ALTE DOCUMENTE
|
||||||||
Marii istorici ai latinitatii, precum si poetii ei de frunte, ca Dante Alighieri, īi alatura īn operele lor pe Cicero si Seneca. Cei doi oameni de stat si carturari ai Romei antice au trait īn vremuri diferite, dar au avut un destin care īi apropie.
Amāndoi, atāt republicanul Cicero, cāt si sprijinitorul regimului imperial, Seneca, si-au asumat riscul de a participa la mersul primejdios al unei istorii dramatice. Au actionat ca gānditori politici si ca literati de prima īnsemnatate ai timpului lor, cu intentia de a influenta desfasurarea evenimentelor si de a orienta deciziile detinatorilor principali ai puterii. Au īntrupat cu abnegatie, pāna la sacrificiul suprem, sufletul Cetatii.
Cicero a fost ucis odata cu Republica, īn a doua jumatate a secolului I ī.Hr. Viata lui Seneca s-a petrecut īn primul veac al erei crestine, sub īmparatii dinastiei iulio-claudiene, si s-a īncheiat tragic, īn anul 65 d.Hr., cānd īnteleptul a fost constrāns sa se sinucida.
Straduindu-se sa īnvete "arta de a trai", Seneca a cunoscut, īntr-o vreme departata si, totodata, atāt de apropiata de noi, pretuirea si calomnia, faima si exilul, puterea si dizgratia, bogatia si renuntarea. "Incer 13213f522n c sa vorbesc despre un drum drept pe care l-am aflat prea tārziu", marturiseste Seneca īn capodopera sa de ramas bun, Scrisori catre Lucilius. Seninatatea finala nu l-a īmpiedicat pe Seneca sa spuna, cui avea urechi de auzit, adevarul fara ocol despre nesabuinta unei politici arbitrare, care credea ca poate impune vointa ei tiranica Cetatii si lumii.
In muzeul Prado din Madrid, chipul lui Seneca apare brazdat de semnele unei batrāneti timpurii. Spania latina cinsteste nasterea unui fiu al ei pe stravechiul pamānt iberic. Lucius Annaeus Seneca a vazut lumina zilei īn ajunul secolului 1 al erei noastre, īn cea mai romanizata regiune sudica a Hispaniei, provincia Baetica. Ne aducem aminte, desigur, si de o alta personalitate istorica nascuta īn acele locuri hispanice: īmparatul Traian, cuceritorul Daciei, care a domnit īntre anii 98 si 117 d.Hr.
Seneca este un andaluz sau, cum īl numeste biograful sau romān, istoricul Eugen Cizek, un "corduban".
Orasul lui natal este Corduba, azi Cordoba, la apa Guadalquivirului. Fluviu cāntat īn "romanceros", dar si īn Poemele saturniene ale marelui artist francez al culorilor si nuantelor, Paul Verlaine: "Veselul Guadalquivir rāde portocalilor aurii / Si oglindeste-n seara, usoare bolerouriÖ"
Calator neobosit, cunoscator al limbii spaniole, Nicolae Iorga a pasit, prin 1927, "pe malurile largului Guadalquivir, care luneca spre Atlanticul departat". Insemnarile istoricului par īnsufletite de un presentiment dureros atunci cānd evoca "filozofia lui Seneca, de o adānca īntelepciune, dar mai ales de o īncordare de otel contra soartei"Ö
Cercetānd marturiile despre ginta foarte īnzestrata a Annaeilor se cuvine sa relevam faptul ca Seneca tatal, cunoscut si ca Seneca Retorul (55 ī.Hr.-41 d. Hr.), a avut o valoroasa activitate de intelectual creator, atāt īn Spania, cāt si la Roma. Istoric si critic al artei oratorice, Seneca tatal a fost un aparator al traditiei clasice. Facea parte din ordinul cavalerilor, situat imediat dupa ordinul senatorilor, primul īn ierarhia sociala. Mama lui Seneca, Helvia, provenea dintr-o familie de notabili din vecinatatea Cordubei. Sotii Seneca au avut trei baieti. Lucius Annaeus Seneca era al doilea copil. Primul nascut, Novatus, va parcurge īn decursul anilor o importanta cariera de demnitar. Al treilea fiu, Mela, va fi tatal unui poet celebru, Lucan (39-65 d.Hr.).
Intre cei trei frati si parintii lor va exista mereu o puternica legatura de solidaritate si dragoste, oglindita si īn opera lui Seneca-fiul.
Confruntare la Corint
Spiritul de dreptate īn care au fost crescuti fiii familiei Annaeilor s-a facut simtit cu prilejul unui eveniment deosebit din viata de magistrat a lui Novatus, fratele mai mare al lui Seneca. Novatus fusese adoptat de un senator si luase numele de Gallio.
Sub domnia īmparatului Claudiu (41-54 d. Hr.), Gallio a ajuns guvernator al provin-ciei Ahaia (Grecia). La scaunul de judecata de la Corint al guvernatorului Gallio a fost adus de denuntatori Sf. Apostol Pavel. Delatorii reprezentau, si īn Imperiul roman, un flagel hidos. Ei denuntau mai ales asa-numite crime politice si "jigniri aduse īmparatului". Pārātorii beneficiau de substantiale cāstiguri, prin confiscarea bunurilor celor condamnati.
Denuntatorii Apostolului Pavel l-au īnvinuit īn fata lui Gallio de comiterea unor crime īmpotriva Legii credintei stramosilor. Situatia era amenintatoare. Asa cum arata istoricul roman Suetoniu (70-150 d.Hr.), īmparatul Claudiu izgonise din Roma si prigonea pe toti cei īnvinuiti ca "iscau neīncetat tulburari īndemnati de Chrestus". Cei mai avizati comentatori ai lui Suetoniu considera ca istoricul, reluānd ca atare limbajul propagandei oficiale, se refera de fapt la persecutarea primilor crestini īn Imperiul roman.
Este evident ca guvernatorul Gallio, un eminent jurist, era la curent cu masurile luate de cezarul de la Roma, cu atmosfera de prigonire a credinciosilor lui "Chrestus". Cunostea de asemenea activitatea desfasurata īn provincia Ahaia de Sf. Apostol Pavel, care se manifesta deschis, īn public.
Fiind un om drept, Gallio a declarat ca nu vede nici o fapta criminala comisa de cel adus la scaunul de judecata. Daca exista un litigiu, a adaugat Gallio, atunci este vorba despre o disputa pe teme de credinta numai īntre cei interesati, despre o controversa de interpretare a unor termeni si a unor reguli rituale. Dar aceasta nu este treaba guvernatorului roman. Asadar, Gallio a refuzat sa-i satisfaca pe delatori si i-a evacuat din sala de judecata.
Fratelui sau mai mare Seneca i-a īnchinat, īntre alte opere, scrierea Despre viata fericita, ce contine un atac energic īmpotriva pārātorilor profesionisti si a acuzatorilor de rea credinta.
In vremea cezarului Tiberiu
"Epoca tineretii mele, īsi aminteste Seneca, s-a īntāmplat sa fie la īnceputul domniei lui Tiberiu".
Tiberius Iulius Caesar a fost īmparat īntre anii 14 si 37 d.Hr. Avea 56 de ani cānd a urcat pe tronul imperiului, la moartea lui Augustus. Bun militar, administrator cu experienta, era un om politic mai putin īnzestrat decāt parintele sau adoptiv, īmparatul Augustus.
A reusit totusi sa conduca si sa mentina un stat care se īntindea de la Atlantic pāna la fluviul Eufrat īn Asia, din Africa de nord pāna la muntii Caucaz. Populatia acestui vast imperiu, care transformase Mediterana īntr-un "lac roman", se ridica la 50 de milioane de locuitori. Numai vreo 6 milioane se bucurau de statutul privilegiat de cetatean roman.
Patrician provenit din familia Claudia, īnrudita cu ginta Iulia, Tiberiu a beneficiat de o educatie aleasa. Istoricii latini au remarcat ca acest om foarte retinut, impenetrabil, facea uneori observatii ironice, īntr-o impecabila limba elina. Romanii considerau ca sursa dezvoltarii lor spirituale se afla īn cultura greaca. Dar, īn acelasi timp, erau foarte māndri de propriile traditii si aparau statornic limba latina.
Seneca a fost adus la Roma din frageda copilarie, sub īngrijirea devotata a unei admirabile matusi, sotia unui viitor guvernator al Egiptului. Ca tānar discipol, Seneca va admira mai multi dascali greci si latini. Cel mai pretuit dintre acesti "directori de constiinta" va fi stoicul Attalus. Arta cuvāntului si talentul pedagogic ale lui Attalus vor fi recunoscute chiar si de severul conservator Seneca tatal, care nu-i iubea pe filozofi si acorda atentie mai ales retoricii.
Seneca-fiul se va atasa de gānditorii stoici care īsi īndreptau eforturile spre faurirea unei atitudini de demnitate, umanitate si curaj īn fata greutatilor si suferintelor vietii. Želul ideal al stoicilor era libertatea interioara, sufleteasca - scut īmpotriva nedreptatii si tiraniei.
In a doua parte a domniei lui Tiberiu, dupa anul 20 d.Hr., a devenit tot mai pronuntata o influenta politica negativa, exercitata de Seianus, un favorit rafinat si viclean. Sub comanda acestuia se aflau cohortele pretoriene, ostasii de elita ai garzii imperiale, concentrati īn cazarmi speciale, la Roma. "In al noualea an de domnie, scrie istoricul roman Tacit (55-120 d.Hr.), Tiberiu a īnceput sa se poarte cu cruzime. Pricina schimbarilor īn rau a fost Seianus"Ö "Nu capatai sprijinul lui Seianus, arata patrunzatoul Tacit, decāt daca erai gata la orice crima".
Unul dintre protejatii "alesi pe sprānceana" de īnaltul favorit a fost Pontius, supranumit Pilatul, pentru ca fusese decorat cu o "sulita de onoare", o arma numita "pilum". Istoricul Tacit consemneaza īn celebrele lui Anale: "Christos, de la care crestinii īsi primisera numele, fusese condamnat la moarte, īn timpul lui Tiberiu, de procuratorul Pontius Pilat".
ÖSi tot īn vremea lui Tiberiu, puternicul favorit Seianus obtine alungarea din Roma a profesorului lui Seneca, īnvatatul stoic Attalus. Aceasta masura de prigonire facea parte dintr-o campanie de intimidare si represiune īmpotriva "opozitiei stoice". Reactia lui Seneca va fi decizia de a parasi Capitala. A plecat īn Egipt, unde putea sa fie aparat de matusa sa, sora Helviei, si de sotul ei, guvernator al Egiptului. Va ramāne acolo, la Alexandria, pāna īn anul 31 d.Hr.
La 18 octombrie 31, prin hotarārea īmparatului Tiberiu, la al carui tron rāvnise, Seianus - "patronul" lui Pilat si persecutorul lui Attalus - va fi executat.
(Va urma)
Top
|
