Psihanaliza se deosebeste radical atat de
psihologie, cat si de psihiatrie si de medicina somatica in general. Ea este o
psihologie a inconstientului psihic, ofera o viziune proprie asupra afectiunilor
nevrotice si, de aici, o terapie singulara.
O ancheta pe marginea intrebarii "ce este psihanaliza" ne-ar umple de
mirare:mult prea putini sunt la noi cei care au chiar si cea mai vaga idee
despre psihanaliza. Cei mai multi se multumesc cu raspunsul evaziv: "O
practic 18418q1619s a medicala". In ce consta specificul acestei practici, insa, un
subiect tabu.
De
ce mira aceasta nestiinta? Daca psihanaliza este o "practica
medicala", si chiar este intr-o masura oarecare, atunci, ne-am putea
intreba: de ce oamenii fara specializare medicala ar trebui sa stie mai mult?
Oare nu este suficient sa stim ce este si ce/cum face chirurgia? Am putea
pretinde omului obisnuit cunostinte aprofundate despre chirurgie? Despre
chirurgie, evident ca nu! Psihanaliza insa nu este medicina in sensul in care
este chirurgia. Conceptiile psihanalizei au depasit in Occident limitele de
popularizare impuse stiintei academice. Vocabularul psihanalizei a intrat
intr-o masura larga in vocabularul obisnuit. De ce oare toate acestea?
O definitie obligatorie
O
definitie a psihanalizei incepe obligatoriu cu: metoda de tratament a
afectiunilor nevrotice. Nimic neobisnuit pana aici. Numai ca aceasta metoda are
ceva special. Ceva ce decurge din conceptia psihanalizei privitoare la nevroze.
Pe scurt, psihanaliza afirma ca simptomele nevrotice, ca de pilda: angoasa,
depresia, anxietatea, obsesia, fobia, etc., nu provin din leziuni organice si
nici nu sunt provocate de entitati morbide. Ele exprima, mai degraba, in mod
deformat, anumite impulsii instinctuale refulate, care sunt incompatibile cu
standardul moral al individului. Atunci cand aceste impulsii nu sunt
transformate direct in simptome, manifestarile psihice nevrotice au un caracter
dual. Ele exprima nu numai satisfacerea trebuintelor amintite, dar si exigenta
morala care lupta impotriva lor. O larga paleta de simptome nevrotice satisface
deopotriva tendinta refulata si instanta refulata (adica acea forta morala care
se opune in noi implinirii unor cerinte imorale). Fara a insista pe aceasta
tema, vom nota ca psihanaliza are o vedere particulara asupra simptomatologiei
nevrotice. Aceasta din urma este pusa in legatura cu perturbatii ale
activitatii noastre psihice, si nu cu determinari organice.
Psihanaliza este o psihologie a inconstientului Psihanaliza
este o psihologie si, concomitent, o terapie. Ea este totodata o psihologie
dinamica. Pentru ca a dovedit pentru prima oara un fapt revolutionar: psihicul
omului nu se rezuma la constiinta; el include deopotriva o sfera vasta de
necunoscut numita inconstient.
In al doilea rand, relatiile dintre constient si inconstient sunt dinamice.
Ceea ce presupune existenta unui antagonism ce opune, uneori ireversibil,
sisteme si forte psihice incompatibile.
Avand
in vedere aceasta descriere chiar si sumara a psihicului, caracterul dinamic
care amprenteaza activitatea noastra psihica, este subinteles ca terapia prin
psihanaliza difera de orice alta terapie psihica, ba chiar si de medicina in
sensul cel mai larg al termenului. Ea se va axa pe analiza inconstientului
psihic, acea sfera indefinibila a vietii noastre sufletesti, care contine tot
ceea ce scapa constiintei noastre obisnuite. O psihologie a constientului este
fara indoiala limitata la functiile perceptiei, la cognitie, etc., la
continuturile mentale care ocupa constiinta. Ea se limiteaza la ceea ce
subiectul uman stie despre sine. La ceea ce se afla acum si aici in mintea sa,
in asa fel incat poate fi comunicat, explicat, comparat, analizat, etc. Este o
psihologie insuficienta, unidimensionala, nesatisfacatoare. Daca, pentru a
folosi un exemplu curent, psihologia obisnuita ne explica cum se realizeaza
perceptia culorilor la nivelul receptorului ocular, psihanaliza ne explica de
ce am retinut, la un moment dat numai galbenul dintr-o paleta de culori, sau de
ce preferam galbenul, etc. Ea, psihanaliza, presupune ca galbenul are pentru
noi o valoare emotionala precisa, subiectiva, care depaseste conventionalul.
O definitie completa Reprezentarile constiintei asuma intotdeauna
acest caracter ambivalent. Pe de alta parte, ele sunt conventii, adica ceea ce
oamenii au stabilit de comun acord sa inteleaga prin cutare sau cutare cuvant,
pe de alta parte ele au o radacina inconstienta care le leaga de experientele
sufletesti subiective ale fiecarui individ. Un apus de soare, de pilda, este un
fenomen natural egal in semnificatie pentru toata lumea. Oamenii traiesc insa
fata de acest apus de soare sentimente diferite, pentru ca el evoca fiecaruia
alte amintiri si impresii de viata. Daca pentru omul incarcat de ani apusul de
soare este prilej de intristare pentru ca ii evoca sfarsitul vietii, pentru un
tinar el poate trece neobservat sau poate evoca momente placute petrecute
alaturi de o prietena, candva, pe plaja marii. Se poate intampla ca
sentimentele, amintirile evocate de apusul de soare sa fie de domeniul
refulatului. Atunci, ele nu pot reveni la "suprafata", in constiinta,
decat intr-o maniera deghizata, imposibil de recunoscut. Este ceea ce numim
simptom nevrotic.
Psihanaliza
ne ofera numai ea o imensa baza de date cu privire la manifestarile
inconstientului psihic, atat in viata normala cat si in cea nevrotica. Ea
dispune de mijloace de investigare a inconstientului, de metode de
"aducere la suprafata" a materialelor refulate care se fac vinovate
de aparitia afectiunilor de genul celor amintite mai sus.
Fara a epuiza gama beneficiilor euristice si terapeutice ale psihanalizei ne
vom multumi sa completam definitia psihanalizei cu urmatoarele puncte.
Psihanaliza desemneaza mijloacele de investigare a inconstientului psihic; tot
ea inseamna si suma tuturor cunostintelor obtinute despre inconstient.
|
