei. Sotii Seneca au avut trei baieti. Lucius Annaeus Seneca era al doilea copil. Primul nascut, Novatus, va parcurge în decursul anilor o importanta cariera de demnitar. Al treilea fiu, Mela, va fi tatal unui poet celebru, Lucan (39-65 d.Hr.).

Intre cei trei frati si parintii lor va exista mereu o puternica legatura de solidaritate si dragoste, oglindita si în opera lui Seneca-fiul.

Confruntare la Corint

Spiritul de dreptate în care au fost crescuti fiii familiei Annaeilor s-a facut simtit cu prilejul unui eveniment deosebit din viata de magistrat a lui Novatus, fratele mai mare al lui Seneca. Novatus fusese adoptat de un senator si luase  numele de Gallio.

Sub    domnia  împaratului Claudiu  (41-54 d. Hr.), Gallio a ajuns guvernator al provin-ciei Ahaia (Grecia). La scaunul de judecata de la Corint al guvernatorului Gallio a fost adus de denuntatori Sf. Apostol Pavel. Delatorii reprezentau, si în Imperiul roman, un flagel hidos. Ei denuntau mai ales asa-numite crime politice si "jigniri aduse împaratului". Pârâtorii beneficiau de substantiale câstiguri, prin confiscarea bunurilor celor condamnati.

Denuntatorii Apostolului Pavel l-au învinuit în fata lui Gallio de comiterea unor crime împotriva Legii credintei stramosilor. Situatia era amenintatoare. Asa cum arata istoricul roman Suetoniu (70-150 d.Hr.), împaratul Claudiu izgonise din Roma si prigonea pe toti cei învinuiti ca "iscau neîncetat tulburari îndemnati de Chrestus". Cei mai avizati comentatori ai lui Suetoniu considera ca istoricul, reluând ca atare limbajul propagandei oficiale, se refera de fapt la persecutarea primilor crestini în Imperiul roman.

Este evident ca guvernatorul Gallio, un eminent jurist, era la curent cu masurile luate de cezarul de la Roma, cu atmosfera de prigonire a credinciosilor lui "Chrestus". Cunostea de asemenea activitatea desfasurata în provincia Ahaia de Sf. Apostol Pavel, care se manifesta deschis, în public.



Fiind un om drept, Gallio a declarat ca nu vede nici o fapta criminala comisa de cel adus la scaunul de judecata. Daca exista un litigiu, a adaugat Gallio, atunci este vorba despre o disputa pe teme de credinta numai între cei interesati, despre o controversa de interpretare a unor termeni si a unor reguli rituale. Dar aceasta nu este treaba guvernatorului roman. Asadar, Gallio a refuzat sa-i satisfaca pe delatori si i-a evacuat din sala de judecata.

Fratelui sau mai mare Seneca i-a închinat, între alte opere, scrierea Despre viata fericita, ce contine un atac energic împotriva pârâtorilor profesionisti si a acuzatorilor de rea credinta.

In vremea cezarului Tiberiu

"Epoca tineretii mele, îsi aminteste Seneca, s-a întâmplat sa fie la începutul domniei lui Tiberiu".

Tiberius Iulius Caesar a fost împarat între anii 14 si 37 d.Hr. Avea 56 de ani când a urcat pe tronul imperiului, la moartea lui Augustus. Bun militar, administrator cu experienta, era un om politic mai putin înzestrat decât parintele sau adoptiv, împaratul Augustus.

A reusit totusi sa conduca si sa mentina un stat care se întindea de la Atlantic pâna la fluviul Eufrat în Asia, din Africa de nord pâna la muntii Caucaz. Populatia acestui vast imperiu, care transformase Mediterana într-un "lac roman", se ridica la 50 de milioane de locuitori. Numai vreo 6 milioane se bucurau de statutul privilegiat de cetatean roman.

Patrician provenit din familia Claudia, înrudita cu ginta Iulia, Tiberiu a beneficiat de o educatie aleasa. Istoricii latini au remarcat ca acest om foarte retinut, impenetrabil, facea uneori observatii ironice, într-o impecabila limba elina. Romanii considerau ca sursa dezvoltarii lor spirituale se afla în cultura greaca. Dar, în acelasi timp, erau foarte mândri de propriile traditii si aparau statornic limba latina.

Seneca a fost adus la Roma din frageda copilarie, sub îngrijirea devotata a unei admirabile matusi, sotia unui viitor guvernator al Egiptului. Ca tânar discipol, Seneca va admira mai multi dascali greci si latini. Cel mai pretuit dintre acesti "directori de constiinta" va fi stoicul Attalus. Arta cuvântului si talentul pedagogic ale lui Attalus vor fi recunoscute chiar si de severul conservator Seneca tatal, care nu-i iubea pe filozofi si acorda atentie mai ales retoricii.

Seneca-fiul se va atasa de gânditorii stoici care îsi îndreptau eforturile spre faurirea unei atitudini de demnitate, umanitate si curaj în fata greutatilor si suferintelor vietii. Þelul ideal al stoicilor era libertatea interioara, sufleteasca - scut împotriva nedreptatii si tiraniei.

In a doua parte a domniei lui Tiberiu, dupa anul 20 d.Hr., a devenit tot mai pronuntata o influenta politica negativa, exercitata de Seianus, un favorit rafinat si viclean. Sub comanda acestuia se aflau cohortele pretoriene, ostasii de elita ai garzii imperiale, concentrati în cazarmi speciale, la Roma. "In al noualea an de domnie, scrie istoricul roman Tacit (55-120 d.Hr.), Tiberiu a început sa se poarte cu cruzime. Pricina schimbarilor în rau a fost Seianus"Ö "Nu capatai sprijinul lui Seianus, arata patrunzatoul Tacit, decât daca erai gata la orice crima".

Unul dintre protejatii "alesi pe sprânceana" de înaltul favorit a fost Pontius, supranumit Pilatul, pentru ca fusese decorat cu o "sulita de onoare", o arma numita "pilum". Istoricul Tacit consemneaza în celebrele lui Anale: "Christos, de la care crestinii îsi primisera numele, fusese condamnat la moarte, în timpul lui Tiberiu, de procuratorul Pontius Pilat".

ÖSi tot în vremea lui Tiberiu, puternicul favorit Seianus obtine alungarea din Roma a profesorului lui Seneca, învatatul stoic Attalus. Aceasta masura de prigonire facea parte dintr-o campanie de intimidare si represiune împotriva "opozitiei stoice". Reactia lui Seneca va fi decizia de a parasi Capitala. A plecat în Egipt, unde putea sa fie aparat de matusa sa, sora Helviei, si de sotul ei, guvernator al Egiptului. Va ramâne acolo, la Alexandria, pâna în anul 31 d.Hr.

La 18 octombrie 31, prin hotarârea împaratului Tiberiu, la al carui tron râvnise, Seianus - "patronul" lui Pilat si persecutorul lui Attalus - va fi executat.

(Va urma)

Top




Document Info


Accesari: 10575
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )